Rânduiala caterisirii din preoţie a preotului călcător de lege şi nesupus

„Rânduiala caterisirii din preoţie a preotului călcător de lege şi nesupus”. ¹

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfânt Duh, Amin. Noi (cutare) cu mila lui Dumnezeu episcop…, după o anumită (şi neprimejdioasă) cercetare de la martori nemincinoşi, prin judecata noastră, l-am găsit pe acesta ca pe un prezviter călcător de lege şi nevrednic de treapta preoţească pentru fărădelegile lui prea grele cu care a mâniat pe Dumnezeu; de aceia prin puterea lui Dumnezeu atotputernicul, l-am osândit după pravilele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor, îl caterisim din treapta sa preoţească în veci şi-l îndepărtăm de la lucrarea celor sfinte şi bisericeşti şi ca pe un rob netrebnic, de la prestolul şi altarul dumnezeiesc, cu cârja noastră păstorească, îl aruncăm şi-l îndepărtăm şi aceasta o facem nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta”.

Şi după aceasta, însuşi ierarhul, sculându-se, poruncind şi celui ce se cateriseşte să se ridice, îi ia din mână potirul cu discul, zicând acestea: „Ridic de la tine puterea aducerii jertfei celei preacurate către Dumnezeu pentru cei vii şi cei morţi, deoarece te-ai arătat nevrednic faţă de el ca să i-o aduci…” …şi pune potirul cu discul pe sfântul prestol. După aceia dezbrăcând de pe el veşmintele, ierarhul zice: ANAXIOS, primeşte felonul, brâul, scoţându-i de asemenea şi epitrahilul, rosteşte: ANAXIOS.  

Tot astfel desfăcându-i mânecuţele şi toate celelalte veşminte precum şi stiharul, ierarhul zice: „Dezbrac de pe tine toate veşmintele preoţeşti, fiindcă eşti nevrednic să stai înaintea lui Dumnezeu pentru viclenele tale fapte”.

De asemenea, ierarhul începe să-i tundă barba, zicând: „Umplutu-s-a faţa ta de necinste, căci în cinste fiind n-ai înţeles”; celălalt păr i-l tunde diaconul, iar cântăreţii cântă această stihiră pe glasul al VI-lea: „Astăzi Iuda părăseşte pe Învăţătorul şi primeşte pe diavolul. Se desparte de cucernicie şi se înstrăinează de dar; se orbeşte de patima iubirii de argint, cade din lumină cel întunecat, căci cum ar putea să vadă, cel ce a predat lumina pe treizeci de arginţi? Iar nouă ne-a luminat Cel ce a pătimit pentru lume. Către el să strigăm: cel ce ai pătimit şi te-ai îndurat de oameni, Doamne, slavă ţie”³.

După aceia îi dezbracă de pe el şi de dulamă (caftan), cântând stihira aceasta pe glas al 2-lea⁴. „Astăzi ucenicul lui Hristos se înstrăinează de cinstea şi bunătatea lui, căci a iubit să slujească, lucrând mai mult ca un călcător de lege. Pentru aceasta acum ca un nevrednic se îndepărtează de cele sfinte. Cu umilinţă să strigăm lui Hristos, iartă-ne stăpâne, iartă-ne, şi ne învredniceşte să-ţi slujim întru cinste şi adevăr, căci bun şi iubitor de oameni eşti”.

După aceia îl îmbracă în veşminte lumeşti⁵, zăcând: „Îmbrăca-te-vei întru ruşine şi ca cu o haină te vei acoperi întru neruşinarea ta” toate acestea făcând, episcopul se aşează la locul său, între uşile împărăteşti, ţinând cârja în mâna dreaptă, spunând aceasta:

„Deoarece te-ai arătat nevrednic de treapta preoţească, nu poţi nici să mai stai înaintea jertfelnicului dumnezeiesc, nici să mai rosteşti cuvintele adevărului, nici să-i mai aduci daruri şi jertfe duhovniceşti, vinovat (fiind) întru această mare vină, şi nimic altceva nu mai poţi lucra, din pricina vinilor tale aruncate asupra acestora prin vicleşugul tău. Pentru aceasta eu cu puterea de la Hristos Dumnezeu, dată mie te despart (şi) te arunc de la sfântul prestol şi altar al Domnului şi cu această cârjă păstorească te alung până întru sfârşit, în veci”. Şi după ce termină de vorbit acestea, îl izgoneşte cu cârja de la uşile împărăteşti, şi pleacă întru ale sale⁶.

–––––––––––––––––––

¹Adaptare după revista „Luminătorul” Nr. 34/1924 de Prof. Ierom. Petru P. Această rânduială bisericească practic că nu mai este practicată în ziua de astăzi.

 ² Deşi din text nu desprindem clar dacă rânduiala trebuie făcută în timpul Liturghiei, când a şi fost hirotonit, după Heruvic sau în afara slujbelor. Se pare că această rânduială se face separat, iar potirul şi discul pe care le aduce preotul ce se cateriseşte sunt goale şi au doar o valoare simbolică.

⁴ Ibidem, în originalul grec pe acelaşi glas ca cel dintâi, dar textul traducerii româneşti este departe de original.

 ⁵ I se dă un palton, o haină de lucru sau sacou.

⁶ Despre acest fel de procedură vorbeşte şi Vladimir Mordvinov în lucrarea sa „Православная церковь вь Буковинь” СПБ 1874, adăugând că acest chip dureros de caterisire este rar şi în vremea când scrie el, preoţii nu mai dau ocazia la aşa privelişti. A fost un singur caz prin anul 1856, după care nu s-a mai repetat; caterisirea constând astăzi în declararea ce o face preotul vinovat înaintea consistoriului, obligându-l să-şi dea semnătura că nu mai îmbracă haina preoţească niciodată, pp. 88-89.