Cuvânt la Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară,
bucurie a vestit la toată lumea;
că din tine a răsărit Soarele dreptăţii,
Hristos Dumnezeul nostru!
Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare,
Şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, luminează minunle noastre pentru a înţelege bunătatea Ta şi a te lăuda totdeauna!
Dragi creştini!
Să ştiţi că este o bucurie mare astăzi în ceruri pentru toţi creştinii care au venit la biserică, şi prin rugăciuni au lăudat-o pe Maica Domnului, pe PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu, acoperitoarea şi ajutătoarea noastră neîncetată. Părinţii Fecioarei Maria au fost Ioachim şi Ana. Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim şi era din seminţia lui Iuda. Soţia lui Ioachim se numea Ana şi era fiica preotului Matthan. Astfel, tătal Fecioarei Maria era un urmaş al regelui David, iar mama, o descendentă din familia preoţească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească. Despre parintii sai, dumnezeiestii Ioachim si Ana, ştim că erau originari din Nazaretul Galilei. Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au început să fie batjocoriţi de oameni. Lipsa copiilor era considerată un blestem din partea lui
Dumnezeu. Şi totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în continuare cu lacrimi şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu.
Traditia spune ca în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-I blestemaţi. După întâmplarea aceasta foarte intristaţi cu toate că ajunsesera la adânci bătrâneţi fără să aibă copii, cei doi părinţi s-au îndreptat spre casa lor din Seforis şi au hotărât să se retragă fiecare pentru post şi rugăciune deoarece ei nu-şi pierduseră speranţa, rugându-se în continuu lui Dumnezeu să le dăruiască un urmaş. În încrederea lor au mers până la retragerea în locuri singuratice, separat, unde au postit, s-au rugat, şi au lacrimat. Ioachim a plecat şi s-a rugat în munte în signurtate, iar Ana a rămas acasă şi ambii s-au rugat fierbinte lui Dumnezeu pentru un copil. După aceasta Îngerul Gavriil se va arăta fiecaruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1, 4-23).
Vedeţi fraţilor câtă grijă are Dumnezeu de noi, de cei ce ne rugăm pururea lui Dumnezeu. Datorită încrederii şi nădejdii puse în Dumnezeu, Sfinţii părinţi, Ioachim şi Ana, au fost răsplătiţi din plin, ca îngerul Gvriil, vestitorul bucuriilor a fost trimis la ei. Ei au fost oameni ca noi, dar au primit darul acesta, datorită prieteniei avute cu Dumnezeu, ori Dumnezeu spune ,,Eu sunt cel mai bun prieten al vostru, dar voi nu vreţi să fiţi cu Mine, dacă sunteţi nefericiţi nu daţi vina pe Mine”.
Sunt şi acum multe familii, care nu au, dar îşi doresc copii, trebuie în primul rând să se mărturisească sincer că poate au vreun păcat nespus, nepocăit şi Dumnezeu îi pedepseşte pe ei. Şi am mai auzit o practică din viaţă, la vreo zece familii, întâmplări povestite de nişte preoţi, că familiile respective, care nu aveau copii au început să aibă îndată după ce au înfiat un copil. La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă, dar el caută la inima curată a fiecărui om. Vedem câtă rugăciune au adus sfinţii părinţi, câtă muncă au depus pentru a avea un copil, un urmaş, o bucurie. Dar ce se întâmplă azi?
Unde dispare bucuria care trebuie să crească în ochii părinţilor? Cum se simt părinţii care avortează ? … Copilul, e cel care umple familia. Să nu ne temem a avea copii că Dumnezeu care se îngrijeşte de păsările cerului va purta şi poartă de grijă.
Dragostea părintească se vede în educaţia aleasă copiilor lor. A avea copii şi ai creşte în dragostea de Dumnezeu, în frica de Dumnezeu, e o cale de mântuire, spune Sfântul Ioan Gura de Aur. Avem exemplu ideal pe sfinţii părinţi Ioachim şi Ana. Şi la ei încă fiind unicul copil, l-au dat lui Dumnezeu. Dar cum se educă azi copii? Vedem pe stradă !! Sa ne puie în gardă! A arăta copilului şi ai creşte în dragoste nu înseamnă libertatea deplină a lor şi îndeplinirea capriciilor, ci înseamnă o îndrumare înţeleaptă, după învăţăturile creştine şi învăţătura morală pozitivă a legii, asigurând astfel nu numai lor, dar şi noua un viitor bun. Un exemplu prin excelenţă este Maica Domnului. Este copilul ascultator, care este bucuria părinţilor. Ea este pentru creştini un model de curăţenie, sfinţenie, de ascultare, de smerenie şi un izvor de putere dumnezeiască.
Maica Domnului este rodul rugăciunii, şi este cel mai aproape de Dumnezeu, avem în pateric o afirmaţie a unui sfânt părinte că „Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea.”
