Proorociile Cuviosului Andrei cel nebun pentru Hristos! (Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos)
Proorociile Cuviosului Andrei cel nebun pentru Hristos! (Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos)
Începuturile durerilor
Epifanie s-a întâlnit odată cu Cuviosul și l-a luat în casa sa ca să se odihnească măcar o săptămână, de multele sale osteneli. S-au așezat undeva singuri și tânărul a început să-l întrebe:
– Cum va fi sfârșitul lumii? Ce sunt „începuturile durerilor” și când vor fi? De unde vor înțelege oamenii că se apropie sfârșitul și care vor fi semnele care îl vor face arătat? Ce sfârșit va avea cetatea noastră (Constantinopulul)? Și acest nou Ierusalim? Ce se va întâmpla cu cinstitele biserici? Ce se va întâmpla cu dumnezeieștile cruci, cu sfintele icoane și cu sfintele cărți? Unde se vor asigura sfintele moaște ale Sfinților? Explică-mi, te rog! Știu că pentru tine și pentru Sfinții care sunt asemenea cu tine, a spus Domnul: „Vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor”. Cu cât mai mult tainele lumii.
– Cetatea aceasta, a răspuns fericitul, care deține întâietatea între celelalte multe orașe și neamuri, va rămâne necucerită și liberă. O păzește Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu „sub acoperământul aripilor sale” și prin mijlocirile ei va sta necucerită. Multe neamuri vor asedia zidurile ei, dar puterea lor se va zdrobi și vor pleca rușinate. Din ea se vor îmbogăți mulți și se vor desfăta de bunătățile ei. Dar o oarecare profeție spune că în cele din urmă, o vor cuprinde agarenii și vor junghia cu săbiile lor mulțimea poporului. Eu însă cred că va năvăli și rasa galbenă, a cărei denumire începe cu litera a șaptesprezecea a alfabetului (R). Va intra, va junghia și va așterne pe cei păcătoși la pământ. Vai și amar îi va fi ei de la acele două neamuri. Armele lor vor fi repezi ca vântul și nimicitoare ca secera cea ascuțită, care taie vara holdele. Aceste arme nu vor putea fi împiedicate, întru început, dar după aceea se vor risipi. Împăratul cel evlavios Acum, fiul meu, cum să-ți povestesc fără de
lacrimi cele despre „începutul durerilor” și despre sfârșit! În zilele cele de apoi va arăta Dumnezeu pe un oarecare împărat sărac. Acest împărat va stăpâni cu dreptate, vor conteni toate războaiele și-i va îmbogăți pe cei săraci. Va împărați fericirea ca în vremea lui Noe. Oamenii se vor îmbogăți foarte mult, vor trăi în liniște și pace, vor mânca, vor bea, se vor căsători, se vor mișca în multă tihnă și se vor desfăta fără grijă de bunătățile pământului. Deoarece nu vor fi războaie, își vor preface săbiile lor în seceri, săgețile în căruți și lăncile în pluguri pentru cultivarea pmântului. Mai târziu, împăratul se va întoarce spre Răsărit și-i va smeri pe agareni, pentru că Dumnezeu este mâniat pe ei pentru credința lor cea hulitoare și pentru păcatul sodomiei pe care îl fac. Firește, mulți dintre ei se vor boteza, vor bineplăcea împăratului și vor fi cinstiți. Ceilalți însă vor fi nimiciți, vor fi arși sau vor fi omorâți cu cruzime. În vremea aceea Iliricul va reveni împărăției romanilor, în timp ce Egitul va fi cucerit. Acest împărat își va întinde mâna sa cea dreaptă la neamurile cele dimprejur, va îmblânzi neamurile galbene și-i va birui pe vrăjmașii săi. Împărăția lui va dura 32 de ani. Timp de 12 ani nu va lua impozite și taxe. Va rezidi jertfelnicele cele dărâmate și va reclădi sfintele biserici, în zilele lui nu vor fi judecăți, dar nici nu va exista nedreptăți nedreptățit. De acest împărat se va teme tot pământul, îi va constrânge pe oameni cu frica să se cumințească și va nimici pe căpeteniile care fac fărădelege. În vremea aceea Dumnezeu îi va descoperi împăratului acestuia tot aurul, oriunde ar fi ascuns. Și el îl va împrăștia „cu lopata” în toată țara sa. De multă bogăție, căpeteniile vor trăi ca împărații, iar săracii ca și căpeteniile. Acest împărat va face mari izbânzi. Va porni cu multă râvnă ca să-i izgonească pe iudei, nici un israelitean nu va rămâne în această cetate. Nu se vor auzi petreceri cu instrumente muzicale, nici cântece necuviincioase. Nu se va întâmpla nimic necuviincios, penru că va urî și va nimici „din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelegea” (Psalmul 100, 10). Atunci va stăpâni mare bucurie și veselie. Pământul și marea își vor da din belșug bunătățile lor. Viața va decurge în liniște și pace, iar oamenii se vor veseli ca în vremea lui Noe, până ce a venit potopul.
Stăpînitorul Aran
După această împărăție, vor începe nenorocirile. Va veni în această cetate fiul pierzării, stăpânitorul Aran și va împărați trei ani și șase luni. Acesta îi va sili pe oameni să facă astfel de fărădelegi, asemenea cărora nu s-au făcut niciodată, de când s-a zidit lumea, nici se vor mai face. Va hotărî și va legiui să se unească, vrând-nevrând, tatăl cu fiica, fiul cu mama, fratele cu sora. Și cine se va împotrivi sau va grăi împotrivă, va fi omorât. Acela însă care va muri într-acest chip, va fi rânduit în ziua Judecății împreună cu Ioan Botezătorul. Acest împărat va porunci să se căsătorească monahii cu monahiile, de asemenea și preoții. Astfel, fărădelegea amestecării va deveni mai rea decât cea a uciderii. El însuși va desfrâna cu mama și cu fiica sa. Așadar, de vreme ce desfrâul va deveni lege, toți desfrânații vor face orgii cu surorile lor. Duhoarea amestecării de sânge va urca la cer și Domnul Se va mânia foarte mult pe întreaga lume. Va da atunci poruncă și vor începe să cadă fulgere și tunete cu neasemănată mânie peste tot pământul. Multe orașe vor arde. Oamenii vor încremeni la zgomotul înfricoșător al tunetelor și unii vor muri cu moarte rea, în timp ce alții vor fi arși de fulgere. Vai atunci pământului, pentru că se apropie înfricoșătoarea amenințare și urgia Atotțiitorului! Va fi foamete și mulțime mare de oameni vor muri de foame. Va urma un cutremur puternic și vor cădea toate clădirile. Mulți lucrători ai fărădelegii își vor afla un sfârșit cumplit, fiind îngropați sub dărâmături. Soarele va deveni negru și întunecos, în timp ce luna va fi ca sângele, din pricina oamenilor care s-au asemănat cu porcii. Stelele vor cădea pe pământ. Tot muntele și insula se va mișca din loc, de sila cutremurului și a amenințării. Preoții lui Dumnezeu, împreună cu cei virtuoși și cumpătați care vor fi rămas, vor scăpa în munți și în peșteri. Atunci va fi pedepsit împăratul cel fărădelege și va fi aruncat întru întunericul cel mai din afară. Cei ce vor locui în Roma cea veche, în Arsenoi, în Strovila, în Armenopetra sau în Kariopoli, vor fi fericiți. În aceste orașe oamenii vor trăi în pace. În celelalte însă vor fi războaie și tulburări, precum este scris: „Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie” (Marcu 13, 7) și cele următoare.
