Substantivul inimii este a iubi
O lume intreaga geme de dorul de a trai cu Dumnezeu, de dorul acestei dragoste sfinte si mantuitoare; se cutremura adancurile pamantului auzind glasul unui pacatos care, cu dragoste, se intoarce la Dumnezeu; se spaimanta intunericul iadului vazand omul intors la Creatorul sau.Dumnezeu a creat lumea din infinita Sa iubire, iubire fata de ce? fata de oameni, fata de creatia Sa; din iubire poarta de grija poporului Sau; cu neadormita Sa pronie pazeste intreagul univers.Dumnezeu este IUBIRE; substantivul inimii este IUBIRE, fiindca omul a fost creat din iubire, in iubire trebuie sa traiasca, iubire trebuie sa arate, iubirea trebuie sa invete, in iubire trebuie sa lucreze in aceasta viata; pentru dragostea primita de la Dumnzeu, omul trebuie sa implineasca Cuvintele Sale; pentru dragostea lui Dumnezeu avem datoria sa-i indrumam pe ceilalti sa asculte glasul neobosit si neincetat care ne cheama la nemurire si viata vesnica intru lumina; pentru dragostea care am primit-o datori suntem sa raspandim in lume dragoste si lumina, sa imprastiem in lume faclia dragostei, tamaia cea cu bun miros a chemarii lui Hristos; dragoste am primit, dragoste sa oferim.Cu totii suntem trimisi sa propovaduim lumii legea iubirii; iubirea face minuni, intoarce pe om la Dumnezeu; iubirea care izovoraste din inima omului cand aude glasul Lui: „Eu iubesc pe cei ce ma iubesc”, aceasta il intoarce la Hristos.Cu totii suntem fiii Unui Singur Tata, „frati intru Hristos”, legati prin legea iubirii si uniti prin Jertfa lui Hristos cea mantuitore.Datoria noastara e sa „ne iubim unii pe altii”, sa avem mereu in fata modelul iubirii desavarsite, a lui Hristos pentru lume; sa impartasim si celorlalti din lumina harului primit de la Dumnezeu, caci „in dar ati luat, in dar sa dati”.Fie ca dragostea lui Hristos sa ne umple pe toti de lumina si sa ne inrădâcineze in suflete cunostinta adevarul si simtamantul dragostei fata de El si fata de fratii nostri! Să ne cercetăm simțirile noastre și să cunoaștem la ce nivel este iubirea astăzi la noi , care este gradul de înrudire cu Tatăl nostru care ne iartă și ne miluește zi cu zi. Oare merităm noi iubirea care o revarsă asupra noastră , oare îi mulțumim noi pentru faptul că dimineața ne trezim și vedem lumina zilei , că ne dă ploaie la bună vreme, că e pace pe pământ, și nu ne perde pe noi pentru păcatele și fărădelegile noastre pe care zi de zi neâncetat le comitem făcând voia celui rău. Trezițivă dragi frați întru Domnul din somnul plăcerilor vremelnice, diabplice , trezițivă cât mai avem puțin timp și gustați din dragostea divină , gustați din iubirea Tatălui ca să dați și voi în schimb dragostea pe care o primiți.
Daniela