Crucea de mama aduce fericire si mantuire
„Avortul poate fi oprit sau eliminat din familie si din societatea crestina doar printr-o credinta vie in Dumnezeu, Stapanul vietii si al mortii. In familie, la scoala, in biserica si in cele din urma la medic, de la cea mai frageda varsta trebuie cultivat, printr-o credinta curata, respectul pentru viata, pentru darul nasterii de prunci, oferit de Dumnezeu.
Crucea de mama aduce fericire si mantuire, iar abandonarea sau ignorarea ei, indiferent de ce ne dau voie legile sa facem, duce la moarte sufleteasca, la iad“, povatuieste parintele Dan Damaschin, preot misionar la Spitalul Clinic de Obstetrica-Ginecologie „Cuza-Voda“, Iasi.
Parinte, conform statisticilor, tara noastra detine un fruntas loc in topul celor care numara pruncii ucisi prin avort. Cum se poate stopa acest fenomen care Il intristeaza atat de mult pe Dumnezeu?
Da, am aflat si eu ca Romania ocupa, nu cu foarte mult timp in urma, un infricosator loc doi in lume la avortul la cerere, dupa Vietnam (tara unde copiii, nascuti vii sau avortati, sunt aruncati, in pungi de plastic, la marginea santului). Chiar daca oficial nu mai inregistram mii de avorturi pe zi, crestinii nu au voie sa ignore faptul ca, in cabinetele medicale de specialitate, sunt macelariti zilnic, prin avort, copii nevinovati.
Deosebit de grav este si faptul ca multe familii folosesc, de multe ori fara sa stie, „metode de protectie“ (sterilet, pilule si diverse tratamente) sub falsa denumire comerciala de „contraceptive“, ele fiind de fapt avortive. Si in acest mod sunt omorati nenumarati copii, crima putand fi urmarita nu la ecograf, ci la microscop.
„Avortul nu poate fi oprit decat simbolic la poarta spitalului, de catre preot sau medic“
Ca preot misionar intr-una din cele mai mari maternitati din tara, in contact direct cu medicii ginecologi, dar si cu femeile care au facut sau doresc sa faca avort, sunt convins ca avortul nu poate fi oprit decat simbolic la poarta spitalului, de catre preot sau medic. Avortul poate fi oprit sau eliminat din familie si societatea crestina doar printr-o credinta vie in Dumnezeu, Stapanul vietii si al mortii. In familie, la scoala, in biserica si in cele din urma la medic, de la cea mai frageda varsta trebuie cultivat, printr-o credinta curata, respectul pentru viata, pentru darul nasterii de prunci, oferit de Dumnezeu. Crucea de mama aduce fericire si mantuire, iar abandonarea sau ignorarea ei, indiferent de ce ne dau voie legile sa facem, duce la moarte sufleteasca, la iad.
Mai tarziu, se poate vorbi de sprijinul moral si material pentru mamele aflate in dificultate (medicamente si asistenta medicala corespunzatoare, alimente, imbracaminte, adapost), de rezolvarea problemelor de familie sau din societate (scoala, locul de munca) si de colaborarea cu medici crestini pentru copilasii cu probleme de sanatate. Dar mai presus de toate este nevoie de multa, multa rugaciune.
Care ar fi urmarile avortului asupra familiei?
In general, cand suntem pusi in situatia unei interventii chirurgicale sau medicale, de orice natura, observam ca majoritatea medicilor ne informeaza cu privire la procedura respectiva, posibilele urmari fizice sau psihice ale acesteia, astfel incat sa stim exact la ce sa ne asteptam si sa decidem in cunostinta de cauza daca acceptam sau nu acea interventie cu toate consecintele ei.
In ceea ce priveste avortul, constatam o lipsa totala de informare a femeii, care este lasata sa creada ca avortul este o interventie banala si „sigura“, fara urmari. Indepartarea unei „mase amorfe de tesuturi“.
Chiar daca in majoritatea statelor in care avortul la cerere este permis este impusa prin lege consilierea obligatorie din punct de vedere psihologic, medical si spiritual inaintea oricarui avort, in Romania „civilizata“ acest lucru nu a devenit posibil. Cunoscand gravele urmari ale avortului, in plan medical, social si sufletesc, majoritatea medicilor ginecologi au renuntat la aceasta tehnica criminala, iar cei care o mai savarsesc recunosc fara retineri ca doar interesul material si legislatia (anticrestina) ii determina sa mai savarseasca intreruperi de sarcina. In Grecia, de exemplu, tara cu un sistem medical net superior Romaniei, pentru ca toata lumea stie cat de periculos este avortul, doar clinicile din marile spitale mai au „ingaduinta“ sa efectueze chiuretaje. Ar fi de asteptat ca intr-o Romanie in care informatia este accesibila oricui, in care gasesti atatea pagini despre avort, la cabinetele ginecologice sa se prezinte pentru avort doar persoane care nu stiu sa citeasca. Cu toate acestea, sunt atatea femei educate care parca isi astupa urechile trupesti si sufletesti, ca sa nu auda ca un avort le va aduce mari nenorociri.
