Hotărârea de a fi cu Hristos (Predică la praznicul Sfintei Cuvioasei Parascheva)
„Încă de mică tu ți-ai închinat viața lui Hristos Dumnezeu și El ți-a dat puterea să-ți stăpânești patimile și de aceea ți-a dăruit cununa.”
Frați creștini! Iată una din cântările de proaslăvire, pe care a înălțat-o Biserica astăzi Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. În ea se cuprinde, în puține cuvinte, întregul fel de trai al aceleia pe care astăzi o sărbătorim. Căci după cum într-o picătură de apă putem vedea apa nemărginitelor oceane și a mărețelor talazuri, și după cum având numai o rază de lumină, putem ști daca ea face parte din soarele cel mare și strălucitor, la fel și din aceste puține cuvinte ale acestei cântări bisericești, putem cunoaște viața Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Putem ști felul deosebit în care și-a trăit viața, și deci cum a ajuns la perfecțiunea [desăvârșirea, n.n.] sfințeniei, pentru care îi aducem toate închinăciunile și rugile noastre din aceste clipe, și în acele de năprasnă ori de bucurie din viața noastră de toate zilele.
Încă de mică și-a închinat viață lui Hristos. Pentru a ajunge cineva pe înnălțimi e nevoie să se pornească de cu vreme, din părtile de jos ale muntelui… Pentru a vedea un răsărit de soare de pe vârful unui munte, e nevoie să te urci pe culmile lui cu mult mai înainte de zorii zilei. Și numai după această trudă, te vei bucură să vezi un minunat răsărit de soare, neobișnuit de frumos, pentru cei ce trăiesc pe câmpii și pe domoalele dealuri ale ținuturilor noastre.
Pe acele înălțimi ale muntelui, vei fi și tu învăluit de lumina și strălucirea parcă cu mult mai curată a razelor de aur ale soarelui.Te vei simți înălțat în ființă ta deasupra tuturor celor pământești… și mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu… La fel și Cuvioasa Parascheva, încă din copilărie, s-a pornit la drumul sfânt al înălțărilor sufletești, pentru a vedea de pe cele mai înalte culmi ale vieții morale pe Soarele credinței, care e Hristos Domnul. Pe vreme ce anii treceau ea se tot înaltă pe treptele vieții virtuoase, până ce a ajuns pe culmile anilor și pe piscurile cele mai înalte ale vieții creștinești, unde soarele Hristos e cu mult mai aproape. Și astfel înălțată, cu numărul anilor și cu înălțările duhovnicestii, și-a petrecut viață Cuvioasa Parascheva încă de mică.
Și iată că, după cum pe înălțimile munților vedem în chip mai minunat strălucirea soarelui și apoi vedem și zăpada albelor sclipiri, la fel și pe cel ce se ridica pe înălțimile morale îl vedem îmbrăcat cu zăpada albelor nevinovații și a strălucirilor scânteietoare în care îl învăluie razele de aur ale Soarelui. În aceste lumini ale înălțimilor ne apare și viață Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Ea e îmbrăcată cu aceeași haină a nevinovățiilor, și e învăluită de strălucirea luminii lui Hristos.
Într-adevăr, pentru a ajunge pe aceste culmi ale vieții creștinești ea s-a hărăzit vieții virtuoase încă din fragedă copilărie. Ea nici n-a gândit și nici nu și-a făcut planul de viață cu acei care zic că se vor pocăi la bătrânețe, iar tinerețea să și-o piardă în petreceri și plăceri pline de păcate. Nu. Ea nu și-a luat drept exemplu pe talharul care si-a dobandit iertare pe cruce, inainte de a muri, caci se putea sa nu ajunga la batranete, si apoi, nu tuturor le e dat ca ultimele clipe sa si le petreaca cu Domnul. Ea si-a luat drept pilda pe Maica Domnului, care inca de la varsta de trei ani a fost harazita Bisericii. Cata intelepciune in alegere! Si cu cat sunt mai mari bucuriile unei nevinovatii innascute, decat ale unei ultime iertari pe patul suferintelor! Cuvioasa Parascheva, din copilărie, pe când nu avea nimic al ei decât ceea ce îi dădeau părinții, încă de atunci rupea în două bucată de pâine și de multe ori își dădea și haină, pentru a îmbrăca pe cel sărman și a potoli foamea celui flămând. Și pentru această adesea părinții o certau și o și băteau, dar ea toate acestea le îndură că pe niște suferințe plăcute pentru Hristos, care ne învață să fim milostivi. Și, cu cât creșteau anii, și milostivirea ei de cei săraci era mai mare, iar viață ei prea îmbunătățită în faptele cele creștinești.
