Predică la pomenirea Sfântului Apostol Andrei
Iubiții mei,
din păcate, cei mai mulți dintre români „știu” despre Sfântul Andrei că de ziua lui se pune grâu la încolțit…iar șoferii că există un semn, la trecerea de linie de cale ferată, care se numește Crucea Sfântului Andrei.
Puțini știu câte ceva despre viața lui…sau despre Sfintele lui Moaște.
Mai recent…tot mai mulți au aflat că el este evanghelizatorul nostru, al românilor…și că există locuri, în Dobrogea, care amintesc de propovăduirea lui.
Însă cunoașterea Sfântului Andrei prin viața lui…dar, mai ales, prin rugăciunea către el e ceea ce noi avem nevoie să facem.
Pentru că datele despre Sfinți trebuie să ne ajute în rugăciunea noastră față de ei.
Și e foarte important de reținut că Sfântul Apostol Andrei, ca și Sfântul Ioan Evanghelistul, au fost feciorelnici. Nu s-au căsătorit niciodată…
Au iubit fecioria…și fecioria i-a umplut de multă curăție, seninătate, bucurie dumnezeiască…
Născut în Betsaida Galileii și fiind fratele Sfântului Apostol Petru, Sfântul Andrei se ocupa și el cu pescuitul.
A locuit în Capernaum potrivit Mc. 1, 29…și e numit „cel dintâi chemat” la apostolat tocmai pentru că a fost chemat primul de Domnul, potrivit In. 1, 40.
Asta după ce, mai înainte, fusese ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul…
Și după Cincizecime, Sfântul Andrei a venit și în părțile Dobrogei și a propovăduit strămoșilor noștri.
Plecând în Grecia…a fost martirizat pe o Cruce în formă de X , la Patras, în data de 30 noiembrie 60 d. Hr.
Și cu toate că știm puține lucruri despre Sfântul Andrei…pe baza acestora putem să ne rugăm lui…ca să ne învețe să-I slujim Domnului.
Căci de acest lucru avem noi nevoie: de bărbăție duhovnicească, de nădejde frumoasă,viguroasă, în ajutorul lui Dumnezeu.
Și observați ce înseamnă predică marcantă…dar și receptivitate a auditoriului.
Pentru că predica lui, a Sfântului Andrei, a dăinuit peste timp…tocmai pentru că a găsit sol bun, inimi credincioase în strămoșii noștri.
Căci nu se poate explica altcumva perenitatea credinței ortodoxe în spațiul românesc fărăun început bun, apostolic, pus de Sfântul Apostol Andrei și, după cercetări mai recente, și de Sfântul Apostol Filip…dar și de continua lucrare a ierarhiei bisericești de aici, timp de 2000 de ani, care, după datele concrete, și-a făcut treaba…
De aceea insist asupra ideii că întotdeauna trebuie să facem lucruri durabile…și nusuperficiale.
Dacă ne grăbim, dacă încercăm să furăm ochii altora…nu reușim, în definitiv, decât să ne simțim neîmpliniți cu ceea ce facem.
Iar Sfântul Apostol Andrei, ca toți Apostolii Domnului, și-a făcut treaba din plin.
Propovăduirea lor a rămas, frumusețea sufletului lor se vede din viețile lor, din minunile lor, din Sfintele lor Moaște…și din modul cum ei au schimbat istoria lumii…
De aceea să ne rugăm Sfântului Andrei cu bucurie și cu pace, cu încredere în prezentul și viitorul Bisericii, al României și al întregii umanități!
Să ne rugăm Apostolului/ Evanghelizatorului nostru cu încrederea că el ne poate îndrumaspre a păși în viitorul nostru ca Biserică și nație.
Pentru că nu trebuie doar să trăim…ci să trăim autentic ortodox și cu simțiri responsabilepentru Biserica, națiunea română, limba, tradiția și parcursul nostru european și mondial.
Să ne odihnim frumos azi, în ziua noastră duhovnicească națională…dar și mâine…în ziuaunității noastre naționale!
Să arătăm cât de frumoși suntem când ne iubim credința, țara, neamul, limba, tricolorul, identitatea…
La mulți ani!…și să avem parte de multă bucurie dumnezeiască în viața noastră. Amin!
