De ce sa nu fac avort daca stiu ca copilul se va naste cu malformatii sau a rezultat in urma unui viol? Mai este avortul un pacat in asemenea situatii extreme?
Iata doua intrebari grele, ce rascoleste mintea oricarui credincios din lumea aceasta.
Ce ne facem atunci cand primim vestea grea ca viitorul nostru copil este diagnosticat ca suferind de o malformatie congenitala, sau un sindrom?!
Argumentul principal pentru a accepta avortul ca solutie, este ca pruncul ce va fi sa se nasca, sa nu duca o viata de chin si neimpliniri. Apoi, argumentul secundar pro-avort este ca o astfel de veste, s-ar resimti ca naruirea bucuriei de a fi parinte.In primul rand, pentru a da raspunsurile care sa fie adevarate solutii la aceste probleme atat de delicate, se cade sa fim sinceri cu noi insine. Cand ne gandim sa luam decizia de avort a propriului copil, diagnosticat cu o malformatie, pentru cine vrem defapt sa luam aceasta decizie pe care o consideram buna? Pentru binele copilului de a nu duce o viata de chin, sau de dragul nostru propriu, pentru a nu duce o viata cu griji in plus?
Vrem sa stopam dizabilitatea fatului ce a fost previzionata prin analize medicale, sau vrem sa stopam nasterea acelui prunc, ce o percepem ca o nerealizare a propriei fericiri, previzionata prin vise si planuri perfecte?
De vom fi sinceri cu noi insine, ne vom da seama ca in primul rand, in astfel de decizii, este vorba de fericirea noastra, nu de cea a copilului, deci primul argument pro-avort, cade sub propria nesinceritate!
In al doilea rand, pentru a avea o situatie cat mai obiectiva a acestei probleme, deci si o solutie potrivita, este important de specificat ca nasterea si cresterea oricarui copil nu este doar o bucurie, ci de fiecare data si o dulce povara. Doar multa truda a parintilor, insotita de mila lui Dumnezeu, face ca propriul copil sa infloreasca intr-o binecuvantare. Asa se face ca nu este niciun copil, suferind de vreo malformatie, o povara mai grea de dus decat un copil sanatos, dar necinstitor de parinti. Niciodata!
Atata timp cat acel copil suferind, isi iubeste parintii si staruie in ascultarea lor, el este o binecuvantare si o bucurie mare. Si de cele mai multe ori, copiii ce sufera de boli grele din nastere (malformatii ale inimii, picioarelor, orbi, etc), sunt mai iubitori si mai ascultatori decat copiii sanatosi la trup, dar nu si la suflet.
Pe de alta parte, multi dintre parintii batjocoriti de propriile odrasle, dupa ce acestia din urma au luat apucaturile bauturilor, drogurilor, si anturajelor rele si-ar dori mai degraba sa fi avut un copil cu defect fizic dar care sa-i iubeasca, decat unul sanatos dar care sa-i umileasca.
Este imperios necesar sa constientizam ca si copiii cu malformatii au un rost in planul de mantuire a lui Dumnezeu, dar nu numai atat, ci si rostul de a aduce bucurie parintilor. Noi nu constientizam cata bucurie aduc acesti copii in timp, oferind respect, dragoste si fidelitate parintilor ce i-au crescut, adica ceea ce isi doreste in primul rand un parinte de la copilul sau. Astfel de copii sunt o lectie grea, data tuturor, caci ei prin fapte arata societatii ca sunt mai oameni decat multi (ne)oameni sanatosi cu trupul.
Si in al treilea rand, ce ne facem cu cazurile cand medicii au dat diagnosticul gresit ca pruncul din pantecele mamei se va naste cu defecte grave, iar la nastere s-a constatat ca pruncul era perfect sanatos si fara nicio urma de boala?!
In atare situatii, avortul ne-ar fi facut vinovati de uciderea propriului copil sanatos, pe motive presupuse, dar fara suport real, si de neaflat in aceasta viata, dar de aflat si de neiertat in ziua judecatii.
In cazul copilului rezultat in urma unui viol, ne aflam in extrema cealalalta. Nu copilul in sine este problema, ci actul ce a condus la zamislirea copilului. Daca in primul caz actul impreunarii dintre soti a dus la rodirea unui copil cu malformatii, sau cu riscuri de sindrom, iata ca in acest caz insasi actul de impreunare este o malformatie, pentru ca este manifestarea unei silnicii fata de femeie. Deci malformatia nu mai este de natura trupeasca care sa afecteze rodul iubirii (copilul), ci de natura sufleteasca ce afecteaza grav insasi actul ce duce la zamislire.
Aceasta este marea durere a unei femei siluite, si atata timp cat aceasta este marea problema, pe aceasta trebuie sa o si tratam cum se cuvine.
Pentru aceasta trebuie sa intelegem ca o femeie ce a ramas insarcinata in urma unui viol, este grav ranita sufleteste asemenea unui grav ranit la cap (sau alta zona vitala) cu o schija. Si precum un grav bolnav de pe patul de spital, este aproape gata sa se prabuseaca din cauza durerii, tot asa este si starea psihica a unei femei siluite: gata sa se prabuseasca in disperare si deprimare definitiva.
In cazurile acestea extreme, cand obiectul strain ce a lezat grav organismul intr-o zona extrem de sensibila, doctorul i-a decizia sa nu mai extraga obiectul strain din corpul pacientului pentru ca riscurile unei interventii chirurgicale ar fi prea mari pentru starea de incertitudine si instabilitate existenta. Tot asa, in cazul sarcinii rezultate din urma unui viol, nu se poate pune problema avortului ca solutie, pentru ca starea sufleteasca extrem de fragila a mamei, ar fi naruita si mai mult in urma unei astfel de decizii.
Deci, in cazul deciziei de avort, nu numai ca femeia respectiva are de dus rusinea si scarba unei nedescrise silnicii, dar povara ei sufleteasca s-ar ingreuia si mai mult cu uciderea unei fapturi nevinovate. In atare conditii, iata de ce Biserica nu ingaduie avortul nici in cele mai extreme cazuri: pentru ca s-ar adauga rana peste rana.
Ca parinti, sau viitori parinti trebuie sa intelegem ca nu avem dreptul de a lua viata propriului copil. Sa inteleaga fiecare om in parte ca femeia nu este autoare a vietii, ci purtatoare a ei. Iar atata timp cat Autorul suflarii de viata din pantecele oricarei mame a spus simplu: „sa nu ucizi”, nimeni sa nu indrazneasca sa ia o decizie impotriva vietii!
Daca am constientiza cu totii ca avortul este o crima, deci un mare pacat, am intelege ca avortul nu este o solutie in nici un caz, oricat de extrem ar fi, pentru ca orice pacat din lumea aceasta nu aduce decat suferinta.
Raul nu este niciodata o solutie pentru un alt rau, oricat de grele ar fi circumstantele in care ne aflam.
