Omul-cununa creației Dumnezeești
Dumnezeiesti si-a pus amprenta pe chipul lui Dumnezeu – omul – cu o claritate uluitoare.Conceptia crestina privind crearea omului se bazeaza pe aceea relatare din Vechiul Testament folosita de religia iudaica, cu deosebirea ca in crestinism acest act primeste o interpretare mai precisa, cu implicatii ontologice foarte adanci privind viata omului pe pamant si continuitatea ei in eshaton.Dumnezeu nu este un simplu intelect care modeleaza o materie preexistenta. El este viata si forma, dar si izvor al oricarei existente. El creeaza lumea din nimic si aceasta lume nu este identica cu El.
Aceasta atitudine fata de lume are consecinte covarsitoare mai ales in ceea ce priveste conceptia despre natura omului in crestinism, conceptie ce permite o apreciere pozitiva a unitatii dintre trup si suflet in persoana umana, unitate zadarnic cautata de hindusi sau budisti, care pornesc de la evaluarea negativa a existentei lumii empirice.In sirul creational, locul ultim ca aparitie in timp este ocupat de om si aceasta nu in sens negativ, ci pozitiv. Omul este considerat o coroana a creatiei, fiinta care prin structura sa ontologica depaseste celelalte creaturi.In ceea ce priveste crearea omului are loc o angajare activa, directa a lui Dumnezeu, caci El il creeaza pe om cu „propriile Sale maini” (Cf. Geneza II, 7). Acesta este un prim aspect ce fixeaza legatura ontologica intre om si Creatorul sau. Exista in acest act o intimitate creaturala care depaseste cu mult relatia dintre Dumnezeu si celelalte fiinte si lucruri ale lumii create. Un alt aspect reprezinta adancirea acestei intimitati creaturale, caci Dumnezeu il creea¬za pe om „dupa chipul si asemanarea Sa” (Geneza I, 26-27), si apoi, pecetluirea acestei intimitati fiintiale prin suflarea duhului de viata si aducerea omului la starea de „fiinta vie” (Geneza I, 7). Astfel, ca faptura sau fiinta vie, omul insumeaza in sine doua lumi: lumea fizica si lumea spirituala.Angajarea lui Dumnezeu in actul de creare a omului si crearea omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu reprezinta ade¬varatul mister al conceptiei crestine despre om. Cel care transcende orice existenta, orice putere si orice cunoastere, Dumnezeu cel Atotputernic, necuprins si imaterial, in mod voit creeaza o fiinta dupa chipul si asemanarea Sa. Chipul il posedam in virtutea actului creatiei, in timp ce asemanarea este realizarea acestui chip.Omul a fost creat si in exteriorul sau, ne spune Sf. Grigore de Nisa, dupa chipul lui Dumnezeu si are si sub aceasta forma, insusirile necesare de a se face asemenea lui Dumnezeu, deci si trupul este destinat asemanarii.Asemanarea cu Dumnezeu este o neintrerupta depasire de sine, o desavarsire care nu se incheie niciodata.In actiunea sa de devenire asemenea lui Dumnezeu, omul trece printr-un intreit proces. Primul proces este situatia data prin creatie, al doilea proces este momentul de rascruce in care omul se hotaraste in mod voit sa lucreze voia lui Dumnezeu, si, in cele din urma, avem procesul de unificare a vointei noastre cu vointa lui Dumnezeu, cand devenim asemenea lui Dumnezeu, ne indumnezeim. Important de retinut este faptul ca asemanarea cu Dumnezeu, desavarsirea sau indumnezeirea omului, nu inseamna identificarea cu Dumnezeu in fiinta, ci un act de participare la atributele lui Dumnezeu, prin har, pe masura firii noastre.Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa. Prin cuvantul chip trebuie inteles ca insasi fiinta umana este o copie din fiinta lui Dumnezeu; iar prin asemanare este exprimata coincidenta nuantelor chipului sau a calitatilor lui. Probabil ca chipul si asemanarea, unite impreuna, constituie o deplina asemanare si – contrar cu aceasta – pierzand sau denaturand asemanarea, se incalca intreaga demnitate a chipului. Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa, l-a creat cu perfectiunea chipului Sau. Omul a fost amprenta lui Dumnezue, nu numai dupa fiinta sa dar si dupa calitatile launtrice – dupa intelepciune, dupa noblete, dupa curatia sacra, dupa statornicie in bunatate. Indiferent de faptul ca era limitat, raul sau lipsa nu aveau loc in om, era perfect pentru ca avea deplina asemanare cu Dumnezeu.Plinatatea asemanarii era necesara pentru ca omul sa corespunda destinatiei sale – aceea de a fi Biserica a atotperfectiunii dumnezeiesti. Mintea omului trebuie sa fie asemenea cu cea a lui Dumnezeu (I Cor. 2,16), vorbele lui – asemenea Cuvantului lui Dumnezeu (II Cor. 13,3), duhul lui sa fie unit cu Duhul lui Dumnezeu (I Cor. 6, 17), calitatile lui sa fie asemenea cu cele ale lui Dumnezeu (Mt. 5,48). Salasluirea lui Dumnezeu in om este o stransa unire a omului cu Dumnezeu: omul – creatura – se face partas firii dumnezeiesti (II Petru 1,4). Omul ce a atins aceasta stare se numeste dumnezeu dupa har. Catre aceasta stare suntem chemati cu totii de catre Creator din momentul facerii, prin stramosii nostri, precum a zis Insusi Creatorul: „Eu am zis «Dumnezei sunteti»” (Ps. 81,6). In aceasta stare s-a aflat si stramosul nostru, imediat dupa crarea lui, asa incat, cuvintele spuse despre femeie de catre Mantuitorul, sunt cu adevarat dumnezeiesti (Fac. 2, 24; Mt 19, 4-5). Sfanta Scriptura il prezinta pe Dumnezeu, sfatuindu-se cu Sine Insusi, inainte de a-l crea pe om. „Sa facem om dupa chipul nostru si dupa asemanare si sa stapaneasca pestii marii si pasarile cerului si dobitoacele si tot pamantul si toate vietatile cele ce se tarasc pe pamant… si tot pamantul” (Fac. 1, 26-29).In aceste cuvinte, premergatoare minunatului chip al lui Dumnezeu, adica omului, se descopera Sfanta Treime. Dumnezeiasca sfatuire a premers atat crearii omului – barbat, cat si crearii omului – femeie. „Si au zis Domnul Dumnezeu: nu este bine sa fie omul singur, sa-i facem ajutor asemenea lui” (Fac. 2,18). Femeia, asemenea barbatului, este facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu; crearea ei, ca si a barbatului, a fost consfintita de sfatuire, sfat in care apar Trei Fete ale Unui singur Dumnezeu, care proclama vestitul sa facem. Aici se arata unica vointa si egalitatea Fetelor Preafintei Treimi care lucreaza nedespartit. Trinitatea Sfintei Treimi, prin Unitatea Fiintei
Prot Victor Mihalachi
