Reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse la Strasbourg, preocupat de dispariția popoarelor creștine europene
Întoarcerea europenilor catre rădăcinile lor creştine este o chestiune de supravieţuire fizică, consideră reprezentantul Bisericii Ruse la Strasbourg, egumenul Filaret (Bulekov). „Numai o percepţie profund religioasă a vieţii în lumea lui Dumnezeu, în care fiecare nouă viaţă ne îmbogăţeşte pe noi toţi, implicarea şi participarea la ea pot preveni dispariţia creştinilor europeni”, scrie preotul în articolul său publicat astăzi, luni 17 ianuarie 2011, de revista Expert. Potrivit acestuia, oamenii care nu cred în nimic, „consumatorii-egoişti” străini de orice lucru “murdar” – pe care acesta îl reatribuie străinilor-emigranţi – “sunt sortiţi nu doar pieirii spirituale ci şi exterminării fizice”. Autorul mai scrie că musulmanii din Europa nu reprezintă doar o provocare faţă de „marea moştenire a tradiţiei creştine”, ci, de asemenea, o alarmă în faţa „migraţiei popoarelor”. „Pentru a realiza cum şchioapătă viaţa dusă după legile consumismului individual de bunuri şi de servicii”, trebuie să descoperi din nou adevărul uitat despre profunzimea spirituală a vieţii şi valoarea comunicării umane, trebuie să duci o viaţă cu Dumnezeu, să descoperi existenţa minunilor prin lumina lui Hristos, mai scrie articolul. Părintele Filaret consideră că în centrul misiunii Bisericii stă “apelul la deschidere şi la reînţelegerea, din nou, a religiei”, ca sursă de forţă vitală, credinţă şi speranţă. „Nu este simplu pentru mintea seculară. Dar dacă europenii “nativi” sunt capabili să îi facă faţă, destinul Europei şi al milioanelor de rezidenţi va depinde de asta”, este convins preotul. El a subliniat, de asemenea, ineficienţa dialogului dintre creştini şi musulmani, în Europa, şi asta fiindcă primii se dovedesc a fi „un partener foarte slab în domeniul religios”, într-un astfel de dialog. „Conştienţi – şi cu adevărat creştini – credincioşii din Europa reprezintă o minoritate. Ei participă la dialogul interreligios cu minoritatea musulmană europeană, dar şi ei, de asemenea, nu pot reprezenta mai mult decât tot o minoritate religioasă. De aceea, un astfel de dialog nu are nicio dimensiune socială, şi, cu atât mai puţin un sens pan-european”, se arată în articol. Astfel, conchide autorul, dialogul intercultural este, de fapt, dialogul dintre musulmani şi majoritatea seculară, iar „în aspectele sale religioase, este similar cu dialogul dintre un surd şi un mut”.
