Sărbătorile sunt plăcute și așteptate de către toți. În zilele de sărbătoare oamenii cinstesc ceea ce pentru ei este sfânt și prețios, trăiesc bucuria sărbătorii. Sărbătorile pot fi deosebite : de familie, naționale, religioase. Ele evocă trecutul familiei, a neamului și istoria relației dintre Dumnezeu și om. Sărbătorile reflectă cultura națională, este firul care leagă generațiile unui neam. Dacă ar fi să parafrazăm un vestit proverb am zice: „Spune-mi ce sărbătorești, ca să-ți spun cine ești”. Sărbătorile tradiționale sunt zâmbetul unui popor. E destul să nimerești la una din ele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la români, una din aceste sărbători a devenit Valentine’s Day.
Cu această ocazie avem parte de căsătorii de probă, căsătorii în tramvai, în metrou, în parc sau în şcoli; dezmăţ public, imoralitate; declaraţii de dragoste, programe speciale la TV şi radio, felicitări, concursuri, premii; ziua îndrăgostiţilor, alegerea unui partener, chefuri monstruoase în staţiuni turistice… La toate acestea se reduce sărbătoarea sfântului Valentin sau Valentine’s Day din ziua de 14 februarie. O sărbătoare importată în Romania din SUA, cu toată recuzita de rigoare (n.n. de curând și în Moldova). Deși românii au aflat de existenta ei de puțină vreme, iar mulți încă mai învață să-i pronunțe denumirea corect, totuși ea a devenit foarte populară, stârnind mai multă vervă și pregătiri decât sărbătorile deja învechite, cum sunt Crăciunul si Paștele. Pe 14 februarie toți îndrăgostiții își trimit și primesc scrisori, mesaje, declarații de dragoste însoțite bineînțeles și de cadouri. Ziua este sărbătorită în special de tineri, adulți chiar și copii. Susținătorii acestei sărbători au proclamat-o ca fiind „ziua dragostei libere” – free love.
În iureșul comercial dezvoltat în jurul acestei sărbători, puțini ar putea spune cine a fost Sfântul Valentin și cum s-a ajuns ca el să devină patronul îndrăgostiților.
Sursa cea mai bogată în informații este cu siguranță internetul. De aici aflăm că Sfântul Valentin a trăit in secolul II-III, in perioada împăratului Claudius al II-lea care la un moment dat a văzut că soldații necăsătoriți sunt mai buni, mai detașați de problemele casei decât cei cu familie care se gândeau si la problemele căsniciei, ale copiilor, ale soțiilor. El a dat un decret prin care interzicea oficierea căsătoriilor soldaților romani, tocmai pentru a-și rezerva o forță militară detașată de această problemă. Mucenicul Valentin a desconsiderat decretul, continuând sa-i căsătorească pe creștinii care urmau să fie înrolați pentru a lupta în legiunile romane. Pentru aceasta a fost aruncat în temniță, unde a vindecat pe fiica temnicerului de care se pare că a fost îndrăgostit. Fiind condamnat la moarte, în drum spre locul execuției i-a scris iubitei sale o scrisoare pe care a semnat-o „Al tău Valentin”.De aici și obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste.
Dacă analizăm cu atenție calendarul Bisericii Ortodoxe, dar și al Bisericii Catolice, nu vom găsi nici un sfânt Valentin pomenit pe 14 februarie. În Calendarul Ortodox, pe parcursul unui an găsim următorii sfinți cu numele Valentin sau Valentina : Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, prăznuit pe 30 iulie, Sfinții Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin – 24 octombrie, Sfânta Muceniță Valentina – 10 februarie, Sfântul Mucenic Valentin – 24 aprilie, Sfântul Valentin Preotul – 06 iulie, Sfânta Muceniță Valentina – 18 iulie.
Curios lucru este că, anul martiriului Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, prăznuit pe 30 iulie este identic cu cel al „Sf. Valentin din internet”.
Iată pe scurt și viața Sfântului Ierarh Valentin. Sfântul Valentin s-a născut in anul 175, la Interamna (Terni de astăzi, în regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de către Sfântul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de către Papa Victor I, in anul 197.
Remarcabil propovăduitor al Evangheliei, făcător de minuni și vindecător, a fost foarte iubit de către credincioșii săi. El l-a vindecat pe fratele tribunului roman, Frontanus, de o boală foarte grea. Când s-a îmbolnăvit Cherimon, fiul vestitului filosof Craton, acesta, urmând sfatul lui Frontanus, l-a chemat pe Episcopul Valentin la Roma. Cherimon suferea de o boală care îi schimonosea și îi contorsiona cumplit trupul. După ce Sfântul Valentin a petrecut o noapte în rugăciune, Cherimon, complet sănătos, s-a arătat înaintea filosofului Craton, tatăl său. Atunci s-au botezat Craton si toată casa acestuia, împreună si cu trei discipoli ai lui.
