Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, îndoita mărturisire a vieţii creştine
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este ocrotitorul vestitului oraş Tesalonic şi alături de sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este cel dintâi din ceata mucenicilor lui Hrisos. Se bucură de o mare cinstire în toată Biserica creştină, dar în special în oraşul său natal din Grecia, unde a fost guvernator. Aici a fost şi este considerat ca un al doilea sfânt Pavel (primul încreştinător al oraşului), atât pentru viaţa lui sfântă şi martirică, dar și pentru predica sa puternică, prin care a convertit mulţime de oamneni păgâni, la credinţa creştină. S-a născut şi a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (283-311) şi afost fiul guvernatorului, vechii cetăţi a Tesalonicului. S-a zămislit şi a fost născut în urma multor rugăciuni, făcute de către părinţii săi, aceştia multă vreme fiind sterpi (sterili). Îndată după naştere, a fost botezat de către ei în taină, de frica cruntelor persecuţii îndreptate atunci împotriva creştinilor. Într-o camera ascunsă din palatului lor, părinţii săi, creştini tăinuiţi, aveau două icoane mari, una cu Mântuitorul Hristos şi alta Sfînta Sa Maică. Acolo l-au învăţat pe pruncul Dimitrie să se închine Sfintei Treimi, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Dumnezeu întrupat, precum şi celelalte taine ale credinţei, dar mai ales deprinderea milosteniei către cei săraci şi rugăciunea fierbinte. Aşadar, din fragedă pruncie, Dimitrie, a cunoscut adevărurile credinţei din gura părinţilor săi, dar mai ales, a început a lucra asupra lui, harul lui Dumnezeu. Creatorul î-l dăruise pe acest tânăr cu multe daruri şi calităţi, atât fizice, intelectuale cât şi spirituale, iar părinţii săi, ca unui fiu de voievod ce era, s-au îngrijit să-i dăruiasacă o educaţie aleasă. Viaţa unui prinţ moştenitor, sau cea a uni fiu de voievod, nu este o viaţă ca aceia a copiilor de rând. El, din fragedă copilărie este deprins cu învăţătura, cu ştiinţa armelor, cu ştinţa cărţii şi înţelepciunea, cu iscusinţa şi lupta militară, cu vitejia şi arta de a conduce. Dar mai mult ca orice, în lumea veche, pentru ca un viitor conducător, să fie iubit şi cinstit de popor, el trebuia să fie model de moralitate, de demnitate, de cinste şi onestitate, de curaj şi de bunătate. Să fie viteaz şi înfricoşător pentru duşmanii şi pentru nelegiuiţi, dar blând, bun şi milostiv cu supuşii săi. Sfântul Dimitrie, din adoloscenţă, a execelat cu prisosinţă în toate aceste virtuţi. Era un tânăr militar, cu o desăvârşită constituţie fizică- atletică şi o minte luminată, cult şi inteligent. O minte sănătoasă într-un corp frumos, deviza anticilor, într-o desăvârşită armonie: Instruit, cultivat în arte şi filosofie, dar mai ales un bun cunoscător al Sfintei Scripruri, al Evangheliei şi al Tradiţiei creştine. Credinţa sa neclintită, evlavia sa, iubirea jerfelnică, milostenia şi rugăciunea stăruitoate, formau aleasa lui viaţă duhovnicească. Era o încântare să vezi un tânăr militar, atlet, cu o atrăgătoare frumuseţe fizică, trăind în feciorie (lucru aproape neobişnuit în lumea păgână), păstrând desăvârşita curăţie a trupului şi a cugetului. El mai înaite de curajul său apostolic şi mucenicesc, a fost şi va rămâne un model de viaţă frumoasă, curată şi cinstită, pentru tinerii creştini şi necreştini din toate timpurile.