Dar numai pentru această deosebită râvnă în împlinirea cu jerfelnicie a învățăturii creștine a ascultat Domnul cererea ei și i-a ajutat să învingă patimile și să-și încununeze viață precum spune partea a două a cântării bisericești de la care mi-am pornit vorbirea. Căci iată ce spune profetul Isaia:
Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi, la strigatul tau El va zice: iata-Ma! Daca tu gonesti din mijlocul tau asuprirea, aratarea cu degetul si vorba fara rost. Daca dai painea ta celui flamand, si tu saturi sufletul amarit; lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta fi-va ca miezul zilei... (Isaia I.VII1, 7-10).
Iată acest program de viață l-a urmat Prea Cuvioasa Maica noastră Parascheva: a ajutat și a miluit și atunci Dumnezeu i-a auzit glasul rugăciunii, dându-i putere că să-și stăpânească patimile, și astfel să ajungă sus pe inaltimele eroismului creștin, unde apoi i-a răsărit Soarele Hristos. Desigur, că în această cale a luptei de a învinge întunericul și a ajunge în imperiul luminii, nu puține i-au fost sforțările. A avut de luptat cu toate momelile unei vieți păcătoase, cu toate părutele plăceri ale vieții și cu toate patimile, însă ea având ațintite privirile spre Hristos le-a biruit pe toate pentru că Însuși Dumnezeu i-a dat această putere.
E de-ajuns din partea noastră că să voim să năzuim către o viață sfântă și să începem luptă, pentru că apoi Însuși Dumnezeu este Acela care ne ajută. El ne respectă libertatea voii noastre, de aceea nu intervine El mai întâi. Dar din moment ce ne-am îndreptat viață noastră către Dumnezeu, ajutorul de a ajunge la perfecțiune [desăvârșire, n.n.], tot timpul ne va fi acordat de Dumnezeu iar apoi ne dăruiește însăși cunună. Și această ne-o spune Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos:
„Adevăr grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă ori femeie, ori frați, ori părinți, ori copii, pentru împărăția lui Dumnezeu, și care să nu ia înmulțit în vremea de acum, iar în veacul ce va să vie viață veșnică”. (Luca XVIII, 29-30).
Iată, în viață Cuvioasei Parascheva găsim această luptă și această jertfelnicie pentru Hristos. Ea a fost de multe ori înfruntată și chiar bătută de părinți, pentru marea ei milostivire și viață închinată numai Domnului. Și atunci i-a părăsit pe părinți și pe frate și pe toate rudele și s-a hărăzit cu totul numai Domnului, plecând la Locurile Sfinte, unde s-a și călugărit. A intrat în viață călugărească, pentru că mai mult să poată ajută pe aproapele și mai mult să poată aduce lăuda lui Dumnezeu.
