Povestea brutarului şi a lăptarului
Într-una din zile, un negustor de produse lactate primeşte o citaţie pentru a se prezenta la judecătorie, fiindu-i intentat un proces de către brutarul său. Omul, foarte îngrijorat, se tot întreba oare cu ce-o fi invinuit…
Brutarul însă ştia cu ce, şi încă cum! Acesta din urmă îl bănuia pe lăptar că îl înşeală la cântar când cumpără de la el unt. Aşa că nu o dată, după ce lăptarul îi aducea kilogramul de unt şi pleca, cântărea imediat marfa în prezenţa unor martori. Într-adevăr, bănuielile sale erau justificate. Ba primea 900g, ba 800g, au fost cazuri când a primit şi 750 g de unt în loc de 1 kg. În ziua judecăţii, judecatorul îl întreabă pe negustorul de lactate: – Spune, dumneata ai cântar cu care să cântăreşti untul ce-l dai brutarului? – Nu, domnule judecător, nu am. – Păi atunci cum pretinzi că îi cântăreşti untul? – Păi… să vedeţi… eu am o balanţă, pun pe o parte a balanţei pâinea de un kilogram pe care o cumpăr de la brutar, iar pe cealaltă parte pun unt până ce balanţa se echilibrează…. Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!
Â
Â