Împăratul închinător la idoli
După aceea, în această cetate va urca un alt împărat. Va fi crunt și negru, tăgăduitor al lui Dumnezeu și al Sfinților. Va cerceta cărțile păgânilor, va îmbrățișa credința lor și va război pe Sfinți și Biserica lui Hristos. După ce vor trece primele zile ale împărăției lui, va arde toate Sfintele Vase și va numi furcă Sfânta Cruce. Va distruge de asemenea clerul și va junghia jumătate din populație pe drumurile publice. În acele zile se vor întoarce părinții împotriva copiilor, copiii împotriva părinților și se vor omorî între ei. Fratele va da la moarte pe frate și prieten pe prieten. Mulți, care vor mărturisi că Iisus Hristos este Dumnezeu și „Împărat a toate”, vor primi cununa muceniciei. Acest împărat va duce pe locuitorii din insule în ținutul Traciei, al Macedoniei și al Stimonei, așa încât insulele se vor pustii. Din cer se vor auzi lovituri înfricoșătoare, pe pământ cutremure mari și surpare a orașelor. Neamurile și împărățiile se vor scula una împotriva alteia. Va fi mare distrugere pe pământ, iar omenii vor cădea în mâhnire și întristare. În aceeași vreme se va arăta foc în cer, ca de cărbuni aprinși, care vor acoperi amenințător, cu repeziciunea fulgerului, întreg pământul. În văzduh va stăpâni o astfel de zăpăceală, încât o zburătoare va cădea peste alta. Pământul se va umple de șerpi care-i vor mușca pe păcătoșii nepocăiți. Și toate acestea vor fi „începutul durerilor”.
Sfârșitul împărăției romanilor
Când va muri împăratul necredincios va veni cineva din Etiopia, care va împărați după cum se spune, 12 ani. Împărăția lui va fi pașnică. Va reclădi sfintele biserici pe care le-au dărâmat înaintașii lui și-i va readuce pe oameni în insulele lor. Pentru bunătatea sa va fi iubit de Dumnezeu și de tot poporul. Cât timp va împărați, vor stăpâni bucuria și veselia în toată lumea. După el va împărați un oarecare din Arabia, timp de un an. În zilele lui, cu un semn al Atotțiitorului se vor uni sfintele părți ale Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci și se va dărui întreagă împăratului. Acela o va lua și va călători la Ierusalim. Când va ajunge la locul căpățânii, va depune cu înseși mâinile sale coroana împărătească în vârful Crucii, o va înălța și va spune: „Doamne Iisuse Hristoase, s-au împlinit anii pe care i-ai rânduit de mai înainte pentru împărăția romanilor. Primește fericitul întru pomenire și minunatul tău Dar și cu el împreună și duhul meu”.
Îndată deci va coborî din cer îngerul Domnului și va lua cinstita Cruce cu diadema, precum și sufletul împăratului. Astfel se va sfârși împărăția romanilor, pentru că sprijinul ei fusese de la început, pentru creștini, cinstita Cruce. Fericiți vor fi atunci cei ce vor pleca din acel oraș și vor scăpa în pustii și în peșteri.
Domnia comună
Pe urmă se vor arăta în Cetatea noastră trei tineri nerozi, nerușinați și stricați. Aceștia vor domni în unire, toți trei împreună, timp de 150 de zile. Însă curând va începe între ei un război înfricoșător. Va porni primul, va intra în Tesalonic și va spune: „Cetate a tesalonicenilor! Tu vei birui pe vrăjmașii tăi, pentru că ești fala sfinților și Domnul te-a sfințit”. Va mobiliza pe cetățenii de la șapte ani în sus. Va mobiliza încă și pe preoți și pe monahi, va fabrica arme de război, va pregăti o flotă mare și va călători spre Roma. În fața porților ei va sta și va striga: „Bucură-te Romă, de trei ori puternică și cinstită! Porți sabie tăietoare și săgeți ascuțite. Ține cu statornicie credința ta și să nu o schimbi până la sfârșit și locuitorii tăi vor fi fericiți”. După aceea va mobiliza neamurile galbene și-i va aștepta pe ceilalți doi împărați. Al doilea tânăr va mobiliza Mesopotamia și insulele Cicladelor. Va mobiliza încă și pe preoți și pe monahi, aprins de o groaznică mânie împotriva celorlalți doi. Va porni atunci și va veni la „buricul” pământului. Spun unii că „buricul” lumii este Alexandria. Acolo deci îi va aștepta pe cei doi, cu care se va război. Al treilea tânăr va porni și el din Constantinopol și va recruta Karia, Frigia, Asia, Armenia, Galatia și Arabia. Când va ajunge la Sileo, va spune: „Deși te-ai numit Sileo, nu vei fi jefuit, nici stăpânit de vreun vrăjma de-al tău”. După aceea se va alia cu un popor liber, care nu va fi supus nici lui, nici celorlalți doi împărați. În sfârșit se vor aduna și vor lua poziție de luptă toți cei trei potrivnici, unul în fața altuia. Va porni o ciocnire mare și înfricoșătoare și se vor tăia ca oile la măcelărie. Cei trei împărați vor fi omorâți, precum și toată oștirea. Sângele romanilor va curge ca apa după o ploaie torențială. Nimeni nu se va izbăvi. Apa mării se va amesteca cu sânge pe o lungime de 12 stadii. Femeile vor rămâne toate văduve. Șapte femei vor căuta un bărbat și nu-l vor afla, până când vor auzi și vor veni alții, din cei străini. Cât pentru cei nevârstnici, când vor deveni bărbați, din multa desfrânare vor deveni nesimțitori ca porcii. Fericiți vor fi atunci și de trei ori fericiți cei ce se vor nevoi pentru Domnul în munți și în peșteri, pentru că nu vor vedea răul care se va face în lume. Aceștia vor aștepta înfruntarea cu antihrist. Acestea sunt oile cele fără de răutate, care vor fi jertfite din pricina numelui lui Hristos de către vicleanul diavol, antihrist.
Împărăteasa cea scârbavnică
În vremea aceea, deoarece nu va exista bărbat vrednic, ci vor fi toți moleșiți, va veni din Pont o femeie vicleană și necuviincioasă și va domni în Împărăteasa cetăților. Aceasta va fi slujitoarea lui Bah, vrăjitoare și desfrânată; într-un cuvânt, fiica diavolului. În zilele ei unul va unelti împotriva altuia și se vor face junghieri pe drumuri și în casele Cetății. Cel mai tare îl va omorî pe celălalt. Fiul pe tată, tatăl pe fiu, mama pe fiică și fiica pe mamă, fratele pe frate și prietenul pe prieten. Printre oameni va stăpâni multă răutate și ură. În biserici se vor face destrăbălări, preadesfrânări, desfrânări, amestecri de sânge, dansuri și cântece satanicești, batjocuri și jocuri, pe care omul nici nu le-a văzut, nici nu le-a auzit.
Acea împărăteasă necurată se va numi pe sine zeiță și se va lupta cu Dumnezeu. Va spurca mai ales Sfintele Jertfelnice cu necurățiile. Își va spăla trupul, și cu această spălătură a rușinii va spurca tot poporul. Își va întoarce fața ei de la Dumnezeu. Va răpi Sfintele Vase din biserici, Cinstitele Cruci și Sfintele Icoane, Evangheliarele, Apostolul și orice altă carte sfântă. Și după ce le va aduna într-o grămadă mare, le va da foc și vor arde. Cât pentru biserici, le va dărâma până la pământ. Va căuta încă să afle Moaștele Sfinților ca să le ardă, dar nu le va găsi, pentru că Dumnezeu, cu putere nevăzută, le va duce în altă parte. Atunci ticăloasa va zdrobi Sfânta Masă a Marii Biserici a Înțelepciunii lui Dumnezeu și va distruge orice se află în ea. După aceea se va întoarce spre Răsărit și va spune Celui Prea Înalt cu obrăznicie: „Ei, Tu pe Care Te numesc oamenii Dumnezeu, nu cumva am lovit să șterg fața Ta de pe pământ? Privește câte ți-am făcut și Tu nu ai putut să-mi clintești nici un fir de păr. Așteată puțin și voi sfâșia cerul, voi veni să mă măsor cu Tine și atunci voi vedea care Dumnezeu este mai puternic și mai tare”.
