Acest dar al vindecarilor minunate li s-a dat ca un dar deosebit si sfintilor, dar nu la toti, ci cu deosebire numai la acei care au ravnit cu viata lor pe aceste carari ale suferintelor, si pe care ei, prin puterea lui Dumnezeu, vroiau sa le schimbe in caile izbavirii. Sf. Vasile cel Mare, miscat de suferintele aproapelui, infiinta pentru prima data in istoria lumii, un spital pentru bolnavi. Alti sfinti, prin puterile date lor de Dumnezeu, au vindecat prin minuni pe cei suferinzi. Acesti sfinti poarta si un nume deosebit, pe acela de taumaturgi, adica vindecatori de boli. Astfel Sfantului Grigore Luminatorul i s-a zis si Taumaturgul. Alti sfinti au fost medici chiar, care pe langa mestesugul lor tehnic al medicinei, s-au bucurat si de darul minunat de la Dumnezeu al vindecarilor. Asa avem pe Sfintii doctori fara de arginti Cosma si Damian, Chir si Ioan si altii. Din randul acestora face parte, in chip deosebit de stralucitor, Sfantul Pantelimon, doctorul cel fara de plata, tamaduitorul trupurilor si al sufletelor a carui praznuire cu cinste si inchinaciune o facem astazi.
Frati Crestini,
Sfantul Pantelimon s-a nascut in Nicomedia, oras din Asia Mica, pe vremea imparatului Maximian. Tatal sau era pagan, iar mama sa crestina. In chip firesc, mama ii insufla duhul crestin, pe care i-l si lasa ca pe o zestre testamentara, caci ea muri pe cand inca era copil Pantoleon. Caci asa se numea el in copilaria si tineretea sa. Acest nume grecesc, talmacit pe romaneste, inseamna intru totul leu. Tatal sau, il dadu pe Pantoleon sa urmeze medicina, unde se si distinse in chip deosebit. Profesorul sau stralucit, Efrosin il si lua ca asistent. Si cum maestrul sau profesor era si medicul imparatului Maximian, adesea lua si pe asistentul sau in vizitele de serviciu pe care le facea la palatul imperial. Imparatul Maximian, vrajit de frumusetea si istetimea lui Pantoleon, prinse drag de el….
Nu trecu mult timp insa, si rugile mamei sale din cer, se implinira. Pantoleon se facu crestin. De acum arta si stiinta sa medicala lua proportii neinchipuit de mari. Caci la stiinta sa medicala se adauga puterea cea de sus a lui Dumnezeu. In aceste puteri indoite vedem izvorul minunilor sale… si al vietii sale sfinte.
Pana in ziua de astazi, Sfantul Pantelimon, doctorul cel fara de plata, intrupeaza carateristicile ideale ale medicului crestin.
Adanc credincios in Dumnezeu si in puterea Sa cea mare, medicul Pantelimon isi adauga lumini si tarii nespus de mari stiintei sale medicale. Folosirea credintei si a harului dumnezeiesc mai intai in tratarea suferintelor. Practica hulita mai apoi de medicii necrediciosi, dar astazi marturisita si folosita de elita cea mare a medicilor din toata lumea.
Credinta neclintita in existenta sufletului ca o putere deosebita de trup, de asemenea era o lumina nespus de mare care usureaza progresul medicinei si al vindecarilor. Aceasta legatura care este intre suflet si trup, deschidea usi si ferestre minunate ale tamaduirilor. Caci afland precis unde zace cauza atator boale, usor inlaturi urmarile dureroase. Unii bolnavi veneau la medicul Pantelimon cu totul topiti de suferinti, si apoi plecau tamaduiti, prin vindecarea boalei care fierbea in suflete numai, sau invers. Si asa pe multi ii vindeca prin rugaciuni si prin puterile cele tainice ale sufletului. El nu era numai un medic al trupului, ci si al sufletului, caci prin credinta sa in Dumnezeu, dobandi puteri neinchipuit de mari. De aceea multi acuma veneau sa-l roage, sa-i tamaduiasca sufleteste. Chiar si calaii pusi de paganul imparat Maximian sa-l omoare, vazand taina unei puteri deosebite care-l ocrotea pe Sf. Pantelimon, se rugara sa-i ierte: „Rugamu-ne tie, robul lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi, ca sa fie iertate pacatele noastre, de cele ce ti-am facut din porunca imparatului”.
