Biserica începe anul
În linişte şi-n rugăciune,
Fără de fast fără de zgomot,
Fără serbările din lume,
În umilinţă şi în rugă
C-aduce la Mântuitor
Tot mai puţini creştini ,cu fapte,
Şi cu iubire , din popor.
Puţini îi mai ascultă glasul
Şi vin cu dragoste de cer,
La tainele-i mântuitoare
Fără de care-n lume pier.
Mari duşmani o pândesc din umbră,
Şi din’lăuntru şi de’afară,
Si pe ascuns dar şi pe faţă,
I-aduc necinste şi ocară.
Poporu-i ştie bine calea
Dar mai aproape i-i plăcerea,
Deşi din ea răpeste moartea,
Şi-şi pierd salvarea şi’nvierea.
Mulţi doar în trecăt fac o cruce,
Şi zic un ,,Doamne miluieşte”
Aşa de formă şi simbolic,
Azi când păcatul pustieşte.
Biserica începe anul
În linişte şi-n rugăciune.
Iar clopotul oricând anunţă,
Că Dumnezeu e viu în lume.
Că pe altarul sfineti mese,
Hristos e jertfa pentru noi,
Adusă petru mântuire
Şi pentru viaţa de apoi.
Oricând putem să-i trecem pragul
Spre tainele-i mântuitoare,
Şi spre-a ne înscrie’n cartea vieţii
Şi în credinţa luptătoare .
Biserica e casa ,,vieţii”
A vieţii fără de ruşine,
Fără de vină şi osândă
Şi-a traiului uman în bine.
E casa vieţii şi-a iubirii
Navinovate-n Dumnezeu,
În dragoste şi în credinţă
Şi-n lepădarea de cel rău.
Biserica începe anul
Cu rugăciune şi chemare,
La curăţie şi virtute,
La tainele-i mântuitoare.
Nicolae Mirean
