De vei vedea pe vreun om nedrept și rău, întru îndestulare petrecînd și întru sănătate, să nu te minunezi de el, pentru că a facut și el puțin bine, înaintea lui Dumnezeu, și, pentru aceasta, își ia plata sa aici, iar acolo, va auzi, ca și bogatul: „Tu ți-ai luat cele bune în viața ta, pentru acel bine făcut de tine”. Iar de vei vedea pe cela ce în dreptate viețuiește, suferind chiar multe primejdii și necazuri, să-l fericești pe el, și, ca el, să rîvnești a fi, pentru ca, aici unul ca acela, se curățește de păcate, iar, acolo, la multă bucurie merge, ca, pe cel pe care îl iubește Dumnezeu, îl și ceartă.
Pentru ce te tulburi, omule, văzînd pe sfinți, în viața, cu necazuri ? Ca acei ce rabdă aici necazurile, aceia, întru Cereasca Împărăție, se vor sălășlui, cu bucurie. Iar, pentru cei ce sunt răi, lacomi, tîlhari, răpitori, clevetitori și întru indestulare petrec, pentru unii ca aceia, veșnicile osînde în foc li se gătesc; precum și bogatul acela, care în vapaie fiind, ruga pe Avraam, iar Avraam i-a zis: „Tu, fiule, ți-ai luat cele bune în viața ta, iar Lazăr, pe cele rele: și pentru aceea, el, aici se mîngîie, iar tu te chinuiești, în văpaie arzîndu-te”.
Ascultați, însă, ce fel de bine a luat bogatul: bogăție, sănătate, hrană, băuturi multe, vin scump, stăpînire, slava și cinste de la toti. Dar Lazăr, oare nu a greșit și el ceva ? Cu adevărat, avea și el puține greșeli. Așadar, cînd bogatul și-a luat cele bune în viață, pentru puținul bine pe care l-a făcut, și Lazăr asemenea, și-a luat cele rele, pentru puținele lui greșeli; de aceea, acum, se desfată, iar bogatul se chinuiește. Drept aceea, fraților, de veți vedea pe vreun drept suferind, aici, boli și primejdii, să-l fericiți pe unul ca acela, pentru că aici, de păcate slobozindu-se, va merge curat acolo, la Dumnezeu. Și, chiar de i se vor și îndelunga lui primejdiile, încă, mai mult, i se va înmulți lui răsplata dreptații. Ca și dreptul Iov, care fără și prihana a păzit poruncile lui Dumnezeu, cîte chinuri n-a luat în trupul lui, aici ! Și pentru ce altceva pătimea, fără numai că, acolo, mai mare cinste să primească? Iar la alții, răi fiind, chiar dacă numai în sănătate ar petrece și nici o primejdie nu le-ar veni, la unii ca aceștia, fraților, și la slava lor de oameni păcătoși, nimeni să nu rîvnească, ci mai mult, să plîngă pentru dînșii, că sabia judecății se găsește asupra lor.
Drept aceea, nu cela ce începe bine și face rău pe urmă este drept, ci, de va avea cineva sfîrșit bun, acela este drept. Ca unii greșesc la arătare, iar în taină mult se pocăiesc și nouă ni se pare că sunt păcătoși, iar, la Dumnezeu, se află drepții. Pentru aceea, nu se cade a osîndi pe nimeni.
Sfîntul Ioan Gură de Aur
Sursa: ”Proloagele”, VOL. II, pag. 586-587
