Familia astazi vazuta prin ochii unui adolescent de 18 ani!
Orice meșter priceput atunci când se hotărăște să își cladească o casa caută materialele cele mai bune și sapă o groapă adâncă pentru a turna temelia ei. În plan spiritual se întâmplă cam același lucru sau cel puțin, așa ar fi normal să se întâmple.Doi tineri care doresc să își întemeieze o familie ar trebui în primul rând să sape în adâncul sufletului lor. Fiecare acționeaza în baza anumitor înțelegeri în viață și de aceea este nevoie de o educație corectă. Este important să se dobândească un discernământ în ierarhizarea priorităților privind viața de familie. Scopul creștinului este dobândirea harului dumnezeiesc, deci mantuirea. Unii sunt chemați spre monahism iar alții sunt încredințați că împlinirea va veni prin căsătorie, deci trebuie să fim încredințați că am fost creați cu un anume scop pe care trebuie să îl descoperim și să îl împlinim cu convingerea că aceasta este voia Lui Dumnezeu.
Lucrul cel mai minunat este acela că părinții devin împreuna-creatori cu Dumnezeu atunci când aduc pe lume o ființă care până ieri nu exista. Dacă la început de drum tinerii ar conștientiza mai mult rolul lor, atunci foarte multe greșeli ar fi evitate. O familie reușită este aceea care are ca piatră de temelie iubirea lui Dumnezeu. De cele mai multe ori însă, noi oamenii dăm dovadă de o dragoste egoistă, posesivă, menită să ne mulțumească sinele și să ne hrănească capriciile. A-l iubi pe cel de lângă tine înseamnă a fi gata să te jertfești pentru el și desigur să îi respecți libertatea care este un dar de la Dumnezeu.
Astăzi familia creștină trece printr-o criză duhovnicească, o criză a modelelor.
În primul rând lipsește comunicarea și de aceea problemele cu care se confruntă fie părinții, fie copii rămân nerezolvate și dau naștere unor traume greu de remediat și cu consecințe pe termen lung. Ni se pare uneori că nu suntem înțeleși de cei din jur însă nu ne punem niciodată întrebarea de ce se întâmplă asta. Tocmai pentru faptul că vorbim mult însă nu reușim să intrăm în comuniune cu celălalt. Copii sunt cei care au cea mai mare nevoie de sprijinul moral și afectiv al părinților, ei vor să îi simtă aproape de sufletul lor iar această prezență nu poate fi înlocuită cu haine, jucării sau lucruri scumpe. Oricum trăim într-o lume consumeristă, într-o societate care prin prea multul ei, ne acaparează mintea în exteriorul nostru și astfel ne secătuiește interior. Folosim multe neologisme însă am uitat să ne aplecăm asupra sensului cuvintelor. De obicei copii mici obișnuiesc să pună foarte multe întrebări. Pentru cei maturi acestea par banale sau fără sens însă cei mici chiar au nevoie de acele răspunsuri pentru a putea percepe corect realitatea și pe cei din jurul lor.
O altă problemă cu care se confruntă familia este lipsa de timp. Atunci când ambii părinti muncesc, în familie se crează un dezechilibru. Timpul petrecut împreună este extrem de redus, iar efectul acestei însingurări se resimte în viața emoțională a fiecaruia. Consider însă că fiecare ar putea face ceva în acest sens, de exemplu putem renunța la câteva ore petrecute în fața televizorului în schimbul folosirii acelui timp alături de cei dragi. Ideal ar fi să existe o scoală a părinților pentru ca ei să poată da la rândul lor o educație sănătoasă urmașilor. Avem nevoie din ce în ce mai mult de mame devotate și răbdătoare și de tați responsabili și implicați. Din păcate, ne rămâne foarte puțin loc, foarte puțin timp, foarte puțină energie pentru sensul adevărat al vieții, pentu a construi o relație profundă, pentru a percepe lucrurile subtile și nuanțele, pentru bucurie.
Foarte mulți tineri se despart deși cu puțin mai înainte de a face acest pas își jurau iubire veșnică. Motivul este unul singur și anume îndepărtarea de Biserică, de tot ceea ce ne oferă ea prin Sfintele Taine. Hristos este cel care binecuvintează și sfințește dragostea dintre cei doi, doar El o poate preschimba într-o iubire eternă.
Raluca Stavriu Sursa www.catehetica.ro