Acestea le va spune spurcăciunea și va săvârși lucruri încă și mai rele, scuipând spre cer și aruncând cu pietre. Însă lucrurile ei cele mai scârboase nu le voi spune. Atunci Domnul Atotțiitorul Își va întoarce cu mânie arcul Său spre această cetate mare și va întinde mâna Sa asupra ei cu putere înfricoșătoare. O va apuca cu tărie, va tăia cu secera puterii Lui pământul pe care se sprijină și va porunci valurilor mării să o înghită. Acelea vor asculta și se vor năpusti din cele două părți cu iuțime amețitoare și cu vuiet mare. Atunci Domnul va dezlipi baza cetății de pământ și o va ridica la înălțime răsucind-o ca pe o moară, în timp ce locuitorii ei cu multă frică vor striga „vai”. După aceea o va arunca pe aceste valuri, care o vor inunda cu repeziciune, o vor acoperi și o vor târî în adâncul cel înfricoșător și nemărginit. Acesta va fi, fiul meu Epifanie, sfârșitul Cetății noastre. Și câte i-am spus că se vor întâmpla, sunt acele nenorociri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a numit „începutul durerilor”. După nimicirea acestei cetăți vor urma faptele ce vor aduce sfârșitul lumii.
Sfârșitul lumii
După împlinirea timpului împărăției neamurilor, spun unii că Dumnezeu va reînființa statul israelitean, ca să domnească pe pământ până ce se va întregi veacul al șaptelea, adică până la sfârșitul lumii. Și aduc drept mărturie următorul loc de la Isaia: „Și în zilele cele de apoi, va ridica Domnul steag pentru neamuri și va aduna pe cei risipiți ai lui Israil și va strânge la un loc pe cei împrăștiați ai lui luda în Sfânta Cetate Ierusalim. Și va fi Israil ca în ziua ieșirii din pământul Egiptului” (Isaia 11, 12-16). Ei aduc drept mărturie de asemenea și pe Apostolul Pavel, care spune: „Când va intra tot numărul neamurilor, atunci întregul Israil se va mântui” (Romani 11, 25-26). Astfel, cu o gură susțin acestea, în timp ce ucenicul Ipolit adaugă că după venirea lui antihrist, se vor rătăci mai întâi iudeii. De altfel, aceasta a adeverit-o mai-nainte și Hristos, spunândule: „Eu am venit întru numele Tatălui Meu și nu Mă primiți pe Mine; de va veni altul în numele lui, pe acela îl veți primi” (Ioan 5, 43).
Este foarte dovedit că va aduna iarăși pe israeliți în Ierusalim și le va da iarăși câte au avut
mai întâi. Și aceasta, ca să rușineze pretextul lor de până atunci, cum că pierzarea lor se datorează risipirii. Ar fi putut adică, în ziua Judecății, să se apere în felul următor înaintea lui Hristos: „Dacă neai fi adunat în Ierusalim și ne-ai fi dat din nou câte aveam, atunci am fi crezut în Tine, de vreme ce n-ar mai fi existat pricină ca să pizmuim neamurile, care au fost preferate atât de mult, în paguba noastră”. Așadar, se vor aduna toți împreună și vor redobândi cele de care s-au lipsit, dar vor rămâne în aceeași necredință. Și atunci, cum se vor mântui, când în aceeași vreme va veni în mijlocul lor antihrist și vor crede cu toții în el, potrivit cu cuvântul Domnului? Dumnezeu nu minte: „Eu sunt Adevărul” propovăduiește prin Fiul Său Cel Unul Născut. Așadar, prin restabilirea lor, vor fi lipsiți în chip desăvârșit de această îndreptățire. Zicând Apostolul Pavel că se vor mântui, nu se referă la faptul că se vor mântui de pedeapsa cea veșnică, ci din rătăcirea de atâția ani printre străini, de ocara celorlalte popoare și de rușinea cea nespusă. Adică se vor aduna în patria lor și se vor izbăvi de robia, de jugul și de batjocura pe care le-au suferit atâția ani. Însă nu se vor izbăvi de iadul cel veșnic. Dacă nu i-a convins întristarea să creadă în Hristos, cum îi va convinge harul, care lor încă li se pare că îl mai au, dar din care, de fapt, au căzut în mod jalnic?
Scufundarea Sfintei Sofii
– Părintele meu duhovnicesc, îi spuse Epifanie, să lăsăm acum acestea și să-mi explici, rogu-te, ceea ce se spune, cum că Sfânta Sofia nu se va scufunda împreună cu cetatea, ci va rămâne atârnată în văzduh de o oarecare putere nevăzută.
– Ce spui, fiul meu? a răspuns dreptul. De vreme ce se va scufunda toată cetatea, cum va scăpa biserica? Și cine va intra în ea ca să se închine? Oare Dumnezeu locuiește în biserici făcute de mâini? Firește că nu. Totuși, în acest zvon există și ceva adevărat. Va rămâne adică numai stâlpul care se află în piață, pentru că are în el „cinstitele piroane”. Numai acesta va rămâne ca, trecând corăbiile, să-și lege de el frânghiile lor și să jelească acest babilon cu șapte coline, zicând: „Vai nouă! Cetatea cea mare și veche s-a scufundat. Aici ne făceam cu izbândă negustoriile și schimburile noastre și ne-am îmbogățit”. Doliul ei va dura patruzeci de zile. Din pricina întristării acelor zile, se va da împărăția Romei celei vechi, precum, de asemenea, și Sileului, și Tesalonicului. Acestea se vor întâmpla atunci când se va apropia sfârșitul, când starea lumii se va înrăutăți, când durerile și nenorocirile se vor înmulți.
Neamurile cele scârboase
În anul acela Domnul va deschide porțile Indiilor, pe care le-a închis împăratul Macedoniei, Alexandru. Vor ieși atunci pe acolo șaptezeci și doi de împărați cu poporul lor, care se numesc neamuri scârboase, care sunt mai scârboase decât orice dezgust și duhoare. Acestea se vor împrăștia în toată lumea, îi vor mânca pe oameni de vii și vor bea sângele lor. Vor înghiți de asemenea cu mare plăcere muște, broaște, câini și orice altă necurăție. Vai ținuturilor acelea, pe unde vor trece ei! Dacă este cu putință, Doamne, să nu existe atunci creștini! Știu însă că vor exista. Zilele acelea se vor întuneca, ca și cum ar boci în văzduh pentru cele pe care le-au săvârșit cu dezgust neamurile cele scârboase. Soarele va deveni ca sângele, în timp ce luna și toate stelele se vor întuneca, văzând cum neamurile de pe pământ se întrec în necurăție. Aceste popoare vor săpa pământul, vor face din jertfelnice latrine, și vor folosi Sfintele Vase la treburi necinstite. Atunci toți cei ce vor locui în Asia, să fugă în insulele Cicladelor – pentru că neamurile cele spurcate nu vor merge acolo – și va să fie mare întristare 660 de zile.
Antihrist
