Cum să ne creştem copii?
Aidoma păsărelelor ce ciripesc vesel în zorii zilelor de primăvară, tot aşa copii umplu de bucurie casele şi inimile părinţilor. Îş priveşti şi-ţi aminteşti cum a apărut pe lume, cum ţi-a zâmbit prima oară, cum a rostit prima dată „mama”… Şirul ar mai continua, dar cred că fiecărei persoane care are copilaşi, aceste lucruri îi sunt nu doar scumpe, dar de nepreţuit. Copiii sunt nu doar nişte „bătrâneţi asigurate”, dar şi rugători pentru noi către bunul Dumnezeu, atunci când noi plecăm la judecată. Dar ceea ce se întîmplă în prezent, ne dovedeşte partea opusă a lucrurilor. Suntem martori la atâtea cazuri de abandon al bătrânilor, invalizilor şi atunci ne întrebăm ce au greşit aceşti oameni în prprocesul de educaţie a propriilor copii? Se pare că totul a decurs bine, grădiniţa, şcoala, apoi universitatea, dar totuşi, indiferent de capacităţile intelectuale, tot mai des astăzi se uită de bătrânii care trăiesc doar cu speranţa că poate vine, poate-şi aminteşte şi de mama…
Pentru ce societatea noastră e atât de bolnavă? Răspunsul l-am găsit printre rândurile cărţii: „Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri” a părintelui Arsenie Boca. Cartea vine cu o explicaţie din punct de vedere duhovnicesc, dar şi medical. De ce naştem copiii bolnavi, slabi, îndărătnici, cu înclinare spre desfrâu? Părintele răspunde pentru că nu i-aţi păzit curaţi atunci când a fost momentul. Dar oare cum trebuie păziţi curaţi copii noştri? Oare nu am avut noi grijă ca lor să nu le lipsească nimic? Nu! Vremea în care trebuie să-i oferim copilului nostru tot de ce are el nevoie începe din clipa zămislirii. Nu are el nevoie doar de produse bogate în vitamine şi săruri minerale, dar şi de curăţia trupească şi sufletească a celor doi părinţi. Pentru că dacă credem că unele talente se transmit prin ereditate, (lucru nedemonstrat din punct de vedere ştiinţific), atunci cu atât mai mult trebuie să avem în vedere că copilul moşteneşte şi unele trăsături duhovniceşti şi sufleteşti (lucru demonstrat). Părintele Arsenie vorbeşte despre faptul că dacă mama în timpul sarcinii e agitată, posibil să se nască cu o anumită înclinaţie nervoasă, dacă mama va fura, negreşit va fura şi copilul.
Pruncul simte nevoia de tot ce este curat, iată de ce s-au făcut unele observaţii că mamele care postesc (în măsura posibilităţilor), se spovedesc, se unesc cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie, dau naştere la prunci buni, sănătoşi, liniştiţi şi care nu fac părinţilor probleme. Mamele care merg în timpul sarcinii la spovedanie cu siguranţă ştiu şi despre anumite restricţii pe perioada sarcinii şi a alăptării.
Părintele Arsenie Boca, fiind un mare duhovnic a cunoscut pe parcursul vieţii sale oameni de toate categoriile şi din toate păturile sociale, fapt ce ia permis să arate tuturor că îndemnurile şi cuvintele Sfinţilor Părinţi sunt astăzi nu doar actuale ci şi necesare. Deci ce-l încurcă pe micuţul care se află în burta mamei? Progesteronul! Această substanţă care se conţine în lichidul seminal estte de fapt cel mai mare duşman al copilului. De ce? Deoarece hormonul acesta este cel care transmite copilului înclinaţiile spre desfrâu, îndărătnicie, insuficienţă la nivel mental, şi încă multe altele. Cum să evităm aceste lucruri distrugătoare atât de suflet cât şi de trup?
Sfinţii Părinţi spun că vremea sarcinii şi a alăptării trebuie păstrată curată. Femeia de va fi silită de bărbat în această perioadă „spre plăceri trupeşti” să fugă cât mai departe, spune părintele Arsenie Boca, pentru că va răspunde şi se va căi veşnic că nu şi-a păzit copilul atunci când acesta avea cea mai mare nevoie. Noi suntem oameni şi ne deosebim foarte mult de animale, mai ales prin aceea că dragostea este un sentiment curat şi profund, care nu caută să-şi îndeplinească doar poftele dobitoceşti. Copilul are nevoie de mamă în permanenţă şi cum ar putea ea oare să vegheze la pătucul lui, dacă tata trăieşte doar pentru plăcere şi vede în propria soţie doar un mijloc de satisfacere a poftelor. Nu o dată am auzit despre cazuri când mama având prunc la pieptul ei, simte şi mişcările celuilalt din pântece. Pentru care din ei să se jertfească mai mult? Dar pentru ea, care nu şi-a revenit încă după naştere? Şi soţul, care abea, abea aşteaptă ocazia să-şi mai hrănească fii cu progesteron, unul prin laptele mamei, altul îmbibându-i sângele care îi transportă toate substanţele necesare dezvoltării.
