Iubiţi credincioşi, fraţi şi surori în Domnul,
Prin mila Bunului Părinte Ceresc, am ajuns şi în acest an la sărbătoarea Naşterii Domnului, la prăznuirea „tainei celei din veac ascunsă” ce s-a descoperit la „plinirea vremii” (Gal. IV, 4).
Dintre praznicele împărăteşti, Naşterea Domnului este cel mai dorit şi mai aşteptat. Mîntuitorul a venit să elibereze omenirea care rătăcea în întuneric, în necunoaştere, departe de comuniunea cu Dumnezeu.
Adam, pentru neascultare, a fost alungat din grădina Raiului, dar cu toate acestea, Dumnezeu nu Şi-a lăsat creaţia să se cufunde cu totul în deşertăciune şi patimi, să rămînă în întunericul păcatului şi în umbra morţii.
În marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu i-a sădit omului nadejdea izbăvirii (Facere III, 15). Popoarele aşteptau un izbăvitor în persoana lui Mesia – împăratul pămîntesc.
Dumnezeu Tatăl L-a trimis printre noi pe Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, Care, după cuvîntul Scripturii, „întru ale Sale a venit” (Ioan I, 11). Aceasta este taina cea mare a sărbătorii de astăzi: iubirea lui Dumnezeu vine la noi sub chipul smerit al unui prunc născut în sărăcie. Întrupîndu-Se, Dumnezeu-Cuvîntul a adus pe pămînt toate bogăţiile cereşti, tot adevărul dumnezeiesc, toată fericirea Raiului, şi astfel, spune Sfîntul Grigorie Teologul, prin Betleem oamenii au intrat iarăşi în paradis. Păcatul şi moartea nu mai au putere, întreaga fiinţă şi-a recăpătat strălucirea chipului primit la creaţie.
Cel din veci născut, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit pe Sine (Fil. II, 8), pentru ca noi să ne înălţăm treaptă cu treaptă spre lumina cea neapropiată a Dumnezeirii. Naşterea Domnului este sărbătoarea luminii, în care toţi renaştem, devenim fii ai lui Dumnezeu prin har, bucurîndu-ne de darurile nepreţuite ale vieţii veşnice.
„Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să se îndumnezeiască” – ne învaţă Sfinţii Părinţi, şi aceasta este temelia credinţei şi a mîntuirii noastre. Prin Întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit valoarea şi frumuseţile vieţii. Mîntuitorul a venit în lume pentru a da un sens nou existenţei omeneşti.
Iubiţi fii duhovniceşti,
Sărbătoarea Naşterii Domnului este un moment de har prin care înţelegem iubirea şi iertarea lui Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este cu noi, ne poartă de grijă, ne călăuzeşte, ne luminează şi ne cercetează cu iubire, milă şi multă îndurare.
Să-L rugăm pe Domnul să ne dăruiască suflet drept şi sfînt, să nu ne lăsăm copleşiţi de aurul şi argintul lumii, ci să ne întemeiem viaţa pe dreapta credinţă, pe care ne-au lăsat-o moşii şi strămoşii noştri.
Astăzi, cînd atîtea false credinţe şi curente religioase vin să ne înveţe „adevărul”, avem datoria, mai mult ca oricînd, de a propovădui adevărata credinţă. În societatea contemporană, în faţa tuturor provocărilor se cuvine să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte la Cel Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mîntuire S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Vă îndemn să rămîneţi neclintiţi în iubirea lui Hristos şi a Bisericii Lui, sporind credinţa ortodoxă. Pruncul Iisus să vă dea curaj şi înţelepciune în slujirea credinţei.
Hrănindu-ne şi adăpîndu-ne din Pîinea cea vie şi din Izvorul cel de viaţă dătător al Betleemului, să aducem bucurie în casele şi în sufletele în care se află tristeţe şi singurătate, boală şi sărăcie, suferinţă şi înstrăinare. Să răspundem iubirii nemărginite a lui Hristos faţă de noi cu fapte bineplăcute Domnului, ştiind că adevărata credinţă este „credinţa lucrătoare prin iubire” (Galateni V, 6).
Drept-măritori creştini,
Acum, cînd ne apropiem de cumpăna dintre ani, se cuvine să aruncăm o privire în urmă. Anul care trece în istorie, pentru noi, creştinii ortodocşi din Moldova, a fost însemnat, în primul rînd, prin vizita Sanctităţii Sale Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.
Patriarhul Kiril a apreciat activitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova şi şi-a exprimat speranţa că Sinodul B.O.M., Întîi Stătătorul ei vor face totul pentru ca viaţa bisericească din ţara noastră minunată să fie ridicată la un nivel şi mai înalt.
La ceas de sfîntă sărbătoare, să ne îndreptăm gîndurile cu recunoştinţă şi cu dragoste către Atotputernicul Dumnezeu şi Tatăl nostru Cel din ceruri, şi să cugetăm la viaţa noastră, a clerului şi a credincioşilor din Eparhie.
În anul care ne părăseşte ne-am străduit ca activitatea parohiilor din cuprinsul Eparhiei noastre să fie pe măsura darului dumnezeiesc ce ni s-a încredinţat. În biserici şi aşezăminte monahale au continuat lucrările de reparaţie, de pictură şi înfrumuseţare. În şcoli se predau lecţii de religie.
Toate aceste realizări, rod al ostenelilor noastre, ne bucură şi în acelaşi timp ne încurajează. Mai avem încă multe de făcut, dar nădăjduim că Bunul şi Milostivul Dumnezeu ne va întări în lucrarea noastră spre binele Bisericii.
Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul care se apropie de sfîrşit şi să-I cerem ajutorul în toată lucrarea cea bună şi folositoare în anul ce vine.
Cu prilejul Sfintelor Sărbători, vă îmbrăţişez frăţeşte în Hristos Domnul şi vă adresez tuturor calde şi părinteşti urări de sănătate şi bucurii, putere şi curaj duhovnicesc în purtarea tuturor greutăţilor vieţii.
Bunul Dumnezeu să rînduiască tuturor credincioşilor o sărbătoare a Naşterii Domnului cu bucurie şi mulţumire sufletească şi un An Nou cu gînduri curate, pace în familie, în ţară şi în lume.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfîntului Duh să fie cu voi cu toţi!
Al vostru către Hristos Domnul rugător,
Episcop de Edineț și Briceni