– Atunci se va întrupa satana, din seminția lui Dan, adică se va naște Antihrist. Însă nu se va face cu a lui putere, ci îi va plăsmui Dumnezeu un vas spurcat și scârbos, ca astfel să se împlinească cuvintele Proorocilor. Se va slobozi așadar din legăturile cu care îl legase Stăpânul Hristos când S-a pogorât în iad și va intra în acel vas care a fost plăsmuit pentru el. Astfel va deveni om, se va întări, va împărăți și atunci va începe să-și arate rătăcirea sa, precum spune cu privire la aceasta Ioan Teologul. Pe urmă va începe război cu Insulele Cicladelor. Insulele, precum zice Isaia, sunt Bisericile care au provenit din neamuri (24, 15; 45,16; 49, 1; 66, 19). Atunci se va arăta Enoh, care a trăit mai înainte de vremea legii mozaice. De asemenea se va arăta Ilie, care a trăit în timpul legii, precum și Ioan Teologul, care a trăit în timpul harului celui nou. Aceștia vor propovădui în toată lumea pentru vremea sfârșitului și venirea înșelătorului, precum, de asemenea, și pentru a doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vor săvârși semne și minuni. Atunci, toți cei ce vor voi să-i omoare sau să-i nedreptățească în alt chip, nu vor putea, deoarece vapaie și foc și-i va arde. Vor lucra cu mare stăpânire și-l vor mustra pe Antihrist. Vor fi uciși însă de acesta în Ierusalim, iar trupurile lor vor fi lăsate neîngropate în mijlocul Cetății. Acolo se vor aduna locuitorii și-i vor batjocori ca pe niște neocrotiți (Apocalipsa 11,5-10). Sfintele lor trupuri vor rămâne în piață trei zile întregi. Spre jumătatea celei de-a patra zi, va coborî din cer un porumbel strălucitor ca fulgerul. Acesta va umbla pe deasupra lor și le va dărui viață. Atunci Sfinții se vor împuternici și se vor ridica în picioare, iar toți cei ce îi vor vedea, se vor înspăimânta foarte tare. În clipa aceea se va auzi un glas din cer care va zice: „Suiți-vă, prietenii Mei, la Mine”. Îndată va coborî un nor, care îi va ridica și-i va așeza în Rai (Apocalipsa 11, 9-13). Acel înșelat și deșert, Antihrist, îi va chinui foarte tare pe creștinii acelei vremi până la ultima lor suflare, cu necazuri și chinuri înfricoșătoare. Cel ce nu se va rătăci și nu va crede în el, se va arăta prieten ales și vrednic al lui Hristos. Desigur, toți Sfinții sunt fericiți. Însă de trei ori fericiți vor fi cei ce vor mărturisi în vremea lui Antihrist, îi va aștepta pentru totdeauna slavă și veselie nespus de mare. Va urma atunci un război înfricoșător între Antihrist și Stăpânul Hristos. Adică numai cât își va da seama Antihrist că lumea se apropie de sfârșitul ei, că se va împotrivi cu mânie cerului. Va arunca fulgere și tunete și va face astfel de zgomote, încât de răsunetul zgomotului se vor cutremura toate și vor vui înfricoșător. Fiul meu, cine nu se va înfricoșa și nu se va teme atunci? Fericiți vor fi, precum am spus mai înainte, aceia cărora nu li se va clătina credința în Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, Care S-a întrupat și S-a născut din Sfânta Fecioară Maria. De asemenea, fericiți vor fi aceia care vor muri pentru dragostea lui Hristos și vor mustra cu îndrăzneală pe balaur și înșelăciunea lui. Fericiți cei care vor sta împotriva lui și vor mustra cu vitejie faptele lui necuviincioase…
Acestea le spunea fericitul, în timp ce Epifanie se tânguia din adâncul sufletului său, auzind câte urmau să se întâmple în lume. După aceea l-a întrebat pe Cuviosul:
Spune-mi, te rog, cum vor dispărea oamenii de pe pământ și cum va fi învierea?
– Pe unii fiul meu, îi vor omori neamurile cele scârboase, alții vor fi omorâți în războaiele cele dese, în timp ce pe alții îi va nimici Antihrist. Celor ce vor crede și se vor închina lui Antihrist, le va trimite Domnul, potrivit cu proorocia lui Iezechiel, fiare întraripate care vor avea în coada lor țepușe pline de venin. Așadar, toți cei care nu vor avea pe frunțile lor pecetea lor nevătămată și întreagă, vor suferi moartea înfricoșătoare a țepușelor și a veninului fiarelor. Atunci Sfinții care au păstrat cu multă nevoință pecetea lui Hristos întreagă, vor pribegi prin munți și prin pustiuri. Însă Domnul, cu puterea Sa cea dumnezeiască, îi va aduna în Sfânta Cetate a Sionului. Aceștia sunt cei care au fost scriși în Cartea Vieții.
Când Antihrist va fi biruit și va fi dus rob împreună cu ceilalți diavoli la judecată și va fi osândit pentru sufletele pe care le-a dus la pierzare, atunci trâmbița va trâmbița și morții vor învia nestricăcioși. După aceea, toți cei care vor fi rămași vii în ceasul celei de a doua Veniri, vor deveni, precum a zis Pavel, întru clipeală ochiului, din stricăcioși nestricăcioși și vor fi răpiți în nori împreună cu morții cei înviați, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh (I Tesaloniceni 4, 17). Așadar, cel ce va vedea neamurile cele scârboase venind în lume, să știe că toate câte urmează să se întâmple, se află „lângă uși” și că Judectorul vine să răsplătească fiecăruia potrivit cu faptele lui. Acestea le-a spus fericitul Andrei lui Epifanie fiind de față, desigur, și smerenia mea. Astfel am rămas treji toată noaptea. Când a bătut toaca, Epifanie a mers la biserică, în timp ce fericitul Andrei a rămas în casă rugându-se.
***
– Explică-mi mai adânc, a spus Epifanie, care este ipostasul veacurilor?
– Este nesfârșita lor prelungire, adică neîntrerupta succesiune a timpurilor și nemărginirea anilor. Esența lor este un duh foarte frumos și minunat, care se fixează pe toată întinderea sa în șapte semne (puncte) (adică se împarte în opt perioade de timp). De la veacuri au luat minte oamenii și îngerii. Și veacurilor le-a dat Domnul pornirea pentru călătoria neîntreruptă, în timp ce nouă și îngerilor ne-a dăruit viața. Astfel, prin călătoria lor neîntreruptă, veacurile ne îndeamnă să umblăm și noi în același chip. Această călătorie a lor are început, sfârșit însă niciodată. A luat și Adam de la început acest drum al veacurilor, dar până astăzi nu a putut depăși veacul al șaptelea. Nu a putut din pricina noastră, deoarece, ca urmași ai săi cu același sânge, suntem la fel cu acela și călătoria noastră este comună. Până astăzi adică nu s-au împlinit cele șapte veacuri ale acestei lumi, pe care noi le măsurăm cu anii. Când se vor împlini, Cel Prea Înalt va ridica un vânt înfricoșător în toată lumea. Atunci se vor împreuna oasele oamenilor și se vor lipi în chip armonios unul cu altul. Peste ele se vor întinde nervii și după aceea cărnurile; și fiecare suflet, care a fost dezlegat de trupul său cel stricăcios, îl va primi nestricăcios. Atunci va trâmbița un înger cu o trâmbiță înfricoșătoare și se va cutremura lumea. Mormintele se vor deschide, morții vor învia întru clipeala ochiului și va coborî Judecătorul, Care va răsplăti fiecăruia potrivit cu faptele sale. Atunci va începe veacul al optulea, precum zice Solomon: „Fă parte la șapte și la opt” (Ecclesiasticul 11, 2). Acest veac nu va avea sfârșit. Pe cei drepți îi va aduce în veselia cea nespusă și în odihna cea veșnică, în timp ce pe cei păcătoși în pedeapsa cea nesfârșită. După învierea morților, oamenii vor deveni nestricăcioși și nemuritori, raiul – veșnic, iadul – nesfârșit și veacul acela, netrecut.