Sufleteste, majoritatea femeilor care isi ucid copilul constientizeaza ca s-au rupt de Dumnezeu. Chiar daca o buna parte „isi vin in fire“ dupa mari incercari, gasim adesea femei si familii marcate pentru totdeauna de pecetea crimei savarsite. Doar un duhovnic iscusit si mila Parintelui ceresc mai pot scoate din osanda aceste suflete.
„O femeie dupa avort nu va mai fi niciodata la fel“
In plan social si economic, avortul va lasa Romania in urmatorii ani fara maternitati, spitale, scoli, fara crestini…
Medical vorbind, o femeie dupa avort nu va mai fi niciodata la fel. Si aici ma refer la problemele serioase pe care le presupune refacerea, dar si la complicatiile care pot aparea ulterior: hemoragii, leziuni, infectii, cresterea incidentei hipertensiunii, instalarea sterilitatii, aparitia diverselor forme de cancer, complicatiile sarcinilor ulterioare (hemoragii in prima parte a sarcinii, rupturi premature ale membranelor, pozitia anormala a fatului, dificultati la nastere, nasteri premature, avorturi spontane, insuficienta cervicala, sarcini extrauterine, malformatii ale copilului etc.). Toate acestea fac din avort si din fuga de a naste prunci cea mai cutremuratoare drama a mamei si a intregii familii.
Daca cineva, citind aceste randuri, nu va fi convins de cat de periculos poate fi avortul, il invitam sa intre, pentru un ceas, intr-o maternitate, sa stea de vorba cu tinerele care doresc sa ramana insarcinate, cu cele cu copii nascuti prematur sau cu malformatii sau cu zecile de femei zilnic operate de cancer de san, de col uterin sau de fibroame… Putem spune cu certitudine ca prin avort ne pierdem fericirea, viata, sufletul, mantuirea.
Numai avortul este interzis de Biserica? Este de acord Biserica cu vreo „metoda“ prin care se amana aducerea pe lume a copilului pana la momentul cand parintii au ce-i oferi?
Nu Biserica opreste avortul, asa cum nici statul nu-l poate opri. Avortul este interzis de Dumnezeu, in porunca a sasea: „Sa nu ucizi!“. Daca cineva se gandeste ca poate amana nasterea unuia sau a mai multor prunci prin anumite „metode“, trebuie informat mai intai de toate ca prima porunca data de Dumnezeu omenirii este nasterea de prunci, iar Domnul Hristos stabileste drept conditie de mantuire pentru femeie si familie nasterea de prunci. Compromis intre om si Dumnezeu nu poate exista.
Mai mult decat atat, consider, chiar ca regula generala, ca prin credinta in Dumnezeu, copilul nou-venit in familie rezolva multe din marile probleme cu care se confrunta aceasta.
Da, am aflat si eu ca Romania ocupa, nu cu foarte mult timp in urma, un infricosator loc doi in lume la avortul la cerere, dupa Vietnam (tara unde copiii, nascuti vii sau avortati, sunt aruncati, in pungi de plastic, la marginea santului). Chiar daca oficial nu mai inregistram mii de avorturi pe zi, crestinii nu au voie sa ignore faptul ca, in cabinetele medicale de specialitate, sunt macelariti zilnic, prin avort, copii nevinovati.
Deosebit de grav este si faptul ca multe familii folosesc, de multe ori fara sa stie, „metode de protectie“ (sterilet, pilule si diverse tratamente) sub falsa denumire comerciala de „contraceptive“, ele fiind de fapt avortive. Si in acest mod sunt omorati nenumarati copii, crima putand fi urmarita nu la ecograf, ci la microscop.
„Avortul nu poate fi oprit decat simbolic la poarta spitalului, de catre preot sau medic“
Ca preot misionar intr-una din cele mai mari maternitati din tara, in contact direct cu medicii ginecologi, dar si cu femeile care au facut sau doresc sa faca avort, sunt convins ca avortul nu poate fi oprit decat simbolic la poarta spitalului, de catre preot sau medic. Avortul poate fi oprit sau eliminat din familie si societatea crestina doar printr-o credinta vie in Dumnezeu, Stapanul vietii si al mortii. In familie, la scoala, in biserica si in cele din urma la medic, de la cea mai frageda varsta trebuie cultivat, printr-o credinta curata, respectul pentru viata, pentru darul nasterii de prunci, oferit de Dumnezeu. Crucea de mama aduce fericire si mantuire, iar abandonarea sau ignorarea ei, indiferent de ce ne dau voie legile sa facem, duce la moarte sufleteasca, la iad.