Și iată, precum Moise prin pustie a avut de luptat cu atâtea pătimi și cu atâtea răzvrătiri contra lui Dumnezeu, la fel și Cuvioasa Parascheva în puștiul singurătății a avut de luptat cu mulți și nenumărați vrăjmași ai Crucii lui Hristos, pe care i-a biruit prin tăria credinței ei și a vieții nevinovate. Și iarăși, precum Moisi a închis ochii pe muntele Nebo, privind spre Țara Făgăduinței, la fel și Prea Cuvioasa Maica noastră Parascheva a adormit întru Domnul, privind cu ochii și trimițându-și sufletul în țara de peste veac unde nu-i murmur, nici suspin, și nici durere, ci viață fericită fără de sfârșit. Și astfel, că una care-și închinase viață Domnului, Care e viață însăși, n-a murit ci a trecut prin moarte la viață, iar trupul fiindu-i pus sub brazdă mormântului, nici el n-a suferit prefacere, ci el și astăzi se păstrează întreg, așa precum l-a găsit cel ce l-a dezgropat în urmă unei porunci, pe care a avut-o prin vis, că să o dezgroape. Iată, prin urmare, că și trupul este dat vieții celei veșnice…
Iata cum Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva, prin viata curata si milostenii, si-a strans nu comori pe care moliile le mananca si furii le fura, ci si-a agonisit comoara nestricaciunii, care este Hristos. Ea de mica inchinandu-si viata lui Hristos, cu Hristos e si acum si va fi si in vecii vecilor. Iata cum si in aceasta privinta s-au implinit cele spuse de Mantuitorul ca: „Acolo unde este comoara voastra, acolo este si sufletul vostru” (Matei, VI, 21). Comoara Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva a fost in Hristos, apoi in Hristos e si viata ei.
Frații mei creștini,
Din intreaga crestinatate, noi suntem cei mai fericiti crestini, pentru ca praznuind astazi pe Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva, avem in mijlocul nostru aceasta comoara nepretuita a Sfintelor ei Moaste. Intr-adevar, putem zice ca si noi avem comoara cea vesnica in Domnul nostru Iisus Hristos, caci iata, unde e comoara, aici suntem si noi. Unii ati venit din departari mari pentru a va inchina la aceasta comoara a Sfintelor Moaste, iar altii, din imprejurimi si din oras, ati parasit preocuparile voastre pentru a va inchina Sfintei Parascheva si asa unii cu altii cerem ajutorul ei cel sfant si dam marturie nedezmintita de pretuire a vietii si a moastelor Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Pe cand cei din departari, praznuiesc aceasta sarbatoare, invaluind intr-o o pretuire nespus de mare, doar sufleteste aceasta comoara.
Iata cum, dupa o vara de munca si suferinte, clipele acestea de rugaciune si praznuire sunt cele mai sfinte momente din viata noastra. Caci, intr-adevar, v-ati inaltat sufletele langa aceasta comoara a Sfintelor Moaste. Aceasta venire a D-voastra aici si aceste rugaciuni pe care le-ati facut la Sfintele Moaste ale Cuvioasei Parascheva, ne vorbesc mult de acel zbor si de acea tresaltare din suflete catre o viata de inaltare in Domnul. Pilda o aveti in Cuvioasa Parascheva. Si aceasta dorinta de induhovnicire a vietii catre o mai inalta traire ce o cautati, o marturisiti prin venirea la aceasta comoara, pentru a va atinge buzele si sufletele de aceste Sfinte Moaste ce ne sunt marturia unei eroice vieti de traire in Domnul.
Si daca ati venit la aceasta comoara, e de asteptat ca sa va intoarceti pe la caminurile voastre cu modelul unei alese zestre sufletesti, luate de la aceasta comoara. Sa va intoarceti cu hotararea sfanta si nestramutata, de a fi cu Hristos. Si a fi cu Hristos inseamna a asculta si a implini invatatura Lui. Iar invatatura Sa, in putine cuvinte, se cuprinde in aceste doua porunci: Sa iubim pe Dumnezeu din tot sufletul si din tot cugetul nostru, iar a doua, sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Aratati prin urmare dragoste cu vorba si cu fapta fata de Dumnezeu si de oameni si atunci veti fi copiii cei fericiti ai lui Dumnezeu. Pilda o avem in Sfanta Parascheva.
Si va asigur ca fiecare veti avea o comoara a faptelor bune, si la fel cu Cuvioasa Parascheva, va veti inalta pe culmile anilor, urcand tot pe atatea trepte catre viata fericita pe care toti o dorim, suspinand dupa ea. Si o vom dobandi, pentru ca aceste inaltimi ale unei vieti crestinesti, ne apropie cu mult de Acel ce este insasi Viata si Fericirea.
Dumnezeu sa ne fie in ajutor, iar Prea Cuvioasa Maica noastra Parascheva, vesnic rugatoare si sprijinitoare a noastra catre Parintele din ceruri. Amin.