Începuturile durerilor

Epifanie s-a întâlnit odată cu Cuviosul și l-a luat în casa sa ca să se odihnească măcar o săptămână, de multele sale osteneli. S-au așezat undeva singuri și tânărul a început să-l întrebe:
– Cum va fi sfârșitul lumii? Ce sunt „începuturile durerilor” și când vor fi? De unde vor înțelege oamenii că se apropie sfârșitul și care vor fi semnele care îl vor face arătat? Ce sfârșit va avea cetatea noastră (Constantinopulul)? Și acest nou Ierusalim? Ce se va întâmpla cu cinstitele biserici? Ce se va întâmpla cu dumnezeieștile cruci, cu sfintele icoane și cu sfintele cărți? Unde se vor asigura sfintele moaște ale Sfinților? Explică-mi, te rog! Știu că pentru tine și pentru Sfinții care sunt asemenea cu tine, a spus Domnul: „Vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor”. Cu cât mai mult tainele lumii.

– Cetatea aceasta, a răspuns fericitul, care deține întâietatea între celelalte multe orașe și neamuri, va rămâne necucerită și liberă. O păzește Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu „sub acoperământul aripilor sale” și prin mijlocirile ei va sta necucerită. Multe neamuri vor asedia zidurile ei, dar puterea lor se va zdrobi și vor pleca rușinate. Din ea se vor îmbogăți mulți și se vor desfăta de bunătățile ei. Dar o oarecare profeție spune că în cele din urmă, o vor cuprinde agarenii și vor junghia cu săbiile lor mulțimea poporului. Eu însă cred că va năvăli și rasa galbenă, a cărei denumire începe cu litera a șaptesprezecea a alfabetului (R).
Va intra, va junghia și va așterne pe cei păcătoși la pământ. Vai și amar îi va fi ei de la acele două neamuri. Armele lor vor fi repezi ca vântul și nimicitoare ca secera cea ascuțită, care taie vara holdele. Aceste arme nu vor putea fi împiedicate, întru început, dar după aceea se vor risipi. Împăratul cel evlavios Acum, fiul meu, cum să-ți povestesc fără delacrimi cele despre „începutul durerilor” și despre sfârșit! În zilele cele de apoi va arăta Dumnezeu pe un oarecare împărat sărac. Acest împărat va stăpâni cu dreptate, vor conteni toate războaiele și-i va îmbogăți pe cei săraci. Va împărați fericirea ca în vremea lui Noe. Oamenii se vor îmbogăți foarte mult, vor trăi în liniște și pace, vor mânca, vor bea, se vor căsători, se vor mișca în multă tihnă și se vor desfăta fără grijă de bunătățile pământului. Deoarece nu vor fi războaie, își vor preface săbiile lor în seceri, săgețile în căruți și lăncile în pluguri pentru cultivarea pmântului. Mai târziu, împăratul se va întoarce spre Răsărit și-i va smeri pe agareni, pentru că Dumnezeu este mâniat pe ei pentru credința lor cea hulitoare și pentru păcatul sodomiei pe care îl fac. Firește, mulți dintre ei se vor boteza, vor bineplăcea împăratului și vor fi cinstiți. Ceilalți însă vor fi nimiciți, vor fi arși sau vor fi omorâți cu cruzime. În vremea aceea Iliricul va reveni împărăției romanilor, în timp ce Egitul va fi cucerit. Acest împărat își va întinde mâna sa cea dreaptă la neamurile cele dimprejur, va îmblânzi neamurile galbene și-i va birui pe vrăjmașii săi. Împărăția lui va dura 32 de ani. Timp de 12 ani nu va lua impozite și taxe. Va rezidi jertfelnicele cele dărâmate și va reclădi sfintele biserici, în zilele lui nu vor fi judecăți, dar nici nu va exista nedreptăți nedreptățit. De acest împărat se va teme tot pământul, îi va constrânge pe oameni cu frica să se cumințească și va nimici pe căpeteniile care fac fărădelege. În vremea aceea Dumnezeu îi va descoperi împăratului acestuia tot aurul, oriunde ar fi ascuns. Și el îl va împrăștia „cu lopata” în toată țara sa. De multă bogăție, căpeteniile vor trăi ca împărații, iar săracii ca și căpeteniile. Acest împărat va face mari izbânzi. Va porni cu multă râvnă ca să-i izgonească pe iudei, nici un israelitean nu va rămâne în această cetate. Nu se vor auzi petreceri cu instrumente muzicale, nici cântece necuviincioase. Nu se va întâmpla nimic necuviincios, penru că va urî și va nimici „din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelegea” (Psalmul 100, 10). Atunci va stăpâni mare bucurie și veselie. Pământul și marea își vor da din belșug bunătățile lor. Viața va decurge în liniște și pace, iar oamenii se vor veseli ca în vremea lui Noe, până ce a venit potopul. 

Stăpînitorul Aran

După această împărăție, vor începe nenorocirile. Va veni în această cetate fiul pierzării, stăpânitorul Aran și va împărați trei ani și șase luni. Acesta îi va sili pe oameni să facă astfel de fărădelegi, asemenea cărora nu s-au făcut niciodată, de când s-a zidit lumea, nici se vor mai face. Va hotărî și va legiui să se unească, vrând-nevrând, tatăl cu fiica, fiul cu mama, fratele cu sora. Și cine se va împotrivi sau va grăi împotrivă, va fi omorât. Acela însă care va muri într-acest chip, va fi rânduit în ziua Judecății împreună cu Ioan Botezătorul. Acest împărat va porunci să se căsătorească monahii cu monahiile, de asemenea și preoții. Astfel, fărădelegea amestecării va deveni mai rea decât cea a uciderii. El însuși va desfrâna cu mama și cu fiica sa. Așadar, de vreme ce desfrâul va deveni lege, toți desfrânații vor face orgii cu surorile lor. Duhoarea amestecării de sânge va urca la cer și Domnul Se va mânia foarte mult pe întreaga lume. Va da atunci poruncă și vor începe să cadă fulgere și tunete cu neasemănată mânie peste tot pământul. Multe orașe vor arde. Oamenii vor încremeni la zgomotul înfricoșător al tunetelor și unii vor muri cu moarte rea, în timp ce alții vor fi arși de fulgere. Vai atunci pământului, pentru că se apropie înfricoșătoarea amenințare și urgia Atotțiitorului! Va fi foamete și mulțime mare de oameni vor muri de foame. Va urma un cutremur puternic și vor cădea toate clădirile. Mulți lucrători ai fărădelegii își vor afla un sfârșit cumplit, fiind îngropați sub dărâmături. Soarele va deveni negru și întunecos, în timp ce luna va fi ca sângele, din pricina oamenilor care s-au asemănat cu porcii. Stelele vor cădea pe pământ. Tot muntele și insula se va mișca din loc, de sila cutremurului și a amenințării. Preoții lui Dumnezeu, împreună cu cei virtuoși și cumpătați care vor fi rămas, vor scăpa în munți și în peșteri. Atunci va fi pedepsit împăratul cel fărădelege și va fi aruncat întru întunericul cel mai din afară. Cei ce vor locui în Roma cea veche, în Arsenoi, în Strovila, în Armenopetra sau în Kariopoli, vor fi fericiți. În aceste orașe oamenii vor trăi în pace. În celelalte însă vor fi războaie și tulburări, precum este scris: „Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie” (Marcu 13, 7) și cele următoare. 