Pruncul simte nevoia de tot ce este curat, iată de ce s-au făcut unele observaţii că mamele care postesc (în măsura posibilităţilor), se spovedesc, se unesc cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie, dau naştere la prunci buni, sănătoşi, liniştiţi şi care nu fac părinţilor probleme. Mamele care merg în timpul sarcinii la spovedanie cu siguranţă ştiu şi despre anumite restricţii pe perioada sarcinii şi a alăptării.
Părintele Arsenie Boca, fiind un mare duhovnic a cunoscut pe parcursul vieţii sale oameni de toate categoriile şi din toate păturile sociale, fapt ce ia permis să arate tuturor că îndemnurile şi cuvintele Sfinţilor Părinţi sunt astăzi nu doar actuale ci şi necesare. Deci ce-l încurcă pe micuţul care se află în burta mamei? Progesteronul! Această substanţă care se conţine în lichidul seminal estte de fapt cel mai mare duşman al copilului. De ce? Deoarece hormonul acesta este cel care transmite copilului înclinaţiile spre desfrâu, îndărătnicie, insuficienţă la nivel mental, şi încă multe altele. Cum să evităm aceste lucruri distrugătoare atât de suflet cât şi de trup?
Sfinţii Părinţi spun că vremea sarcinii şi a alăptării trebuie păstrată curată. Femeia de va fi silită de bărbat în această perioadă „spre plăceri trupeşti” să fugă cât mai departe, spune părintele Arsenie Boca, pentru că va răspunde şi se va căi veşnic că nu şi-a păzit copilul atunci când acesta avea cea mai mare nevoie. Noi suntem oameni şi ne deosebim foarte mult de animale, mai ales prin aceea că dragostea este un sentiment curat şi profund, care nu caută să-şi îndeplinească doar poftele dobitoceşti. Copilul are nevoie de mamă în permanenţă şi cum ar putea ea oare să vegheze la pătucul lui, dacă tata trăieşte doar pentru plăcere şi vede în propria soţie doar un mijloc de satisfacere a poftelor. Nu o dată am auzit despre cazuri când mama având prunc la pieptul ei, simte şi mişcările celuilalt din pântece. Pentru care din ei să se jertfească mai mult? Dar pentru ea, care nu şi-a revenit încă după naştere? Şi soţul, care abea, abea aşteaptă ocazia să-şi mai hrănească fii cu progesteron, unul prin laptele mamei, altul îmbibându-i sângele care îi transportă toate substanţele necesare dezvoltării.
Părintele Arsenie vine cu un sfat foarte înţelept: „Acum e vremea când să faci ce vrei din copilul tău, acum eşti datoare cu deosebire să-l păzeşti de toate relele cu care n-ai vrea să te supere, fiindcă mnai acum, te ascultă cu desăvârşire. Deci nu te lăsa coruptă de soţul mai slab de fire şi neînstare să priceapă minunea ce o săvârşeşte credinţa ta, ca să nu plângi degeaba de pe urma ticăloşiilor copilului tău, pe care nu l-ai păzit curat în vremea în care trebuia păzit. Îndreaptă purtările tale mamă către Dumnezeu, care săvârşeşte prin tine mamă minunea îmbinării unui pui de om cu un pui de cer, răsplată de fericire pentru ostenelile tale.” Iar bărbatul dacă îl are cap pe Hristos (I Corinteni 11,3), va fi în stare să-şi înfrângă pornirile pervertirii şi să păzească netulburat vremea cuvenită mugurelui vieţii de la rodire până la desprinderea deplină de la sânul mamei.
În acest fel vom da naştere cu siguranţă la copii sănătoşi şi curaţi, iar căsătoria se va ridica din nou la rangul de izvor al omenirii, nu al desfrâului şi al omuciderii.
În acest fel vom da naştere cu siguranţă la copii sănătoşi şi curaţi, iar căsătoria se va ridica din nou la rangul de izvor al omenirii, nu al desfrâului şi al omuciderii.
Preoteasa Aurelia Grigoriţă
