Un caz din viaţă
Pregătindă-mă de slujirea Liturghiei la mănăstirea unde îmi duceam ascultarea, au fost aduse mai multe pomelnice, care erau unite împreună. Mi s-a spus că au fost nişte doritori de a dona în folosul mănăstirii şi egumenul a rugat să fie pomeniţii toţi cei scrişi. Am luat foile, m-am apropiat de altar şi m-am pregătit să-i pomenesc. Erau nişte foi micuţe rupte dintr-un caiet.
Pe primul pomelnic cu o cariocă violetă era trecut : SIMEON GALEATĂ.
Ca să vezi şi-a trecut şi numele de familie, dar iată dacă trebuie pomenit pentru sănătate sau spre pomenirea unui răposat nu s-a indicat. Dar fie, ştie Domnul şi aşa ce şi cum.
Iau următorul pomelnic, pe al doilea la fel de măşcat şi violet: NATALIA GALEATĂ.
Apoi următorul: ALEXEI GALEATĂ.
Şi mai departe:
SERGHEI GALEATĂ
MARIA CĂLEATĂ
NICOLAI GALEATĂ
LEONID GALEATĂ
GALEA GALEATĂ
SVETLANA GALEATĂ
Ce familie numeroasă au, m-am gndit. Au mai urmat încă vreo treizeci de nume şi toate – GALEATĂ.
Enigma şi-a găsit răspunsul ca deobicei la sfârşit: pe ultima foiţă la fel de măşcat era scris: LIZAVETA CANĂ EMAILATĂ.
Abea după Liturghie am reuşit să aflu, că am fost vizitaţi de nişte ţigani, care au adus o ladă cu veselă şi care după sfatul egumenului au scris şi aceste scrisorele pentru pomenire. Dar au făcut-o nu aşa cum se obişnuieşte, dar după propria închipuire, şi pentru fiecare obiect jertfit au pomenit o persoană din numeroasele sale rude.
* * *
În magazinul bisericesc a intrat o doamnă gătită la ultima modă, rujată şi parfumată intens.
– Am nevoie de un amulet sau ceva asemănător, care să mă apere de la orice!
– Vă putem propune icoana Maicii Domnului „Sporirea Minţii”, în simplitatea lor, i-au propus angajatele magazinului.
Doamna a roşit şi a plecat supărată.
Traducere Natalia Lozan