Împăratul închinător la idoli

După aceea, în această cetate va urca un alt împărat. Va fi crunt și negru, tăgăduitor al lui Dumnezeu și al Sfinților. Va cerceta cărțile păgânilor, va îmbrățișa credința lor și va război pe Sfinți și Biserica lui Hristos. După ce vor trece primele zile ale împărăției lui, va arde toate Sfintele Vase și va numi furcă Sfânta Cruce. Va distruge de asemenea clerul și va junghia jumătate din populație pe drumurile publice. În acele zile se vor întoarce părinții împotriva copiilor, copiii împotriva părinților și se vor omorî între ei. Fratele va da la moarte pe frate și prieten pe prieten. Mulți, care vor mărturisi că Iisus Hristos este Dumnezeu și „Împărat a toate”, vor primi cununa muceniciei. Acest împărat va duce pe locuitorii din insule în ținutul Traciei, al Macedoniei și al Stimonei, așa încât insulele se vor pustii. Din cer se vor auzi lovituri înfricoșătoare, pe pământ cutremure mari și surpare a orașelor. Neamurile și împărățiile se vor scula una împotriva alteia. Va fi mare distrugere pe pământ, iar omenii vor cădea în mâhnire și întristare. În aceeași vreme se va arăta foc în cer, ca de cărbuni aprinși, care vor acoperi amenințător, cu repeziciunea fulgerului, întreg pământul. În văzduh va stăpâni o astfel de zăpăceală, încât o zburătoare va cădea peste alta. Pământul se va umple de șerpi care-i vor mușca pe păcătoșii nepocăiți. Și toate acestea vor fi „începutul durerilor”. 

Sfârșitul împărăției romanilor

Când va muri împăratul necredincios va veni cineva din Etiopia, care va împărați după cum se spune, 12 ani. Împărăția lui va fi pașnică. Va reclădi sfintele biserici pe care le-au dărâmat înaintașii lui și-i va readuce pe oameni în insulele lor. Pentru bunătatea sa va fi iubit de Dumnezeu și de tot poporul. Cât timp va împărați, vor stăpâni bucuria și veselia în toată lumea. După el va împărați un oarecare din Arabia, timp de un an. În zilele lui, cu un semn al Atotțiitorului se vor uni sfintele părți ale Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci și se va dărui întreagă împăratului. Acela o va lua și va călători la Ierusalim. Când va ajunge la locul căpățânii, va depune cu înseși mâinile sale coroana împărătească în vârful Crucii, o va înălța și va spune: „Doamne Iisuse Hristoase, s-au împlinit anii pe care i-ai rânduit de mai înainte pentru împărăția romanilor. Primește fericitul întru pomenire și minunatul tău Dar și cu el împreună și duhul meu”.Îndată deci va coborî din cer îngerul Domnului și va lua cinstita Cruce cu diadema, precum și sufletul împăratului. Astfel se va sfârși împărăția romanilor, pentru că sprijinul ei fusese de la început, pentru creștini, cinstita Cruce. Fericiți vor fi atunci cei ce vor pleca din acel oraș și vor scăpa în pustii și în peșteri.

Domnia comună

Pe urmă se vor arăta în Cetatea noastră trei tineri nerozi, nerușinați și stricați. Aceștia vor domni în unire, toți trei împreună, timp de 150 de zile. Însă curând va începe între ei un război înfricoșător. Va porni primul, va intra în Tesalonic și va spune: „Cetate a tesalonicenilor! Tu vei birui pe vrăjmașii tăi, pentru că ești fala sfinților și Domnul te-a sfințit”. Va mobiliza pe cetățenii de la șapte ani în sus. Va mobiliza încă și pe preoți și pe monahi, va fabrica arme de război, va pregăti o flotă mare și va călători spre Roma. În fața porților ei va sta și va striga: „Bucură-te Romă, de trei ori puternică și cinstită! Porți sabie tăietoare și săgeți ascuțite. Ține cu statornicie credința ta și să nu o schimbi până la sfârșit și locuitorii tăi vor fi fericiți”. După aceea va mobiliza neamurile galbene și-i va aștepta pe ceilalți doi împărați. Al doilea tânăr va mobiliza Mesopotamia și insulele Cicladelor. Va mobiliza încă și pe preoți și pe monahi, aprins de o groaznică mânie împotriva celorlalți doi. Va porni atunci și va veni la „buricul” pământului. Spun unii că „buricul” lumii este Alexandria. Acolo deci îi va aștepta pe cei doi, cu care se va război. Al treilea tânăr va porni și el din Constantinopol și va recruta Karia, Frigia, Asia, Armenia, Galatia și Arabia. Când va ajunge la Sileo, va spune: „Deși te-ai numit Sileo, nu vei fi jefuit, nici stăpânit de vreun vrăjma de-al tău”. După aceea se va alia cu un popor liber, care nu va fi supus nici lui, nici celorlalți doi împărați. În sfârșit se vor aduna și vor lua poziție de luptă toți cei trei potrivnici, unul în fața altuia. Va porni o ciocnire mare și înfricoșătoare și se vor tăia ca oile la măcelărie. Cei trei împărați vor fi omorâți, precum și toată oștirea. Sângele romanilor va curge ca apa după o ploaie torențială. Nimeni nu se va izbăvi. Apa mării se va amesteca cu sânge pe o lungime de 12 stadii. Femeile vor rămâne toate văduve. Șapte femei vor căuta un bărbat și nu-l vor afla, până când vor auzi și vor veni alții, din cei străini. Cât pentru cei nevârstnici, când vor deveni bărbați, din multa desfrânare vor deveni nesimțitori ca porcii. Fericiți vor fi atunci și de trei ori fericiți cei ce se vor nevoi pentru Domnul în munți și în peșteri, pentru că nu vor vedea răul care se va face în lume. Aceștia vor aștepta înfruntarea cu antihrist. Acestea sunt oile cele fără de răutate, care vor fi jertfite din pricina numelui lui Hristos de către vicleanul diavol, antihrist. 

Împărăteasa cea scârbavnică

În vremea aceea, deoarece nu va exista bărbat vrednic, ci vor fi toți moleșiți, va veni din Pont o femeie vicleană și necuviincioasă și va domni în Împărăteasa cetăților. Aceasta va fi slujitoarea lui Bah, vrăjitoare și desfrânată; într-un cuvânt, fiica diavolului. În zilele ei unul va unelti împotriva altuia și se vor face junghieri pe drumuri și în casele Cetății. Cel mai tare îl va omorî pe celălalt. Fiul pe tată, tatăl pe fiu, mama pe fiică și fiica pe mamă, fratele pe frate și prietenul pe prieten. Printre oameni va stăpâni multă răutate și ură. În biserici se vor face destrăbălări, preadesfrânări, desfrânări, amestecri de sânge, dansuri și cântece satanicești, batjocuri și jocuri, pe care omul nici nu le-a văzut, nici nu le-a auzit.Acea împărăteasă necurată se va numi pe sine zeiță și se va lupta cu Dumnezeu. Va spurca mai ales Sfintele Jertfelnice cu necurățiile. Își va spăla trupul, și cu această spălătură a rușinii va spurca tot poporul. Își va întoarce fața ei de la Dumnezeu. Va răpi Sfintele Vase din biserici, Cinstitele Cruci și Sfintele Icoane, Evangheliarele, Apostolul și orice altă carte sfântă. Și după ce le va aduna într-o grămadă mare, le va da foc și vor arde. Cât pentru biserici, le va dărâma până la pământ. Va căuta încă să afle Moaștele Sfinților ca să le ardă, dar nu le va găsi, pentru că Dumnezeu, cu putere nevăzută, le va duce în altă parte. Atunci ticăloasa va zdrobi Sfânta Masă a Marii Biserici a Înțelepciunii lui Dumnezeu și va distruge orice se află în ea. După aceea se va întoarce spre Răsărit și va spune Celui Prea Înalt cu obrăznicie: „Ei, Tu pe Care Te numesc oamenii Dumnezeu, nu cumva am lovit să șterg fața Ta de pe pământ? Privește câte ți-am făcut și Tu nu ai putut să-mi clintești nici un fir de păr. Așteată puțin și voi sfâșia cerul, voi veni să mă măsor cu Tine și atunci voi vedea care Dumnezeu este mai puternic și mai tare”.Acestea le va spune spurcăciunea și va săvârși lucruri încă și mai rele, scuipând spre cer și aruncând cu pietre. Însă lucrurile ei cele mai scârboase nu le voi spune. Atunci Domnul Atotțiitorul Își va întoarce cu mânie arcul Său spre această cetate mare și va întinde mâna Sa asupra ei cu putere înfricoșătoare. O va apuca cu tărie, va tăia cu secera puterii Lui pământul pe care se sprijină și va porunci valurilor mării să o înghită. Acelea vor asculta și se vor năpusti din cele două părți cu iuțime amețitoare și cu vuiet mare. Atunci Domnul va dezlipi baza cetății de pământ și o va ridica la înălțime răsucind-o ca pe o moară, în timp ce locuitorii ei cu multă frică vor striga „vai”. După aceea o va arunca pe aceste valuri, care o vor inunda cu repeziciune, o vor acoperi și o vor târî în adâncul cel înfricoșător și nemărginit. Acesta va fi, fiul meu Epifanie, sfârșitul Cetății noastre. Și câte i-am spus că se vor întâmpla, sunt acele nenorociri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a numit „începutul durerilor”. După nimicirea acestei cetăți vor urma faptele ce vor aduce sfârșitul lumii. 