Sfântul Nicodim Aghioritul spune foarte frumos ,,Preasfânta Fecioară Maria, ea singura, şezând între Dumnezeu şi oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu”. De ce o cinstim pe Fecioara Maria? Deoarece ea este cum Sfântul Atanasie o numeşte pentru prima dată cu termenul Teotocos, Născătoare de Dumnezeu, deoarece Fiul Ei a fost Fiul lui Dumnezeu. Iar ,,venerarea ” ei a fost stabilită la sinodul al treilea ecumenic. Sfântul Vasile scoate în evidenţă viaţa şi caracteristica personală a Fecioarei Maria. Încrederea în Dumnezeu şi modestia Mariei, sunt trăsături personale scoase în evidenţă în evanghelia după Luca, trăsături care au apropiat-o de popor, iar sfinţenia cu care a fost înzestrată fiind numită ,,cea plina de har ” a stat la baza venerării Sfintei Mariea în mediile creştine.
Fecioara Maria este cea mai îndrăgită sfântă de poporul nostru. Este rugată şi astăzi de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru copii sau pentru uşurarea naşterii, pentru prinderea hoţilor, pentru izbăvirea de descântece, pentru vindecarea bolilor, pentru ajutor în necazuri, pentru îndreptarea fiilor rătăciţi ş.a. Ea este chemată în momentele de grea cumpănă ale omului şi este grabnică ajutătoare. ,,Nimeni din cei ce aleargă la Tine Născătoare de Dumnezeu nu ieşe ruşinat, ci cerând dar bun primeşte cererea cea de folos”. Avem în paraclisul Maicii Domnului, o rugăciune foarte frumoasă care adduce bucurie, întărire şi necondiţionat ajutorul Maicii Domnului. Cred că toţi ştiu de paraclisul Maicii Domnului şi aş vrea să întreb câţi din noi l-au citit, cu stăruinţă mai ales cu lacrimi şi n-au fost auziţi, n-au fost ajutaţi la şcoală, la examene, la muncă, la greutăţi, la ajutor. Nu cred să fie cineva, Paraclisul sau alte rugaciuni şi acatiste nu fac altceva decât să ne apropie pe noi de Maica Domnului şi să ne îndulcească sufletul.
În planul mântuirii neamului omenesc, Maica Domnului a mai fost închipuită de porumbiţa lui Noe. Căci precum aceea a adus lui Noe vestea cea bună a încetării potopului, aşa şi Maica Domnului – porumbiţa cea aleasă de Dumnezeu şi de Duhul Sfânt – prin naşterea lui Hristos, a adus în lume vestea cea mare a răscumpărării din robia păcatului. Iarăşi, pe Maica Domnului a închipuit-o scara lui Iacov, pe care se suiau şi se coborau îngerii lui Dumnezeu (Facere 28, 12).
Pe Maica Domnului a mai închipuit-o rugul cel aprins, care ardea şi nu se mistuia de flacara focului dumnezeirii (Ieşire 3, 2), căci ea a fost rugul cel duhovnicesc, care a primit în sine focul dumnezeirii şi nu s-a ars de el spune Sfântul Ioan Damaschin, Bogorodicina gl. 1. Maica Domnului a fost închipuită şi prin toiagul lui Aaron care a odrăslit (Numerii 17, 8), Pe Maica Domnului a închipuit-o sfeşnicul cel cu şapte lumini (Iesire 37, 17-24) fiindcă ea a strălucit în lume cu toate cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, Maica Domnului a mai fost închipuită prin cadelniţă cea cu totul de aur (Ieşire 37, 16; 40, 26-27).
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că rugăciunea mamei este foarte eficientă, aşa încât Iisus Hristos, Dumnezeul nostru nu poate să nu asculte cererile Maicii Sale, iar sfântul Ignatie Teoforul, spune că Maica Domnului nu poate fi separată de Hristos. Cu atât mai mult cui să ne rugăm noi, păcătoşii care încălcăm voia lui Dumnezeu în fiecare zi, care în loc să venim o jumătate de zi la biserică la sfânta liturghie, să ne vindecăm sufletul şi trupul, noi ne obosim pe la pieţe şi alte lucruri trecătoare.
Cui ne vom ruga noi, cei păcătoşi, care în loc să ne rugm dimineaţa şi seara zece minute, stăm doua ore la televizor. Care nu avem nicicând timp pentru a ajuta un sărac sau bolnav. Cui ne vom ruga ca să mijlocească Bunului, Milostivului şi Judecătorului drept – Dumnezeu?
Ne vom ruga Preasfintei, Preabunei, Prebinecuvântatei şi Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu.
Nu-mi rămâne decât încă o dată să afirm despre bucuria creştinilorm care o au pe Sfânta Fecioară. Vă doresc tuturor să vă împărtăşiţi de bucuria eternă de a o vedea pe Maica Luminii aşa cum a văzut-o sfântul Serafim de Sarov. Vă îndemn să ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu cum ne învaţă şi părintele Cleopa cu gânduri de bucurie şi nădejde, cu inimi pline de milă şi smerenie, să intrăm în sfintele biserici şi, sărutând icoana Maicii Domnului, să-i adresam cu credinţă această
scurtă rugăciune:
Boian Nicolai
Student la Academia de Teologie, anul IV