In nenumaratele sale vindecari de bolnavi, Sfantul Pantelimon folosea tot ceea ce tehnica medicala ii punea la indemana, dar pentru o si mai grabnica insanatosire folosea puterea cea mare a lui Dumnezeu. Iar pentru cazurile mai grele, unde ajutorul omenesc este cu totul neputincios, cu rugi fierbinti cerea mila lui Dumnezeu, care si venea asupra bolnavului. Si asa pe foarte multi bolnavi i-a vindecat in chip minunat, avand cu el, dupa cum spune cantarea bisericeasca: „pre Hristos ca dumnezeiasca doctorie”. Oricum, la toate vindecarile sale, Sfantul Pantelimon, spunea bolnavului; „Sanatatea ti-o da Dumnezeu, prin mine nevrednicul”. De aceea si pe icoanele pe care le avem, Sf. Pantelimon este infatisat, tinand in mana stanga o cutie cu medicamente, iar in cea dreapta Sfanta Cruce, simbolurile vesnice ale tuturor vindecarilor omenesti.
Cu astfel de puteri deosebite de vindecari, fiind inzestrat Sfantul Pantelimon, nu pregeta sa stea o clipa ca sa nu le foloseasca pentru orice om care era lovit de slabiciunea suferintelor. Stapanit fiind de o deosebita dragoste omeneasca, in toate partile alerga cu pretul celor mai mari jertfe chiar, numai sa stie ca a imputinat suferinta unui bolnav si a putut sa infloreasca bucuria iarasi intr-o familie ce se ofilea de durerile de moarte ale tatalui, ale mamei, sau ale unui fiu…. Pana si la crestinii intemnitati de paganul imparat, se ducea pentru a-i tamadui, cu toate ca pentru aceasta a avut sa plateasca cu moartea sa…. Si asa, cu bogati si saraci, cu liberi si robi, isi infratea suferinta, pentru ca astfel, cu ravna sa vindecandu-i, sa fie si el usurat de durerea cea sufleteasca…
Mila sa de orice om in suferinte se vadea insa nu numai prin faptul ca usura si inlatura durerile, dar la toate acestea adauga ceva in plus. Tot ceea ce cautau sa-i dea bolnavii, fie ca primea pentru ca el sa-l imparta la saraci, ori spunea bolnavului vindecat sa-l dea el la saraci. Astfel vindecand odata pe un orb, ii spuse: „Lumina nu ti-o dau eu, ci numai Dumnezeu cel adevarat prin mine nevrednicul, iar ceea ce imi fagaduiesti ca-mi vei da, sa imparti la saraci”… De aceea i se si spunea Sf. Pantelimon, doctorul cel fara de plata. Si ceva mai mult, averea pe care o mosteni de la parintii sai o imparti la saraci. Pentru toate aceste milostenii ale sale, lumea ii schimba numele sau din Pantoleon, in acel de Pantelimon, care talmacit in limba noastra, inseamna intru totul milostiv….
Ca medic crestin, Sfantul Pantelimon a fost ca un ostas al lui Hristos, care mereu s-a considerat mobilizat in lupta contra a tot ceea ce este rau in lume. Si asa el vindeca nu numai ranile de moarte pe care raul le facea in trupurile si sufletele oamenilor, dar el insusi fiind ranit de moarte de paganul imparat Maximian, pentru ca nu-si parasea credinta in Hristos, in chip minunat a dobandit vindecarea. Pentru a-l intoarce iarasi la paganatate, multe ademeniri si multe amenintari, dar si mai multe suferinte a avut sa indure Sfantul Pantelimon, dar nu s-a lasat biruit, ci pe toate le-a biruit, pana cand, in cele din urma, el insusi a cerut dezlegare de a pleca din viata aceasta. Mare a fost prin viata sa plina de vindecari si de minuni, dar mare a fost Sf. Pantelimon si in suferintele sale proprii.
Acesta este Sfantul Pantelimon, doctorul cel fara de plata, tamaduitorul trupurilor si al sufletelor, martirul credintei crestine, care si din viata sa cea cereasca, nu conteneste a mijloci vindecarea pentru cine se roaga lui cu credinta.
Frati Crestini,
Traim si noi astazi vremurile pe care le-a avut in aceasta viata Sfantul Pantelimon. Si astazi se porni una dintre cele mai salbatice persecutii contra crestinilor si a crestinismului. In imparatia cea mare a Rusiei, de mai bine de 20 de ani, aflandu-se la carma ei conducatori pagani, au dezlantuit cea mai grozava persecutie contra Bisericii. Si pentru a-si ajunge scopul, ei au schingiuit si omorat in chinuri neobisnuit de mari milioane de crestini. Iar acuma acesti conducatori pagani cauta sa omoare credinta – de se poate – din sufletul omenirii intregi….
