Pornografia
Mai ucigatoare decat cancerul,ai apasatoare decat teroarea si mai nociva decat drogul este astazi pornografia, porno. Generatiile parintilor si bunicilor nostri au avut de infruntat cea mai cumplita dictatura din istoria lumii: comunismul bolsevic. Multi au infundat puscariile, altii – aflati in asa-zisa libertate – au suferit teroarea, degradarea si injosirea; fiara comunista isi incerca dintii pe trupurile si sufletele poporului roman. A cazut regimul comunist si ne-am bucurat; cine sa se gandeasca ca, intr-un fel anume, comunismul nu facuse decat sa se replieze putin, schimbandu-si doar infatisarea, pentru a se pregati pentru batalia finala?
Acum se foloseste o munitie cu mult mai distructiva pentru sufletul uman, mai nociva decat cancerul, mai eficace cu mult decat teroarea: numele ei e marea desfranata sau pornografia. Cati oare constientizeaza faptul ca desfranarea sau erotismul obsesiv este cel mai mare inamic al omului modern? Isi arata chipul seducator la fiecare colt de strada, in chioscurile cu de toate; ne intampina atatator in paginile ziarelor de mare tiraj; dar mai ales ni se scurge in vene precum otrava cea dulce atunci cand ne conectam la lumea televiziunii si internetului, canalele sau armele preferate ale marii desfranate.
Exageram ?
Studiile desfasurate in ultimele decenii demonstreaza fara putinta de tagada ca pornografia da dependenta mai repede decat oricare drog. In general, narcoticele creeaza dependenta dupa cel putin doua saptamani de la debutul consumului, pe cand pornografia, conform unor studii recente, poate conduce la dependenta dupa primele vizionari. Evident insa ca educatia, stabilitatea psihica, credinta sunt factori de atenuare a efectelor pornografiei.
„Plecand de la efectul de dependenta, doctorul Cline (Zillmann Bryant & Huston, 1994), tratand sute de persoane cu dereglari sexuale, prezinta un proces in patru pasi al implicarii in consumul de materiale sexuale, in special cele pornografice. Primul este „efectul de dependenta”, in care persoana revine in mod repetat dupa mai mult material, deoarece acesta ii furnizeaza un foarte puternic stimulent sexual, avand un efect afrodisiac (…). Cline continua cu descrierea unui „efect de crestere”, in care este resimtita „o nevoie crescuta de mai mult stimulent pentru a obtine acelasi efect”. In al treilea stadiu, apare „desensibilizarea”. Lucrurile care odata pareau socante sunt din ce in ce mai putin socante si, prin urmare, devin legitime cu timpul. In al patrulea stadiu, Cline constata ca exista „o tendinta crescanda de a pune in practica comportamentul vazut in materialele pornografice”.”
Multi dintre prizonierii regimului comunist au fost asteptati ani buni, uneori chiar zeci de ani, de catre femeile iubite, pentru ca dupa iesirea din puscarie sa-si intemeieze familia. Suferintele, reeducarea, lipsa sperantei de viata nu au putut distruge dragostea acestor oameni, care nici macar prin scrisoare nu puteau comunica. Acum pornografia e capabila sa zdruncine in numai cateva saptamani si cea mai curata si proaspata iubire sau sentimentul adanc de dragoste cladit in zeci de ani!
„Zillmann si Bryant sunt interesati de gradul in care „pornografia intra in conflict cu valorile familiale” si ne ofera din nou dovezi experimentale. In aceste studii, un grup experimental de adulti este expus la materiale video pornografice pe o perioada de cateva saptamani (de obicei, sase). La o saptamana dupa expunere, raspunsurile grupului la intrebarile puse sunt comparate cu cele ale unui grup de control care nu a fost expus.
