Duhovnicul – călăuza și oglinda creștinului.

„Avem nevoie de ajutor; avem nevoie de cel ce ne cârmuește după Dumnezeu. Nimic nu e mai jalnic, nimic nu e mai pierzător, decât să nu avem pe cineva care să ne povăâuiască pe calea lui Dumnezeu”,ne spune Avva Dorotei. ”. De duhovnici buni au nevoie și preoții și arhiereii și chiar și marii părinți duhovnicești. Dacă vrem în fapt să ajungem la o adevărată desăvârșire a virtuților, trebuie să-i urmăm pe acei dascăli și îndrumători care au dobândit-o și experimentat-o în mod real, nu imaginându-și-o în discuții fără miez; ci ei vor putea să ne învețe și să ne călăuzească spre această desăvârșire, indicîndu-ne și drumul cel mai sigur pe care să ajungem acolo. În societatea contemporană de azi oamenii sunt foarte obosiți, întunecați de păcat, amețiți și plini de egoizm. De aceea avem mare nevoie de îndrumători buni, mai mult decît ori alt ceva din cele necesare vieții noastre. Duhovnic bun, experimentat, care să ne apropie in mod simplu și cu dragoste adevărată, părintească, povățuindu-ne cu descernămînt să ne apropie unul de altul și să ne liniștească. Fără dunovnici buni bisericile ar fi goale, în schimb spitalele, temnițile ar fi pline. Creștinii de azi trebue să fie conștienți că sunt departe de Dumnezeu și se chinuesc în agonie, să meargă și să se spovedească, sincer, hotărîtor, cu smerenie toate păcatele lor. Legătura dintre duhovnic și ucenic nu-i așadar cea dintre maestru și discipol, ci cea dintre tată și fiu. Această legătură își are prototipul în legătura dintre Părintele ceresc și oamenii pe care i-a creat și răscumpărat. Prorocul Moise spune:”Întreabă pe tatăl tău și-ți va da de știre, întreabă pe bătrâni și-ți vor spune” (Deuteronom 32,7). Activitatea duhovnicului este o lucrare lăuntrică de tămăduire, nu există medic mai presus de duhovnic. Duhovnicii cu viață sfântă au fost rari întotdeauna. Duhovnicul îndepărtează de la făpturile cele sensibile a lui Dumnezeu toate gîndurile ce li se aduc de diavolul, el este cel care vindecă fără medicamente sufletele și trupurile creștinilor doar numai cu harul lui Dumnezeu. Cuviosul Isihie, posterior Sfântului Ioan Scărarul, afirma că „astăzi” curăția inimii este foarte rară din pricina maretiei și frumuseții ei, sau mai ales din pricina neatenției și neglijenței creștinilor. Acest „astăzi” rămâne mereu valabil și de aceea este foarte greu pentru un începător să-și aleagă duhovnicul. Alegerea este grea și pentru faptul că mulți preoți duhovnici, cu aspect exterior promițator, au înșelat pe creștinii care și-au pus încrederea în ei. Părintele spiritual trebuie să fie un om duhovnicesc și cu dreaptă judecată. Sfințenia vieții și credința ortodoxă, lumină în sfeșnic călăuzitoare în întunericul păcatului. Duhovnicul nu trebuie să-l cauți și nici nu poți să-l alegi. Va da Domnul și într-o zi îl vei recunoaște. Duhovnicul nu poate fi confundat. El este cel care îți rupe dintr-odată viața în două și înțelegi că pînă atunci n-ai înțeles nimic și nici n-ai trăit nimic, decît numai înfrîngeri și întuneric. Roagă-te, spovedește-te oricui, fără alegere, spovedește-te Domnului. Nu căuta om. Omul pe care îl cauți tu nu există. Dar cred că Dumnezeu ți-l poate da pe cel de care ai nevoie. Trăim într-o lume plină de paradoxuri. Sunt țări în care belșugul material le poate oferi oamenilor o viață decentă dar, din nefericire, preocupările spirituale sunt minore, iar păcatele trec drept lucruri firești și normale. Se constată că oamenii au tendința să trăiască după bunul lor plac, fără să recunoască nici un fel de autoritate religioasă sau civilă. Mulți cred că-și pot găsi bucuria făcând abstracție de Dumnezeu și de Biserică. Nu neapărat că s-ar împotrivi acestora, dar nu-i interesează. Se socoate în general că-i suficient să fii sănătos și frumos, să fii bogat și iubit de ceilalți. Și când ajungi la concluzia că toate sunt „gunoaie” (Filipeni 3, 8), în afară de a-L cunoaște și iubi pe Hristos, poate e prea târziu.

Prot.Victor Mihalachi