Icoana „Nicene” (de la Nicene) a Maicii Domnului
Icoana „Nicene” (de la Niceea) a Maicii Domnului s-a aratat făcătoare de minuni înca din anul 304, atunci când s-a incercat profanarea sa. Au mai existat insa si alte Icoane care au demonstrat harul lor în condiţii vitrege, în urma încercării de distrugere a lor.
In cazul Icoanei Nicene, un bărbat numit Constantin a îndrăznit să arunce cu piatra în Icoana Maicii Domnului, care o prezenta pe Împărăteasa cerurilor cu mâinile întinse la rugăciune, iar în dreptul pântecelui său, având o biserică şi masa sfântului altar. Pe masa se află Potirul, din care răsare Hristos Prunc.
După aruncarea pietrei, acesta a continuat sa calce Icoana în picioare, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns.
În noaptea urmatoare, Maica Domnului i s-a arătat în vis şi l-a certat cu asprime: „M-ai insultat, împotriva sufletului tău. Ce ai făcut, e spre propria pieire.” Aceste cuvinte ale Preacuratei nu i-au fost insa barbatului spre pocăinţă.
În acele vremuri, istoria facea ca oraşul Niceea sa se afle sub asediu, fiind atacat de armata lui Hamir. Pe parcursul luptei, Constantin a fost lovit pe neaşteptate în cap de o… piatră, care l-a si doborât la pământ, ucigandu-l pe loc.
El şi-a pierdut viaţa fără nicio urmă de eroism, fără sens… Îstoria acestui om ucis de piatra, la scurt timp dupa ce lovise Icoana din Niceea a circulat, fiind relatată chiar si Sfinţilor Părinţi de la întâiul sinod ecumenic, care au fost impresionaţi şi au stabilit îndată să se cânte un imn înaintea icoanei Maicii Domnului Nicene, despre pântecele său devenit masa de altar, prin lucrarea Duhului Sfânt.
De aceea, cele mai multe reprezentări ale Icoanei „Nicene” cuprind în colţul din stânga pe Duhul Sfânt în chip de porumbel cum se coboară asupra Maicii Domnului. În unele chiar Hristos Mântuitorul apare ca Prunc, în colţ, trimiţând pe Duhul Sfânt asupra Fecioarei Maria.
Icoana este cinstită la 28 mai.