Si iarasi, precum pe vremea paganului imparat Maximian s-au gasit ostasi ai credintei care sa infrunte pe dusmanul crestinilor, la fel si astazi s-a ridicat o oaste puternica din lume la care s-a adaugat si a noastra, pentru a lupta contra dusmanilor lui Hristos Domnul… Iata, astfel putem spune, ca toti ostasii care lupta contra bolsevicilor, fac parte din ceata Sf. Pantelimon si a primilor crestini care au luptat contra vrasmasilor credintei. Si acesti ostasi, la fel cu ei, din aceasta lupta unii au iesit cu trupurile ciuntite, sau punctate cu rani. Vindecarea insa va veni in curand, caci cu voi si cu noi este Dumnezeu…
Toti domnii medici, care se straduiesc sa tamaduiasca ranile voastre, bravi soldati romani, cu totii fac parte din familia de credinta si practica a Sf. Pantelimon. Ei se straduiesc din rasputeri ca sa va usureze durerile si sa va indeparteze si semnele pe care le-au lasat dusmanii in trupurile voastre, caci si voi, mai inainte decat ei, ati cautat sa indepartati ca niste medici, ranile din trupul Tarii noastre.
O, medicilor, daca sfanta si dumnezeiasca este socotita chemarea voastra in a indeparta durerea si moartea chiar, salvand vietile oamenilor, acuma insa, si mai mult straduiti-va in a salva vieti de oameni sublimi, caci si ei la randul lor, prin viata lor, au cautat sa salveze cinstea si gloria neamului nostru. Salvati-le si voi acuma nemurirea!
Stiu ca este greu, nu-s rani obisnuite, dar doctorii nu trebuie sa se dea invinsi in fata lor, cum nu s-au dat invinsi nici acesti eroi. Se vor vindeca, oricat de grele si mari ar fi ranile, daca la tehnica voastra medicala, mai intai si mai apoi, veti cere ca ajutorul lui Dumnezeu sa fie asupra celor raniti.
O, medicilor, rugamintea noastra a tuturor, este corespunzatoare cu simtamintele voastre, in a privi in fiecare ranit pe un frate al vostru, pe o ruda, pe un prieten, dar ceva mai mult, pe un Ctitor de tara, pe un Cruciat, si pe un Parinte al vietii pasnice si fericite de maine.
Ganditi-va, o, medicilor, ca in toate operatiile pe care le faceti acum, sunteti intovarasiti de icoanele sublime ale mamelor, ale sotiilor, ale copiilor, care in casele indepartate se roaga zi si noapte pentru cei dragi…
Voi, surorilor de caritate, strajuiti pe acesti eroi cu o dragoste si ravna deosebita. Ranitii sa vada in voi o sora, o mama, o inima buna si calda…
O, ranitilor, sa stiti ca astazi la paturile voastre va strajuieste fiinta voastra insusi Sf. Pantelimon, tamaduitorul sufletelor si al trupurilor a carui praznuire o facem. El se roaga pentru voi ca Dumnezeu sa va trimita grabnica vindecare… Caci si voi purtati ca pe niste decoratii sublime pe trupurile voastre, semnele luptei pentru cauza crestinatatii. Sunteti cruciati, ati suferit pentru Hristos, de aceea ati invins si veti invinge si suferintele… cand Dumnezeu este cu noi, si noi cu Dumnezeu, toate luptele sunt victorioase, si toate suferintele usor de biruit.
Romani de pretutindeni, de prin sate si orase, in aceasta zi sfanta pe care Biserica a inchinat-o Sfantul Pantelimon, iar noi si rugaciunilor pentru raniti, va fac indemnul meu cald ca toti care ne aflam in deplinatatea sanatatii, sa ne plecam genunchile noastre oriunde ne aflam si sa inaltam rugaciune fierbinte de grabnica tamaduire ranitilor nostri. Ingenunchiati voi, pentru acei care au ingenunchiat ei mai intai pentru apararea sanatatii si linistii voastre. Ingenunchiati pentru cei ce nu pot acuma sa se dea jos din paturi, si cu credinta sa ne rugam lui Dumnezeu, doctorul sufletelor si al trupurilor, pentru ca sa trimita harul tamaduirilor Sale grabnice.
