Calea ce duce la veșnicele sălașuri ne-a fost arătată de Sfînta Scriptură și ilustrată în multe rînduri de Tradiția Bisericii. Alte șanse de a o mai cunoaște nu avem, însă a merge pe această cale nu este niciodată pre tîrziu! Iată ce scrie despre aceasta marele nevoitor al veacului al XIX-lea, Sfîntul Ignatie Briancianinov:
”Pocăința e cu putință doar la cel ce cunoaște cu axactitate, chiar dacă în chip simplu, credința creștinească ortodoxă, străină de toată erezia și reaua cugetare. Cei care și-au împrumutat felul de a gîndi despre virtuți și regulile de viață din romane și alte cărți ereticești vătămătoare de suflet nu pot avea adevărata pocăință: multe păcare de moarte, ce duc în iad, sunt socotite de către ei drept greșeli neînsemnate, scuzabile, iar cruntele păcate păcătoase – drept slăbiciuni ușoare și acceptabile; ei nu se înfricoșează a se deda lor chiar în fața porților morții. Necunoașterea creștinismului este cea mai mare nenorocire!
Domnul îl cheamă pe om la pocăință și mîntuire pînă în ultima clipă a vieții lui. În această ultimă clipă încă e mai deschisă ușa milostivirii lui Dumnezeu oricui bate în ea. Nimeni să nu deznădăjduiască! Cîtă vreme arena nu s-a închis încă, nevoința e lucrătoare!”
Sursa: ”Minuni ale vremii noastre”, editure Sophia, pag.60
