Omule…
Omule făcut din lut și suflarea cea Divină,
apoi om din om născut, rădăcina din lumină,
Care-ți este rostu-n viață, și-ncotro alergi grăbit
zbuciumat, cu ochii-n ceață fericit, sau necajit?
De ce-n urma ta rămâne tot mai mult pustiu străin?
parc-aduni o viață-ntreagă chinuit, cu chip blajin.
De ce naștem pe alți oameni? ca și ei la fel să facă
să se zbată toată viața, Rostul totuși să nu-l vadă?!
Omule făcut din lut și suflarea cea Divină,
apoi om din om născut, rădăcină din lumină…
A.B
