Suicid sau păstrarea virtuţii
Desigur că mulţi am citit viaţa celei întru Sfinţi maicii noastre Pelagheia fecioara, serbarea căreia se face în 21 octombrie(stil vechi). Dar puţini sunt cei care au ajuns să cerceteze viaţa ei până în amănunt şi să ajungă să se întrebe: oare fapta ei nu ar trebui să fie asemenea faptei care poartă numele de „suicid”.
Pare o întrebare destul de frământătoare deși nici nu părea a fi depistată. Dar totuși se pare a fi o interpretare greșită a celor care văd aici un suicid. Și poate că o fac mai mult din necunoaștere. Pentru a ne convinge de acest lucru trebuie să apelăm la izvorul cunoașterii și să vedem cum stau lucrurile. Înainte de toate să privim starea sufletească. Să facem o comparație între cei care ajung la suicid, fiind stăpâniți de disperarea vieții și de deznădejdea în Dumnezeu și cazul Sfintei noastre Pelagheia, cea care înainte să fie pusă în fața faptei care să îi curmeze viața a petrecut cu mâinile ridicate în sus și cu ochii înălțați la cer. Deci nu putem discuta nicidecum de un suicid în cazul maicii noastre Pelagheia fecioara, mai ales că starea ei sufletească nu ne permite aceasta.
A valorificat fecioria la nivelul cel mai înalt pentru ca noi acum să nu putem să o judecăm cu cei care se lasă seduși de valurile acestei vieți în prăpastia păcatului suicidului: „S-a rugat multă vreme lui Dumnezeu ca să nu o lase să cadă în mâinile ostașilor, ci să ridice către Dânsul curata și sfințita jertfă fără prihană”. Una e când oamenii se sinucid pentru că nu mai au nădejdea în Domnul și nu mai văd lumină în cele ce trebuie să urmeze în această viață şi alta când încearcă să îşi păstreze unele virtuţi ca preţ al mântuirii. Şi tot aici putem completa că lepădarea virtuţiei este asemenea lepădării de Hristos, cel care este izvorul ei!
Așadar, trebuie de văzut care e diferenţa între cei care se sinucid fiind morţi în credinţă deja şi cei care mor pentru Hristos. Fără a judeca motivul e suicid, dar privind motivul ne oprește gândul cel rău. Deci scopul cu care se face o faptă devine valorică în fața lui Dumnezeu. Și atunci ar fi de spus ca şi în cazul asemănător ca şi Apostolul Pavel în Epistola către Romani cap. 3, vers 7: „Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?”; „Oare dacă prin acea faptă a prisosit spre slava lui Dumnezeu, pentru ce să o mai considerăm în rând cu suicizii pe Marea Sfântă Pelagheia”.
De asemenea și cinstea pe care i-o oferă Sfântul Ioan Gură de Aur ne oprește în a o judeca pe linia celor fără de minte: „Pe această Sfântul Ioan Gură de Aur cu laude a cinstit-o pentru curăția fecioriei ei și pentru multa ei nevoință”.
Spre încheiere ar fi de îndemnat pentru toţi cei care au avut gând de suicid în această viaţă să îşi găsească adăpostul prin rugăciunile Sfintei fecioare Pelagheia.
Sfântă fecioară Pelagheia noi cei ai trupului te rugăm roagă-L pe Dumnezeu să fie Milostiv şi Iertător faţă de noi, cei care am trecut prin momente lipsite de minte!