Când abia împlinise douăzeci de ani, murindu-i bunii săi părinţii, a fost ales în locul tatălui său, ca guvernator al marii cetăţi Tesalonic şi al întregului ţinut al Iliriei. Viitorul mare Mucenic avea deja o bogată experienţă militară şi administrativă, dar mai ales avea, o mare maturitate duhovnicească. Desăvârşirea nu aşteaptă numărul anilor, spune înţeleptul în Scriptură. Un tânăr înţelept este mai presus decât mulţi bătrâni ajunşi la cărunteţe, dar nu şi la înţelepciune. Cazuri în istorie sunt multe,… de la sfântul, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, până la mitropolitul Veniamin al Moldovei, care la douăzeci de ani a fost ales Mare Ecleisiarh a Catedralei Mitropolitane din Iaşi, iar la douăzeci şi cinci de ani, înălţat la treapata arhieriei.
. Împăratul Maximian a fost un sângeros persecutor al creştinilor. El însă î-l iubea şi-l preţuia pe tânărul Dimitrie, pentru înţelepciunea, curajul, vitejia şi elocinţa sa, nu ştia însă că este creştin… Odată ce l-a înălţat şi la instalat cu rangul de guvernator (voievod sau proconsul) al Tesalonicului, i-a cerut depistarea, prinderea şi executarea tuturor creştinilor din latura de răsărin al imperiului. Guvernatorul Dimitrie nu a dar însă ascultare criminalei dispoziţii a împăratului. A făcut chiar împotrivă. Ca un al doilea sfânt Pavel (apostolul), după cum va spune sfântul Metafrast, a început să predice despre Hristos şi despre Evangelia sa, ziua şi noaptea, convertind mulţime de păgâni la credinţa creştină. Iar pe creştini în loc să-i prindă şi să-i persecute, î-i ajuta şi-i ocrotea.
Afând împăratul despre aceste fapte şi că este creştin, a dat ordin, ca guvernatorul Dimitrie să fie arestat, iar apoi la aruncat în închisoare, spre a fi judecat şi condamnat. Maximian, tocmai se întorcea victorios dintr-un război împotriva sciţilor şi sarmaţilor. În cadrul serbărilor dedicate sosirii sale la Tesalonic, n-au lipsit nici cunoscutele lupte de gladiatori. Luptătorul preferat al împăratului era un vandal cu o constituţie fizică uriasă, cu nume Lie. Acesta î-i ucidea cu sete pe toţi care îndrăzne-au să-l înfrunte în luptă, având însă o preferinţă specială pentru creştinii care erau obligaţi să lupte cu el, în scopul de a fi ucişi.
Atunci un tânăr ostaş cu numele Nestor, creştin şi ucenic al sfântului Dimitrie, s-a aprins cu inima de râvnă, ca oarecând tănărul David împotriva uriaşului Goliat. Înainte de a intra în arenă, a mers la sfântul Dimitrie, în închisoare, cerându-i rugăciunea şi binecuvântarea, pentru a se lupta cu Lie… Marele Mucenic, l-a binecuvântat pe tânărul Nestor şi i-a profeţit: „Pe Lie vei birui, şi pe Hristos vei mărturisi !” Şi aşa s-a întâmplat…
Sfântul Dimitrie, închis fiind, î-şi petrecea timpul în rugăciune, iar îngerii Domnului îl întăre-au pentru chinurile şi torturile ce-l aştept-au. Însuşi Domnul Hristos, S-a arătat odată viteazului Său mucenic, îmbărbătându-l. Între timp, tânărul ostaş Nestor, intrând în arenă, l-a biruit pe uriaşul gladiator Lie, dându-l unei morţi dureroase. Învinşii era aruncaţi într-o pădure de suliţe, ce înconjura ca o pădure, podiumul-arenă. În acest fel a murit ugigaşul Lie, cel care curma-se sute de vieţi nevinovate.. Maximian s-a supărat şi s-a întristat adânc. În mânia şi tulburarea lui, l-a condamnat pe tânărul Nestor la moarte prin decapitare. Încerca-se să-l oprească, văzându-l tinerel şi frumuşel, î-l îndrărgise chiar, dar acum era ca fiară deslănţuită. A aflat mai apoi, că voievodul Dimitrie, era de fapt, autorul moral a biruinţei lui Nestor, şi aceasta la înfuriat şi mai tare. A poruncit ca sfântul Mucenic Dimitrie să fie străpuns cu suliţele de către ostaşi, iar lui Nestor să i se taie capul, lucru care s-a şi întâmplat. Aşa, au fost martirizaţi amândoi, în anul 306. Sfântul Mucenic Nestor, este prăzuit de către Biserică, a doua zi, la data de 9 noiembrie, în Moldova împreună cu sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou..
