Sinodul Pan-Ortodox amânat. Concluzii deloc convenabile pentru Ortodoxie

Reprezentanţii celor 14 Biserici Ortodoxe autocefale, având în vedere imposibilitatea ajungerii la un acord în cadrul ultimei întâlniri pan-ortodoxe ce a avut loc cu o saptămână în urmă în Chambesy – pe tema acordării statutului de autocefalie, şi Diptice, rămasă deschisă după penultima reuniune – au suspendat toate activităţile, subliniind diferenţele latente din lumea ortodoxă.
Declaraţia finală, una foarte laconică şi semnată doar de către preşedintele reuniunii, Mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizoulas, nu face un secret din faptul că există dificultăţi din cauza unei anumitor prezenţe şi protagonişti în unele zone ale lumii ortodoxe. Aceste reuniuni de pregătire au început în 2009, dorite de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în scopul pregătirii mult doritului Sinod Pan-Ortodox, care nu a mai avut loc începând cu anul 1054, anul schismei dintre Roma şi Constantinopol. Sinoadele i-ar reuni pe reprezentanţii celor 14 Biserici Ortodoxe Autocefale.
Pe ordinea de zi a acestei întâlniri s-a aflat finalizarea discuţiilor cu privire la problema acordării Statutului de Autocefalei, şi anume acordarea independenţei de auto-administrare a unei biserici ortodoxe. Această auto-gestionare ar include capacitatea alegerii de episcopi proprii şi a unui Arhiepiscop, şef al Bisericii autocefale. De asemenea, ar fi trebuit să se studieze şi aşa-numitele Diptice, ca norme de recunoaştere reciprocă între Bisericile Ortodoxe canonice. În conformitate cu practica, orice decizie luată în cadrul acestor întâlniri trebuie să fie aprobată în unanimitate de către reprezentanţii celor 14 biserici autocefale
De fapt, acesta a fost un punct final al dezbaterii referitoare la modul oficializării recunoaşterii caracterului autocefal al unei Biserici, de către celelalte Biserici Ortodoxe surori, care a declanşat neînţelegeri între reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, Mitropolitul de Pergam Ioannis Zizoulas, şi reprezentantul Moscovei, Mitropolitul Ilarion. Zizoulas a propus semnarea recunoaşterii acordării statutului de Autocefalie astfel: „Patriarhul Ecumenic „afirmă”, având în vedere celelalte biserici, „acordând” statutul de autocefalie. Aceasta este urmată de semnătura sa, şi apoi prin semnătura şefilor celorlalte Biserici, precedată de cuvântul „confirmă”, ca expresie a consimţământului, în conformitate cu ordinea canonică, are loc recunoaşterea reciproca. Reprezentantul Moscovei s-a opus vehement acestei formule de semnare a recunoaşterii statutului de autocefalie, care, conform cu Ilarion, recunoaşte supremaţia Constantinopolului.
În acest moment este nevoie sa privim putin inapoi. În lumea ortodoxă, istorica, Patriarhiile de Alexandria, Antiohia şi Ierusalim au existat ca biserici autocefale, în timp ce Patriarhia Ecumenica de Constantinopol este numit „biserica mamă”, deoarece a dat naştere Bisericilor din Moscova, Bulgaria, Serbia, etc.
Acest dezacord, prin urmare, a dezvăluit in mod public faptul că s-au format două tabere în lumea ortodoxă, după cum apreciază într-un articol Asia News. „Una din Constantinopol, care atrage în sfera sa patriarhiile din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Sofia, Belgrad, Bisericile de limbă şi cultură greacă şi Biserica din Albania. Şi Moscova, care include Patriarhia Georgiei, Bisericile din Polonia şi Republica Cehă, şi, surprinzător, Patriarhia Română”. „Aceasta din urmă nu a reuşit să îşi ascundă ambiţiile hegemonice, în special în rândul diasporei ortodoxe” – se specifică în articol, conform aprecierilor Asia News.
Într-o încercare de a calma spiritele, discuţia s-a mutat pe problema Dipticelor, a normelor de recunoaştere canonică reciprocă între Bisericile Ortodoxe. Dar chiar şi în aceste discuţii au apărut dezacorduri între reprezentanţii unor biserici, precum Cipru şi Georgia. Având în vedere că aici a fost imposibil să se ajungă la un acord, s-a decis să se amâne dezbaterea, în continuare, până după o examinare mai atentă a problemelor.
Reacţia a fost una de dezamăgire pe scară largă şi profundă între reprezentanţi. În mod special, un preot de limbă slavă (care a rugat să nu i se dezvăluie numele), şi-a exprimat regretul că: „Am trasat, într-adevăr, o imagine nu foarte creştină. A venit timpul să recâştigăm spiritualitatea pierdută de la marii Părinţi ai Bisericii şi, împreună, să reexaminăm viaţa noastră, în prezent caracterizată de o secularizare extravagantă, care îşi găseşte expresia şi în construcţia de clădiri de reşedinţă arhiepiscopală de lux”.
Într-un final, Părintele Dositheos, şeful biroului de presă, vorbind pentru AsiaNews a declarat: „Este nevoie să clarificăm un lucru: aşa-numita conducere a Patriarhiei Ecumenice nu este concepută ca cea a Romei, ci mai degrabă ar trebui să fie înţeleasă ca primat de caritate şi urmare a diakoniei (slujirii), non-administrativă. Acest element exprimă respect faţă de diaconatul Constantinopolitan, departe de orice identificare de exprimare a naţionalităţii. În cazul în care Patriarhia Ecumenică se exprimă prin intermediul limbii greceşti şi foloseşte instrumente precum gândirea greacă, acest lucru se datorează faptului că este aceasta se întâmpla în tradiţia marilor Părinţi ai Bisericii Unite”. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a concluzionat Pr. Dositheos, a subliniat în repetate rânduri că Biserica trebuie să scape de localismul şi provincialismul care o afectează”.