Sfârșitul lumii

După împlinirea timpului împărăției neamurilor, spun unii că Dumnezeu va reînființa statul israelitean, ca să domnească pe pământ până ce se va întregi veacul al șaptelea, adică până la sfârșitul lumii. Și aduc drept mărturie următorul loc de la Isaia: „Și în zilele cele de apoi, va ridica Domnul steag pentru neamuri și va aduna pe cei risipiți ai lui Israil și va strânge la un loc pe cei împrăștiați ai lui luda în Sfânta Cetate Ierusalim. Și va fi Israil ca în ziua ieșirii din pământul Egiptului” (Isaia 11, 12-16). Ei aduc drept mărturie de asemenea și pe Apostolul Pavel, care spune: „Când va intra tot numărul neamurilor, atunci întregul Israil se va mântui” (Romani 11, 25-26). Astfel, cu o gură susțin acestea, în timp ce ucenicul Ipolit adaugă că după venirea lui antihrist, se vor rătăci mai întâi iudeii. De altfel, aceasta a adeverit-o mai-nainte și Hristos, spunândule: „Eu am venit întru numele Tatălui Meu și nu Mă primiți pe Mine; de va veni altul în numele lui, pe acela îl veți primi” (Ioan 5, 43).Este foarte dovedit că va aduna iarăși pe israeliți în Ierusalim și le va da iarăși câte au avutmai întâi. Și aceasta, ca să rușineze pretextul lor de până atunci, cum că pierzarea lor se datorează risipirii. Ar fi putut adică, în ziua Judecății, să se apere în felul următor înaintea lui Hristos: „Dacă neai fi adunat în Ierusalim și ne-ai fi dat din nou câte aveam, atunci am fi crezut în Tine, de vreme ce n-ar mai fi existat pricină ca să pizmuim neamurile, care au fost preferate atât de mult, în paguba noastră”. Așadar, se vor aduna toți împreună și vor redobândi cele de care s-au lipsit, dar vor rămâne în aceeași necredință. Și atunci, cum se vor mântui, când în aceeași vreme va veni în mijlocul lor antihrist și vor crede cu toții în el, potrivit cu cuvântul Domnului? Dumnezeu nu minte: „Eu sunt Adevărul” propovăduiește prin Fiul Său Cel Unul Născut. Așadar, prin restabilirea lor, vor fi lipsiți în chip desăvârșit de această îndreptățire. Zicând Apostolul Pavel că se vor mântui, nu se referă la faptul că se vor mântui de pedeapsa cea veșnică, ci din rătăcirea de atâția ani printre străini, de ocara celorlalte popoare și de rușinea cea nespusă. Adică se vor aduna în patria lor și se vor izbăvi de robia, de jugul și de batjocura pe care le-au suferit atâția ani. Însă nu se vor izbăvi de iadul cel veșnic. Dacă nu i-a convins întristarea să creadă în Hristos, cum îi va convinge harul, care lor încă li se pare că îl mai au, dar din care, de fapt, au căzut în mod jalnic?

Scufundarea Sfintei Sofii

– Părintele meu duhovnicesc, îi spuse Epifanie, să lăsăm acum acestea și să-mi explici, rogu-te, ceea ce se spune, cum că Sfânta Sofia nu se va scufunda împreună cu cetatea, ci va rămâne atârnată în văzduh de o oarecare putere nevăzută.

– Ce spui, fiul meu? a răspuns dreptul. De vreme ce se va scufunda toată cetatea, cum va scăpa biserica? Și cine va intra în ea ca să se închine? Oare Dumnezeu locuiește în biserici făcute de mâini? Firește că nu. Totuși, în acest zvon există și ceva adevărat. Va rămâne adică numai stâlpul care se află în piață, pentru că are în el „cinstitele piroane”. Numai acesta va rămâne ca, trecând corăbiile, să-și lege de el frânghiile lor și să jelească acest babilon cu șapte coline, zicând: „Vai nouă! Cetatea cea mare și veche s-a scufundat. Aici ne făceam cu izbândă negustoriile și schimburile noastre și ne-am îmbogățit”. Doliul ei va dura patruzeci de zile. Din pricina întristării acelor zile, se va da împărăția Romei celei vechi, precum, de asemenea, și Sileului, și Tesalonicului. Acestea se vor întâmpla atunci când se va apropia sfârșitul, când starea lumii se va înrăutăți, când durerile și nenorocirile se vor înmulți. 

Neamurile cele scârboase

În anul acela Domnul va deschide porțile Indiilor, pe care le-a închis împăratul Macedoniei, Alexandru. Vor ieși atunci pe acolo șaptezeci și doi de împărați cu poporul lor, care se numesc neamuri scârboase, care sunt mai scârboase decât orice dezgust și duhoare. Acestea se vor împrăștia în toată lumea, îi vor mânca pe oameni de vii și vor bea sângele lor. Vor înghiți de asemenea cu mare plăcere muște, broaște, câini și orice altă necurăție. Vai ținuturilor acelea, pe unde vor trece ei! Dacă este cu putință, Doamne, să nu existe atunci creștini! Știu însă că vor exista. Zilele acelea se vor întuneca, ca și cum ar boci în văzduh pentru cele pe care le-au săvârșit cu dezgust neamurile cele scârboase. Soarele va deveni ca sângele, în timp ce luna și toate stelele se vor întuneca, văzând cum neamurile de pe pământ se întrec în necurăție. Aceste popoare vor săpa pământul, vor face din jertfelnice latrine, și vor folosi Sfintele Vase la treburi necinstite. Atunci toți cei ce vor locui în Asia, să fugă în insulele Cicladelor – pentru că neamurile cele spurcate nu vor merge acolo – și va să fie mare întristare 660 de zile. 