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie încă din ziua muceniciei sale a început să facă minuni. Cineva bolanv, a fost atins de hainele sale stropite cu sânge şi s-a vindecat. Mai apoi trupul său a fost găsit nepurezit, izvorâtor de mir vindecător, care până astăzi vindecă mai ales boli incurabile. El a devenit protectorul oraşului Tesalonic unde se află până astăzi moaştele sale, şi al mai multor oraşe din Europa. Dar pe lângă această calitate de mijlocitor în faţa lui Dumnezeu pentru creştinii care î-l cinstesc şi mare vindecător al bolilor sufletelor şi trupurilor omeneşti, el este un dublu exemplu, de martiraj şi de biruinţă.
Înainte de a fi un model de curaj mucenicesc şi mărturisitor, el este un model al martiriului vieţii curate şi sfinte. Pentru un tânăr ofiţer, frumos, bogat, cult şi inteligent precum sfântul Dimitrie, virtutea păstrării castităţii, într-o lume libertină în care desfrâul era ridicat la rang de cult, este uluitoare şi zguduitoare, pentru tinerii creştini şi necreştini din toate timpurile. Biruinţa absolută asupra dorinţeor şi slăbiciunilor trupului, aduce cu sine o nemaipomenită putere de spirit, o mare putere duhovnicească şi de îndrăzneală mărturisitoare a Adevărului. De aceia curajul său, îndrăzneala, cu care la înfruntat pe împătatul Maximian şi mărturisirea hotărâtă a adevărului evanghelic, iar mai apoi suportarea cu seninătate a torturilor şi a morţii martirice, nici nu sunt de mirare. Istoria ne dovedeşte că pentru oamenii(creştinii)curaţi, moartea şi suferinţa nu prezintă o problemă. Pentru călugării despătimiţi, înduhovniciţi, mucenicia era şi este o bucurie, o împlinire, o fericire şi o încununare. Aceasta este şi dubla mucenicie şi dubla biruinţă a tânărului guvernator sfânt Dimitrie.Mai întâi în duh, mucenicia albă a vieţii curate şi sfinte, iar apoi mucenicia sângelui, a suferinţei plină de seninătate, de răbdare şi de nădejde, a torturilor la care afost supus şi a moarţii prin străpungerea cu suliţe.
Sfântul Dimitrie este unul dintre cei mai mari sfinţi ai creştinătăţii din toate timpurile şi se bucură de o cinstire şi recunoaştere unanimă. Împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este cel dintâi în ceata sfinţilor Mucenici ai lui Hristos. Troparul său, care arată faptele biruinţelor şi vitejiilor sale duhovniceşti şi muceniceşti este sugestiv.Cu rugăciunea sa ne poate ocroti, iar cu puterea şi exemplul său, ne poate face îndrăzneţi şi curajoşi în lupte duhovniceşti şi în mărturisirea adevărului lui Hristos şi al Evangheliei Sale.
Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea,
purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni.
Deci precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai
făcut pe Nestor, aşa sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-l,
Să ne dăruiască mare milă. (troparul sfântului Dimitrie).
Arhim. Andrei Coroian