Concluziile? Expunerea prelungita la pornografie, realizata experimental, duce la o mai mare acceptare a promiscuitatii atat la barbati, cat si la femei, iar pe masura ce promiscuitatea este considerata a fi normala, fidelitatea fata de partenerii de viata sexuala se diminueaza mult fata de cazul adultilor din grupul martor (de control). Subiectii participanti raporteaza, de asemenea, ca ar accepta mult mai usor o intimitate sexuala neexclusiva pentru ei insisi, adica relatii sexuale in afara vietii conjugale, cu persoane care, de asemenea, traiesc cu altcineva.” (Gheorghe, 2008)
Nu numai dragostea, dar nici macar respectul firesc fata de ceilalti oameni nu rezista prea mult bombardamentului cu fantasme erotice. Ceea ce nu a reusit sa faca poate cea mai demonica „reeducare” din toate timpurile, practicata in anii 1950 la Inchisoarea de la Pitesti, se reuseste astazi prin pornografie si practicarea perversiunilor. De fapt, lucrurile merg mult mai departe. Consumatorii de pornografie ajung nu numai sa prezinte simptome de irascibilitate si lipsa de respect, dar ajung si la un comportament violent fata de femei.
„Cercetarile efectuate de Weaver au aratat ca pornografia creste comportamentul sexual dur cu femeile. (Weaver, 1994) Aceasta duritate include agresivitate crescuta asupra femeilor, precum si o insensibilizare la ranile pe care violenta si atacurile sexuale le provoaca. De asemenea, Larry Hoo din Hong Kong analizeaza in anul 1986 rezultatele a 35 de cercetari privind efectele expunerii la pornografie. „Din aceste studii, 20 arata ca pornografia mareste agresivitatea; in 4 din ele s-a gasit ca exista o legatura intre expunerea la pornografie si cazurile de viol, iar in 11 s-a scos in evidenta faptul ca barbatii care vizioneaza pornografie accepta mai usor violenta indreptata impotriva femeilor si batjocorirea acestora.” (Gheorghe, 2008)
Cum de s-a ajuns aici, cum s-a putut ca desfranarea sa devina nota generala pe mai toate canalele mediatice ale societatii moderne, desi are un efect atat de distrugator pentru mintea si viata oamenilor?
In mod cert, pornografia este una din cele mai profitabile afaceri, de aceea raspandirea ei intr-o societate de consum este foarte explicabila, dar aceasta nu poate fi o explicatie satisfacatoare decat intr-o societate tribala condusa de instincte si magie. Pentru lumea moderna insa, unde exista institutii si legi, unde orice fenomen poate fi monitorizat si analizat sociologic in vederea luarii de masuri pentru protectia indivizilor, o astfel de explicatie nu poate fi suficienta. Mai ales in conditiile in care insesi organizatiile internationale, care nu ar trebui sa fie motivate de vanzarea de pornografie si prostitutie, sustin legislativ desfranarea.
Acum ceva vreme aratam cum ONU si UNESCO impun educatia sexuala in gradinita si scoala inca de la varsta de 5 ani. Altminteri, Uniunea Europeana este principalul suporter al homosexualilor, dand legi care impun atat recunoasterea acestora, cat si casatoriile intre ei sau infierea de copii. Asadar, desfranarea, pornografia si chiar perversiunile sunt nu numai ingaduite, dar si promovate obsesiv de marile organizatii internationa-le. Se poate vorbi, asadar, chiar de o politica globala.
Lectura cartii lui Aldous Huxley – „Minunata lume noua” – ne va face sa intelegem motivele sau resorturile acestei politici mondialiste. In distopia sa scrisa prin anii ”30, el preconiza introducerea obligativitatii educatiei sexuale de la var-stele cele mai mici. Prichindeii, la numai cativa anisori (precum ne cere UNESCO astazi!) erau initiati in practicarea jocurilor erotice, atat pentru a-si cultiva mai bine impulsurile sexuale, cat si pentru a invinge rusinea sau alte obstacole de natura psihologica care i-ar fi impiedicat mai tarziu in viata sa se impreuneze precum animalele cu cine se intampla sa se afle in preajma…
„Pe o peluza cuprinsa de tufe de arbusti mediteraneeni, doi copii – un baietel de vreo sapte ani si o fetita cam cu vreun an mai mare – jucau, cu toata gravitatea si atentia concentrata a savantilor adanciti intr-un studiu consacrat unei mari descoperiri, un joc sexual rudimentar.