Antihrist

– Atunci se va întrupa satana, din seminția lui Dan, adică se va naște Antihrist. Însă nu se va face cu a lui putere, ci îi va plăsmui Dumnezeu un vas spurcat și scârbos, ca astfel să se împlinească cuvintele Proorocilor. Se va slobozi așadar din legăturile cu care îl legase Stăpânul Hristos când S-a pogorât în iad și va intra în acel vas care a fost plăsmuit pentru el. Astfel va deveni om, se va întări, va împărăți și atunci va începe să-și arate rătăcirea sa, precum spune cu privire la aceasta Ioan Teologul. Pe urmă va începe război cu Insulele Cicladelor. Insulele, precum zice Isaia, sunt Bisericile care au provenit din neamuri (24, 15; 45,16; 49, 1; 66, 19). Atunci se va arăta Enoh, care a trăit mai înainte de vremea legii mozaice. De asemenea se va arăta Ilie, care a trăit în timpul legii, precum și Ioan Teologul, care a trăit în timpul harului celui nou. Aceștia vor propovădui în toată lumea pentru vremea sfârșitului și venirea înșelătorului, precum, de asemenea, și pentru a doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vor săvârși semne și minuni. Atunci, toți cei ce vor voi să-i omoare sau să-i nedreptățească în alt chip, nu vor putea, deoarece vapaie și foc și-i va arde. Vor lucra cu mare stăpânire și-l vor mustra pe Antihrist. Vor fi uciși însă de acesta în Ierusalim, iar trupurile lor vor fi lăsate neîngropate în mijlocul Cetății. Acolo se vor aduna locuitorii și-i vor batjocori ca pe niște neocrotiți (Apocalipsa 11,5-10). Sfintele lor trupuri vor rămâne în piață trei zile întregi. Spre jumătatea celei de-a patra zi, va coborî din cer un porumbel strălucitor ca fulgerul. Acesta va umbla pe deasupra lor și le va dărui viață. Atunci Sfinții se vor împuternici și se vor ridica în picioare, iar toți cei ce îi vor vedea, se vor înspăimânta foarte tare. În clipa aceea se va auzi un glas din cer care va zice: „Suiți-vă, prietenii Mei, la Mine”. Îndată va coborî un nor, care îi va ridica și-i va așeza în Rai (Apocalipsa 11, 9-13). Acel înșelat și deșert, Antihrist, îi va chinui foarte tare pe creștinii acelei vremi până la ultima lor suflare, cu necazuri și chinuri înfricoșătoare. Cel ce nu se va rătăci și nu va crede în el, se va arăta prieten ales și vrednic al lui Hristos. Desigur, toți Sfinții sunt fericiți. Însă de trei ori fericiți vor fi cei ce vor mărturisi în vremea lui Antihrist, îi va aștepta pentru totdeauna slavă și veselie nespus de mare. Va urma atunci un război înfricoșător între Antihrist și Stăpânul Hristos. Adică numai cât își va da seama Antihrist că lumea se apropie de sfârșitul ei, că se va împotrivi cu mânie cerului. Va arunca fulgere și tunete și va face astfel de zgomote, încât de răsunetul zgomotului se vor cutremura toate și vor vui înfricoșător. Fiul meu, cine nu se va înfricoșa și nu se va teme atunci? Fericiți vor fi, precum am spus mai înainte, aceia cărora nu li se va clătina credința în Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, Care S-a întrupat și S-a născut din Sfânta Fecioară Maria. De asemenea, fericiți vor fi aceia care vor muri pentru dragostea lui Hristos și vor mustra cu îndrăzneală pe balaur și înșelăciunea lui. Fericiți cei care vor sta împotriva lui și vor mustra cu vitejie faptele lui necuviincioase…Acestea le spunea fericitul, în timp ce Epifanie se tânguia din adâncul sufletului său, auzind câte urmau să se întâmple în lume. După aceea l-a întrebat pe Cuviosul:

Spune-mi, te rog, cum vor dispărea oamenii de pe pământ și cum va fi învierea?

– Pe unii fiul meu, îi vor omori neamurile cele scârboase, alții vor fi omorâți în războaiele cele dese, în timp ce pe alții îi va nimici Antihrist. Celor ce vor crede și se vor închina lui Antihrist, le va trimite Domnul, potrivit cu proorocia lui Iezechiel, fiare întraripate care vor avea în coada lor țepușe pline de venin. Așadar, toți cei care nu vor avea pe frunțile lor pecetea lor nevătămată și întreagă, vor suferi moartea înfricoșătoare a țepușelor și a veninului fiarelor. Atunci Sfinții care au păstrat cu multă nevoință pecetea lui Hristos întreagă, vor pribegi prin munți și prin pustiuri. Însă Domnul, cu puterea Sa cea dumnezeiască, îi va aduna în Sfânta Cetate a Sionului. Aceștia sunt cei care au fost scriși în Cartea Vieții.Când Antihrist va fi biruit și va fi dus rob împreună cu ceilalți diavoli la judecată și va fi osândit pentru sufletele pe care le-a dus la pierzare, atunci trâmbița va trâmbița și morții vor învia nestricăcioși. După aceea, toți cei care vor fi rămași vii în ceasul celei de a doua Veniri, vor deveni, precum a zis Pavel, întru clipeală ochiului, din stricăcioși nestricăcioși și vor fi răpiți în nori împreună cu morții cei înviați, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh (I Tesaloniceni 4, 17). Așadar, cel ce va vedea neamurile cele scârboase venind în lume, să știe că toate câte urmează să se întâmple, se află „lângă uși” și că Judectorul vine să răsplătească fiecăruia potrivit cu faptele lui. Acestea le-a spus fericitul Andrei lui Epifanie fiind de față, desigur, și smerenia mea. Astfel am rămas treji toată noaptea. Când a bătut toaca, Epifanie a mers la biserică, în timp ce fericitul Andrei a rămas în casă rugându-se.
***
– Explică-mi mai adânc, a spus Epifanie, care este ipostasul veacurilor?

– Este nesfârșita lor prelungire, adică neîntrerupta succesiune a timpurilor și nemărginirea anilor. Esența lor este un duh foarte frumos și minunat, care se fixează pe toată întinderea sa în șapte semne (puncte) (adică se împarte în opt perioade de timp). De la veacuri au luat minte oamenii și îngerii. Și veacurilor le-a dat Domnul pornirea pentru călătoria neîntreruptă, în timp ce nouă și îngerilor ne-a dăruit viața. Astfel, prin călătoria lor neîntreruptă, veacurile ne îndeamnă să umblăm și noi în același chip. Această călătorie a lor are început, sfârșit însă niciodată. A luat și Adam de la început acest drum al veacurilor, dar până astăzi nu a putut depăși veacul al șaptelea. Nu a putut din pricina noastră, deoarece, ca urmași ai săi cu același sânge, suntem la fel cu acela și călătoria noastră este comună. Până astăzi adică nu s-au împlinit cele șapte veacuri ale acestei lumi, pe care noi le măsurăm cu anii. Când se vor împlini, Cel Prea Înalt va ridica un vânt înfricoșător în toată lumea. Atunci se vor împreuna oasele oamenilor și se vor lipi în chip armonios unul cu altul. Peste ele se vor întinde nervii și după aceea cărnurile; și fiecare suflet, care a fost dezlegat de trupul său cel stricăcios, îl va primi nestricăcios. Atunci va trâmbița un înger cu o trâmbiță înfricoșătoare și se va cutremura lumea. Mormintele se vor deschide, morții vor învia întru clipeala ochiului și va coborî Judecătorul, Care va răsplăti fiecăruia potrivit cu faptele sale. Atunci va începe veacul al optulea, precum zice Solomon: „Fă parte la șapte și la opt” (Ecclesiasticul 11, 2). Acest veac nu va avea sfârșit. Pe cei drepți îi va aduce în veselia cea nespusă și în odihna cea veșnică, în timp ce pe cei păcătoși în pedeapsa cea nesfârșită. După învierea morților, oamenii vor deveni nestricăcioși și nemuritori, raiul – veșnic, iadul – nesfârșit și veacul acela, netrecut.

Fragment extras de ortodoxia.md din cartea: ”Profeții și mărturii creștine despre vremea de acum”

 

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR