Icoana Maicii Domnului „Petrovskaia”
Canonizat în anul 1339 de Biserica Rusă, Sfântul Petru, mitropolitul Moscovei şi făcătorul de minuni, este cel care a zugrăvit Icoana Maicii Domnului numită „Petrovsk”, după numele său. Aceasta se întâmpla pe când Sfântul era egumen al mânăstirii de pe râul Rata, fondată de el însuşi, lângă Volinia.
Remarcându-se prin dreapta socoteală, iubirea de fraţi şi prin faptul că era „făcător de pace”, Sfântul Petru a fost recomandat de prinţul Iuri al Galiţiei ca nou mitropolit „de Kiev şi a toată Rusia”. Înaintea sa, această funcţie fusese ocupată de Sfântul Maxim (…6 dec. 1306), care, pe parcursul unei vizite la mânăstirea Rata, primise în dar de la egumenul Petru Icoana pictată de el. După moartea lui Maxim, Icoana a ajuns la egumenul Gherontie, recomandat şi el pentru scaunul mitropolitan, cu susţinerea marelui prinţ de Vladimir şi Tver, Mihail Iaroslav.
Ambii, Petru şi Gherontie, au purces la drum spre patriarhul Constantinopolului, Atanasie (1303-1311), fiecare cu scrisori de la prinţi, în acelaşi scop. Gherontie avea cu sine Icoana Maicii Domnului pictată de Petru, veşminte arhiereşti şi mitră, convins că va fi cel ales. Petru, dimpotrivă, se supunea dorinţei prinţului Galiţiei, dar nu era pregătit cu nimic pentru noua funcţie. Pe drum, o furtună a împiedicat corabia în care naviga Gherontie, determinând întârzierea acestuia. Iar într-o noapte, Maica Domnului i s-a arătat, spunându-i: „În zadar te osteneşti, demnitatea arhierească este hărăzită celui care a pictat Icoana, lui Petru de la Rata.” Cuvintele Maicii Domnului s-au împlinit întocmai. Când a sosit Gherontie înaintea patriarhului, Petru deja fusese ales mitropolit de întregul sinod. Atunci candidatul întârziat i-a dăruit acestuia veşmintele arhiereşti, mitra şi Icoana, pe care le adusese pentru sine.
Remarcându-se prin dreapta socoteală, iubirea de fraţi şi prin faptul că era „făcător de pace”, Sfântul Petru a fost recomandat de prinţul Iuri al Galiţiei ca nou mitropolit „de Kiev şi a toată Rusia”. Înaintea sa, această funcţie fusese ocupată de Sfântul Maxim (…6 dec. 1306), care, pe parcursul unei vizite la mânăstirea Rata, primise în dar de la egumenul Petru Icoana pictată de el. După moartea lui Maxim, Icoana a ajuns la egumenul Gherontie, recomandat şi el pentru scaunul mitropolitan, cu susţinerea marelui prinţ de Vladimir şi Tver, Mihail Iaroslav.
Ambii, Petru şi Gherontie, au purces la drum spre patriarhul Constantinopolului, Atanasie (1303-1311), fiecare cu scrisori de la prinţi, în acelaşi scop. Gherontie avea cu sine Icoana Maicii Domnului pictată de Petru, veşminte arhiereşti şi mitră, convins că va fi cel ales. Petru, dimpotrivă, se supunea dorinţei prinţului Galiţiei, dar nu era pregătit cu nimic pentru noua funcţie. Pe drum, o furtună a împiedicat corabia în care naviga Gherontie, determinând întârzierea acestuia. Iar într-o noapte, Maica Domnului i s-a arătat, spunându-i: „În zadar te osteneşti, demnitatea arhierească este hărăzită celui care a pictat Icoana, lui Petru de la Rata.” Cuvintele Maicii Domnului s-au împlinit întocmai. Când a sosit Gherontie înaintea patriarhului, Petru deja fusese ales mitropolit de întregul sinod. Atunci candidatul întârziat i-a dăruit acestuia veşmintele arhiereşti, mitra şi Icoana, pe care le adusese pentru sine.
Au urmat însă ani grei pentru noul mitropolit, datorită invaziilor tătare şi a unei oarecare animozităţi care s-a răsfrânt asupra sa, din partea marelui prinţ de Vladimir, nemulţumit de nesocotirea candidatului său. Astfel, Sfântul Petru a fost nevoit să-şi schimbe de două ori reşedinţa mitropolitană, mai întâi de la Kiev la Vladimir, apoi de la Vladimir la Moscova. De fiecare dată, a luat Icoana cu sine.Pretutindeni, în zona păstorită, s-a străduit pentru întărirea unităţii poporului rus, atât ca neam, cât şi ca fraţi întru Hristos, sfătuindu-i pe diverşii prinţi la atitudine împăciuitoare şi nu războinică între ei. De aceea, cronicile ruse consemnează că se obişnuia ca la orice acţiune politică importantă să se facă mai întâi rugăciune la mormântul Sfântului Petru, în memoria atitudinii sale conciliante.
Această mutare a fost decisivă pentru stabilirea ulterioară a capitalei ruse la Moscova. Aşadar, în 1325, chemat de marele Prinţ Ivan Kaliţa, mitropolitul Petru a venit la Moscova, care a devenit centrul spiritual al ruşilor. Îndată, el a demarat ridicarea de catedrale, biserici şi mânăstiri, fiind considerat şi astăzi Sfântul ocrotitor al Moscovei.
În unele sinaxare este amintit ca mitropolit „al Kievului şi a toată Rusia”, iar în altele „al Moscovei şi a toată Rusia”. Ambele denumiri sunt valabile, conform precizărilor anterioare.
Este sărbătorit la 24 august, odată cu Icoana Maicii Domnului pictată de el, dar şi la 5 octombrie şi 21 decembrie. Sărbătorirea din 24 august are legătură cu mutarea moaştelor sale făcătoare de minuni la catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova, a cărei fundaţie a pus-o el însuşi.
Înainte de trecerea la Domnul, din 21 decembrie 1326, Sfântul a prezis întărirea puterii ruşilor şi importanţa crescândă a Moscovei.
