Nu te lua după ce văd ochii

Pentru ce în pilde grăieşti lor? – întrebau ucenicii pe Domnul lor. Iar El le răspunse: Pentru că vouă s-a dat a cunoaşte taineleîimpărţşiei cerurilor, iar acelora nu s-a dat. (Mat. 13:11) Deschişi sunt ochii lor, dar mintea nu le e deschisă. Cu ochii trupeşti privesc şi văd lucruri trupeşti, văd suprafaţa acelor lucruri, culoarea şi forma lor, dar nu sunt în stare să vadă nici miezul cel dinlauntru, nici rostul, nici înţelesul acelor lucruri. De aceea, lor trebuie să le vorbeşti în pilde, adică în simboluri sau imagini, în descrierile înfăţişării exterioare, accesibilă ochiului. Aceasta se aseamănă hranei sugarilor. Adulţii au nevoie de o hrană mai consistentă. Omul împlinit cunoaşte tainele, căci se străduieşte neîncetat să afle cele dinlăuntru.

Poveştile sunt pentru copii. Simbolismul, esteticul naturii e pentru copii. Toate acestea sunt frumoase şi fireşti. Este frumos să fii copil, şi este firesc pentru copil să se ia după ochii trupeşti şi să treaca cu vederea trupească peste suprafaţa lucrurilor. Dumnezeu iubeşte copiii. Prunc este Israil, şi eu am iubit pre el (Iosia 11:1) a zis Domnul prin prorocul Său. Dar este urât când omul în vârstă da în mintea copiilor. Urât şi nefiresc.

Apusul a dat în mintea copiilor. În aceasta stă urăciunea şi nebunia lui. În perioada sa Creştină, atunci Apusul era ortodox, el vedea cu duhul şi privea cu mintea. Însă cu cât s-a îndepărtat mai mult de adevărul şi virtuţile creştine, cu atâta i s-a scurtat vederea duhovnicească, până ce, în veacul al XX-lea, aceasta s-a întunecat de-a binelea. Nu i-au mai rămas acum decât ochii trupeşti, pentru vederea materială. Apuseanul şi-a înarmat ochii cei trupeşti cu multe instrumente nemaiintâlnite, pentru a vedea mai bine şi mai în amănunt lumea materială, forma şi culoarea ei, numărul, măsura şi distanţa. El se uita prin microscop şi vede viermişorii, microbii, precum nu i-a vazut nimeni, niciodată. Se uită prin telescop şi vede stelele ca şi cum ar fi deasupra pornului casei, aşa cum nimeni altul dintre oameni nu le-a mai văzut vreodată. Dar până aici; atât, şi nimic mai mult! însă în ceea ce priveşte întreaga vedere şi pătrundere duhovnicească în miezul ascuns al lucrurilor, în rostul şi înţelesul întregii zidiri din marele cosmos de deasupra noastră, o, fraţii mei! – în această privinţă, omenirea Apuseană de astăzi e mai oarbă decât Arabia musulmană, decât India brahmanilor, decât Tibetul budist şi decât China animistă. O mai mare ruşine pentru Hristos decât aceasta, ca cei botezaţi să fie mai orbi decât cei nebotezaţi, nici că se poate.

Apostolul Pavel ar fi rostit întocmai şi astăzi cele dezvăluite Galatenilor botezaţi, pentru bătrânul Apus căzut în mintea copiilor. Aşa a scris el Galatenilor: O, fără de minte Galateni, cine pre voi a zavistuit ca adevărului să nu vă plecaţi, voi înaintea ochilor cărora zugrăvit a fost Iisus Hristos întru voi răstignit? Aşa fără de minte sunteţi? După ce în Duh aţi început, acum în trup săvârşiţi? (Gal. 3:1,3) Şi Europa de odinioară începuse cu duhul, iar acum în trup se săvârşeşte, adică în vedere trupească, în judecata trupească, în dorinţe trupeşti şi în castiguri trupeşti. Ca şi cum ar fi fost înşelată! Întreaga ei viaţă din vremurile noastre este cuprinsă între două dimensiuni: lungime şi lăţime. Ea ştie numai de spaţiu, adică de lungime şi lăţime. Nu ştie nici de adâncime, nici de înălţime. Din această pricină, se luptă pentru pământ, spaţiu, extindere. Pentru spaţiu, numai pentru spaţiu!

De aici, război după război, şi grozăvie după grozăvie. Căci Dumnezeu nu L-a zidit pe om să fie doar o vietate în spaţiu, ci ca să patrundă cu mintea în adâncimea tainelor, şi să se ridice cu inima la înălţimile dumnezeieşti. Războiul pentru pământ este un razboi împotriva adevărului. Iar razboiul împotriva adevărului este un razboi împotriva firii dumnezeieşti şi omeneşti.

O, tristeţe mai amară decât pelinul! Cât de mult suferă, se nevoiesc şi se jertfesc oamenii pentru trecătoarea şi amăgitoarea împărăţie pământească! Dacă ar fi primit să pătimească măcar a suta parte din aceste chinuri şi jertfe pentru Împărăţia cea cerească, războiul de pe pământ le-ar fi fost pricina de râs în hohote! Cu greu dau doi bănuţi lui Hristos, iar templului diavolului Marte îi dau copiii şi toată avuţia!

Fie că Europa să se reboteze şi să se întoarcă spre Hristos. Să pomenească pe Preasfânta Născătoare-de-Dumnezeu şi pe cei 12 mari Apostoli, iar solzii de pe ochii ei vor cădea. Şi va fi din nou frumoasă precum era în urmă cu o mie de ani, Europa ortodoxă a lui Hristos. Şi va fi fericită, iar noi împreună cu ea. Şi se vor bucura popoarele înlăcrimate ale Europei, şi vor cânta cu noi cântare de slava lui Dumnezeu, în vecie: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaoth, plin este cerul şi pământul de slava ta. Amin.