Dintr-un grup de arbusti din apropriere iesi o educatoare, conducand de mana un baietel care urla in timp ce era tras inainte. Pe urmele lor venea trap-trap o fetita cu mutra ingrijorata.
– Ce s-a intamplat? intreba directorul. Educatoarea dadu din umeri:
– Nu cine stie ce. Numai ca baietelul asta se lasa greu implicat in jocuri erotice obisnuite.” (Huxley: 69)
Scopul acestor jocuri sexuale nu era altul decat educarea unor indivizi in spiritul libertinajului sexual, pentru o societate in care fidelitatea si dragostea in cadrul unei familii erau considerate obscene si ilicite. Statul lui Huxley trebuia sa-i pedepseasca pe cei ce indrazneau sa persiste prea mult in dragostea fata de o singura persoana. Astazi, televizorul si pornografia implinesc cu succes acest tip de reeducare.
Cum de s-a gandit Huxley la posibilitatea aparitiei unui asemenea tip de societate? Care e explicatia unei asemenea educatii, cata vreme aceasta nu poate face fericit pe nimeni si nu poate asigura o societate sanatoasa?
Primul motiv enuntat de eroii Minunatei lumi noi este acela ca oamenii desfranati sunt mai usor de manipulat. Sunt ca si reeducatii care, avand constiinta morala distrusa, nu se pot opune represiunii sistemului. Al doilea motiv este acela ca desfranarea este cea mai buna metoda de control, de reducere a populatiei. Cultura erotismului, pornografiei si prostitutiei vin in conflict direct cu viata de familie, cu nasterea de copii, dupa cum demonstreaza studiile facute in zilele noastre.
„Zillmann si Bryant (Kubey, 1996: 7) au aratat ca expunerea la pornografie reduce dorinta participantilor la studiu – barbati sau femei, studenti si nestudenti – de a avea copii. Zillmann apreciaza ca aceasta constatare poate sustine ideea urmatoare: consumul prelungit de pornografie face ca faptul de a avea copii si a intemeia o familie sa apara drept inconveniente, care nu sunt necesare pentru obtinerea placerii. Aceasta deoarece pornografia inlesneste accesul facil la satisfactii sexuale „superlative”, satisfactii care sunt disponibile fara investitii emotionale, fara ingradire sociala, fara obligatii economice, fara sacrificarea timpului si a efortului. Din aceasta perspectiva, satisfactia imediata, pe care televiziunea comerciala o ofera si o promoveaza atat de frecvent poate fi, in insasi esenta ei, in conflict cu valorile de stabilitate si angajament atat de necesare functionarii sanatoase a vietii de familie”. (Gheorghe, 2008).
Huxley anticipa la nivelul anilor 1930 si necesitatea dezvoltarii tehnicilor contraceptive si a abortivelor pentru controlul populatiei, in contextul destrabalarii generale a indivizilor. Astfel, fericirea omului din cadrul vietii de familie este substituita cu placerea obtinuta intr-o extrem de seducatoare cultura a desfranarii si mobil porno pornografiei. Bucuriilor frumoase ale implinirii dragostei in familie si nasterii de copii, Huxley le opune placerea trupeasca, rezultata dintr-o excitare a simturilor.
Faptul ca acum 70 de ani se prevedea cu atata precizie introducerea educatiei sexuale in scoli si gradinite, precum si raspandirea fara precedent in istorie a desfranarii nu poate fi ceva intamplator. Sa ne gandim numai ca la inceputul secolului al XX-lea aceste lucruri pareau de-a dreptul aberante, intr-o vreme cand si sarutul in public era considerat un act indecent. Poate ca este la fel de intamplator precum faptul ca fratele lui Huxley a fost primul presedinte al ONU, organizatie care astazi pare sa puna in practica utopia scrisa in urma cu aproape 80 ani in urma… De ce tot in anii ”30 incepea sa se fundamenteze „stiintific” ideologia pe care mai tarziu se va intemeia promovarea obsesiva a desfranarii, ia perversiunilor si homosexualitatii?
Gheorghe Fecioru
Articol aparut in Revista „Familia Ortodoxa”, nr. 1 (12), 2010
Articol cules de Teodor Danalache.
