„Nu omori pe unul din acestia ce îi ai?”

Un oarecare ucenic de al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar si neobisnuit pentru un laic, ca de pildă Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel adevărat). Cu câteva săptămâni mai înainte, fiind de fată si părintii lui si alte persoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întâmplat să-si ia un astfel de nume. Tatăl lui, tăran simplu si cu putină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul, cu o minunată sinceritate. Transcriu aproape cuvânt cu cuvânt povestirea sa fără nici un comentariu:

„Atunci când femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 55 de am, începuse ca moda avorturilor să se transmită si la sate. Deoarece mai aveam si alti trei copii, ne-am gândit să nu-l mai tinem pe acesta. Am mers în oras (notă: a se întelege capitala judetului) si am vizitat un medic ginecolog, cunoscut de-al nostru. I-am spus ce voiam. Acela ne-a ascultat si după aceea mi-a spus: „Bre, Costică (notă: si acest nume este fictiv), dacă vrei să ai numai trei copii căci patru ti se par multi, de ce nu faci altceva? Dacă îl omorâm pe acesta o băgăm în primejdie si pe femeia ta. Nu e oare mai bine să-l omorâm mai degrab pe unul din cei trei copii pe care îi ai, de preferintă pe cel mai mic, si să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot doar trei copii, iar femeia ta nu va trece prin nici o primejdie”. Când am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam că mi-a căzut un trăznet în cap. Atunci am realizat ce voiam să fac.

– Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. îti multumesc. Vom tine copilul.

– Si-l voi boteza eu, a răspuns medicul.

Ne-am dat mâinile, si când s-a născut Amfilohie al nostru si l-a botezat medicul, i-a dat numele tatălui său, pe care s-a întâmplat să-l cheme Amfilohie. După asta, cum să ne mai gândim la avort! Astfel au venit în lume încă alti doi copii după Amfilohie. Si fireste nu ne-a părut rău niciodată. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat în cel mai bun mod. Când au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi să devenim crestini buni…”

Arhimandrit Epifanie Teodoropulos

„PRESA ORTODOXA”, 28.05.86 (GRECIA)

Sursa:www.sfaturiortodoxe.ro