Mai tarziu, se poate vorbi de sprijinul moral si material pentru mamele aflate in dificultate (medicamente si asistenta medicala corespunzatoare, alimente, imbracaminte, adapost), de rezolvarea problemelor de familie sau din societate (scoala, locul de munca) si de colaborarea cu medici crestini pentru copilasii cu probleme de sanatate. Dar mai presus de toate este nevoie de multa, multa rugaciune.
Care ar fi urmarile avortului asupra familiei?
In general, cand suntem pusi in situatia unei interventii chirurgicale sau medicale, de orice natura, observam ca majoritatea medicilor ne informeaza cu privire la procedura respectiva, posibilele urmari fizice sau psihice ale acesteia, astfel incat sa stim exact la ce sa ne asteptam si sa decidem in cunostinta de cauza daca acceptam sau nu acea interventie cu toate consecintele ei.
In ceea ce priveste avortul, constatam o lipsa totala de informare a femeii, care este lasata sa creada ca avortul este o interventie banala si „sigura“, fara urmari. Indepartarea unei „mase amorfe de tesuturi“.
Chiar daca in majoritatea statelor in care avortul la cerere este permis este impusa prin lege consilierea obligatorie din punct de vedere psihologic, medical si spiritual inaintea oricarui avort, in Romania „civilizata“ acest lucru nu a devenit posibil. Cunoscand gravele urmari ale avortului, in plan medical, social si sufletesc, majoritatea medicilor ginecologi au renuntat la aceasta tehnica criminala, iar cei care o mai savarsesc recunosc fara retineri ca doar interesul material si legislatia (anticrestina) ii determina sa mai savarseasca intreruperi de sarcina. In Grecia, de exemplu, tara cu un sistem medical net superior Romaniei, pentru ca toata lumea stie cat de periculos este avortul, doar clinicile din marile spitale mai au „ingaduinta“ sa efectueze chiuretaje. Ar fi de asteptat ca intr-o Romanie in care informatia este accesibila oricui, in care gasesti atatea pagini despre avort, la cabinetele ginecologice sa se prezinte pentru avort doar persoane care nu stiu sa citeasca. Cu toate acestea, sunt atatea femei educate care parca isi astupa urechile trupesti si sufletesti, ca sa nu auda ca un avort le va aduce mari nenorociri.
Sufleteste, majoritatea femeilor care isi ucid copilul constientizeaza ca s-au rupt de Dumnezeu. Chiar daca o buna parte „isi vin in fire“ dupa mari incercari, gasim adesea femei si familii marcate pentru totdeauna de pecetea crimei savarsite. Doar un duhovnic iscusit si mila Parintelui ceresc mai pot scoate din osanda aceste suflete.
„O femeie dupa avort nu va mai fi niciodata la fel“
In plan social si economic, avortul va lasa Romania in urmatorii ani fara maternitati, spitale, scoli, fara crestini…
Medical vorbind, o femeie dupa avort nu va mai fi niciodata la fel. Si aici ma refer la problemele serioase pe care le presupune refacerea, dar si la complicatiile care pot aparea ulterior: hemoragii, leziuni, infectii, cresterea incidentei hipertensiunii, instalarea sterilitatii, aparitia diverselor forme de cancer, complicatiile sarcinilor ulterioare (hemoragii in prima parte a sarcinii, rupturi premature ale membranelor, pozitia anormala a fatului, dificultati la nastere, nasteri premature, avorturi spontane, insuficienta cervicala, sarcini extrauterine, malformatii ale copilului etc.). Toate acestea fac din avort si din fuga de a naste prunci cea mai cutremuratoare drama a mamei si a intregii familii.
Daca cineva, citind aceste randuri, nu va fi convins de cat de periculos poate fi avortul, il invitam sa intre, pentru un ceas, intr-o maternitate, sa stea de vorba cu tinerele care doresc sa ramana insarcinate, cu cele cu copii nascuti prematur sau cu malformatii sau cu zecile de femei zilnic operate de cancer de san, de col uterin sau de fibroame… Putem spune cu certitudine ca prin avort ne pierdem fericirea, viata, sufletul, mantuirea.
Numai avortul este interzis de Biserica? Este de acord Biserica cu vreo „metoda“ prin care se amana aducerea pe lume a copilului pana la momentul cand parintii au ce-i oferi?
Nu Biserica opreste avortul, asa cum nici statul nu-l poate opri. Avortul este interzis de Dumnezeu, in porunca a sasea: „Sa nu ucizi!“. Daca cineva se gandeste ca poate amana nasterea unuia sau a mai multor prunci prin anumite „metode“, trebuie informat mai intai de toate ca prima porunca data de Dumnezeu omenirii este nasterea de prunci, iar Domnul Hristos stabileste drept conditie de mantuire pentru femeie si familie nasterea de prunci. Compromis intre om si Dumnezeu nu poate exista.
Mai mult decat atat, consider, chiar ca regula generala, ca prin credinta in Dumnezeu, copilul nou-venit in familie rezolva multe din marile probleme cu care se confrunta aceasta.
Nicoleta Olaru, Sursa: http://www.doxologia.ro/