Sfântul Valentin a fost arestat, torturat și decapitat la Roma, la vârsta de aproape o sută de ani, din ordinul prefectului Placid Furius, în timpul persecuțiilor împăratului Marc Aureliu. Sfântul Valentin a fost ucis în secret, în timpul nopții, pentru a se evita răscoala populației din Terni. Trei dintre discipolii lui Craton: Procul, Efiv si Apolonie, au fost și ei uciși împreuna cu Sfântul Valentin, în anul 273. Părticele din moaștele Sfântului Mucenic Valentin se găsesc la Biserica Delea-Nouă Calist din București. Sfintele Moaște au fost primite în dar de la Episcopia din Terni, Italia, în anul 2005.
Nimic din viața acestui sfânt ierarh mucenic nu se aseamănă cu versiunea internautică. Nu găsim în viața sa nici cununii tainice, nici declarații de dragoste.
Aşa cum arată ea astăzi, Valentine’s Day nu e Ziua Îndrăgostiţilor, ci a desfrâului şi a jocului „de-a căsătoria”. Chiar și Biserica Catolică se dezice de ea. În anul 1998, episcopii catolici din România au dat o declaraţie prin care şi-au exprimat dezacordul. „Din punct de vedere creştin, se spune în declaraţie, este o profanare a memoriei unui martir şi a virtuţii castităţii faptul de a pune dezmăţul sexual public sub patronajul unui preot sfânt… Orice creştin conştient şi responsabil în faţa lui Dumnezeu ştie şi nu poate tolera ca o sfântă taină – ca aceea a Căsătoriei – să fie celebrată batjocoritor în tramvai, în autobuz sau într-o speluncă, sub oficierea ei de către un impostor sardonic, în sfidarea ostentativă a unui sacrament instituit de Iisus Hristos, a Preoţiei şi a ofiţerului stării civile. Un creştin onest este convins că orice act sexual în afara căsătoriei este imoral, oricât de răspândit ar fi acest păcat”.
Sfântul Valentin este o sărbătoare artificiala, care a devenit importanta datorita celor care proclamă iubirea cu orice preț, chiar si atunci când ea nu exista. Atunci când iubești, nu e nevoie de o zi anume din calendar pentru a o arăta. Cel mai frumos cadou pe care și-l fac doi oameni care se iubesc sunt copiii pe care-i au împreună, indiferent de religia lor, de continentul sau țara în care locuiesc.
Nu poate fi numită sărbătoare creștinească, deoarece majoritatea celor care o împlinesc încalcă porunca a 7-a din Decalog : Să nu fii desfrânat; mai mult, Însuși Mântuitorul ne învață:„ Că oricine se uita la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui”.(Matei 5.28).
Este frumos să fii îndrăgostit. Lumea devine mai bună iar iubirea îţi dă aripi să te înalţi tot mai sus. Dar de aici şi până la obiceiurile ce însoţesc Ziua Îndrăgostiţilor e distanţă mare.
Dragostea în ziua de astăzi nu mai este percepută ca fiind un sentiment romantic, gingaș, afectuos, jertfelnic, ci mai ales se rezumă la priviri, vorbe, gesturi seducătoare spre păcat. Cu desăvârșire tuturor acestora li se face o reclamă deosebită în mass media românească. Se pare că este o diversiune pusă la cale pentru a strica moralitatea și tradițiile creștine ale neamului nostru. Cred că nu se cuvine a face propagandă acestei sărbători plină de petreceri, dezmăț, beție și în final desfrânare.
Unii români spun indignaţi: „Ce ne trebuie nouă Valentine’s Day? E o sărbătoare importată. Nu avem noi sărbătorile noastre româneşti. Dragobetele trebuie reînviat”. Şi depun eforturi pentru a împământeni Dragobetele, o sărbătoare care era prezentă în sudul României în lunile februarie-martie. Dimineaţa, tinerii se adunau în afara satului; fetele adunau flori, băieţii lemne pentru foc; se dansa în jurul focurilor. La prânz, fetele o luau la fugă spre sat, iar fiecare băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă fata se lăsa prinsă, primea sărutul de Dragobete, care era şi o logodnă pe un an de zile. Cu alte cuvinte, schimbăm motivaţia, dar rămânem cu obiceiurile. Desigur, Dragobetele are o valoare folclorică, etnografică, istorică. Ne ajuta să ne înţelegem mai bine, să vedem unde am fost, de unde am plecat. Dar să ne întoarcem la aceleaşi obiceiuri care au fost părăsite, nu e prea mult?
Nu ar fi mai bine să se depună eforturi pentru a se promova în familii, în şcoală, în mass-media valorile care ne pot salva şi clădi cu adevărat?
Iată, spre exemplu, reacția autorităților ruse față de sărbătoarea „Valentine’s Day”, din anul acesta, redau știrea apărută pe agențiile de presă acum câteva zile : Guvernul regiunii ruse Belgorod a anunțat că interzice orice formă de a sărbători în spații publice de Valentine’s Day, pentru că această sărbătoare „contravine culturii rusești”. „Suntem împotriva sărbătorilor catolice în regiunea noastră, unde 97% din populația locală este ortodoxă”, a spus Nikolai Bezluțski, membru în administrația regiunii Belgorod, citat de Ria Novosti. Oficialul a precizat însă că fanii Valentine’s Day pot sărbători în intimitate, nicidecum în spațiul public. De asemenea, nici o petrecere nu va fi organizată la Universitatea Belgorod, care va celebra pe 15 februarie „ziua tinerilor ortodocși”, a declarat purtătorul de cuvânt al universității, Alexandrei Pyj. Într-un document intitulat „Măsuri pentru asigurarea securității spirituale a regiunii Belgorod”, autoritățile locale au hotărât „să nu autorizeze petrecerile de Sfântul Valentin si de Holloween în obiectivele culturale, educative și alte administrații orășenești și departamentale din această regiune”. Și soția președintelui rus Dmitri Medvedev este unul dintre opozanții sărbătorii occidentale. In 2008 Svetlana Medvedeva a lansat o ofensiva împotriva acestei sărbători importate din Occident, lansând o versiune alternativă și „100% rusească”, denumită „ziua familiei, a dragostei si a fidelității”, care este celebrata pe 8 iulie.
De ce Valentine’s Day la noi? Simplu, pentru că este o sărbătoare profitabilă. In SUA această sărbătoare aduce vânzări de peste 14 miliarde de dolari anual, mult mai mult decât se vinde de Memorial Day sau Halloween și comparabil cu volumul de vânzări realizat în preajma Crăciunului sau Independence Day. Deviza sub care se vinde în neștire în SUA în primele două săptămâni ale lunii februarie este: „Nu faci economii când este vorba de cei dragi!” O iubire desacralizată, golită de profunzime. Valentine’s Day este ocazia tristă de a observa cât de puțini mai sunt cei care se iubesc sincer în ziua de astăzi. Ursuleți cu inimioară, flori, bomboane, tort cu jeleu de fructe roșii, cină la restaurant, lumânări in formă de inima, relații intime intr-un pat străin în lenjerie roșie… cu alt partener în fiecare an, și ziua de 14 februarie trăită an de an după același tipar.
Cu cine îți petreci Ziua Îndrăgostiților? E o întrebare la ordinea zilei, iar răspunsul este aproape orice afară de „acasă, cu soțul meu si cu copiii”. Din nefericire auzim doar că oamenii vor petrece această zi – cu noul prieten într-un club; cu oricine care e de sex opus; împreună cu cineva cunoscut pe internet; cu un coleg de la birou care îmi tot făcea ochi dulci in ultima vreme; cu cineva care era tot singur in ziua asta, așa că petrecem împreună… Aranjamente de pseudo dragoste făcute în grabă, din teamă de a nu fi singuri de Ziua Îndrăgostiților. Acesta este Valentine’s Day în anul de gratie 2011.
Personal recunosc, nu am nevoie de o zi anume ca să-mi serbez iubirea. Pentru mine si soția mea Ziua Îndrăgostiților e in fiecare zi și mi se pare o mare bazaconie comercială și de prost gust valva care se face acestei zile de 14 feb… an de an. O iubesc in fiecare zi la fel de mult sau poate că, cu fiecare zi mai mult. Și dacă nu aș simți că ea există, cu siguranță că viața mea ar fi mult mai tristă și mai urâtă, nici nu aș putea să îndur faptul că nu e lângă mine , sau că ne și certam uneori, că o supăr, că mă supără, că nu îmi vorbește, sau ca nu îi vorbesc. Deja îmi pot da seama că iubirea mea nu e oarbă, dar e solidă, îmi pot da seama că are și defecte ( cine oare e perfect dintre pământeni) dar calitățile ei au o valoare mai mare.
Spunea părintele Savatie Baștovoi într-un articol pe această temă: „Nu trebuie să primim șoaptele demonice ale desfrâului dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest Sfânt Valentin, iar daca ne place mai mult să rămânem în desfrâu, atunci să-l urâm pe acest Sfântul Valentin, să-l urâm cu adevărat, după cum si el a urat desfrânarea noastră”. Desfrâul a început să fie acoperit și justificat cu numele lui Valentin, mucenicul creștin, iar aceasta-i cu adevărat un lucru demonic.
Aș încheia cu cuvintele Sf. Ap. Pavel adresate corintenilor și bineînțeles și nouă creștinilor, să luăm aminte: „Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii dintre voi.”(1Corinteni 6.9-11)
- Ierodiacon Savatie Baștovoi, Intre Freud si Hristos, Editura Marineasa, Timișoara, 2001
- Laurențiu Dumitru , Hristos și tinerii,Editura Egumenița, 2003
- Ziarul „Lumina” din data de 15 februarie 2008; 10 februarie 2011
