- Lăcomia este aceea care ne stimulează imaginația dînd naștere celor mai fanteziste și mai inedite meniuri și care izvorăște gusturile cele mai rafinate.
- Cînd sufletul nostru dorește felurite mîncăruri, el urmeaz un instinct al firii de aceea trebuie să facem uz de toată abilitatea împotriva unei asemenea prea viclene patimi. Dacă nu vom proceda astfel nevom trezi într-un foarte greu război și primejdia de a fi biruiți. Să înlăturăm deci mîncărurile care îngrașă, apoi cele care aprind simțurile și apoi cele care ne provoacă plăcere. De este cu putință, dă pîntecelui hrana care-l umple și este ușor de mistuit pentru ca prin săturare să-i înlăturăm pofta neastîmpărată iar prin mistuirea grabnică să ne eliberăm de înfierbîntare ca de bici.
- Să căutăm și vom afla că lăcomia pricinuiește toate căderile noastre.
- Burdufurile moi se vor lărgi pentru a primi mai mult, lasă-le să se usuce și strîngîndu-se se vor micșora. Cel ce-și silește stomacul să cuprindă mult și-l lărgește, iar cel ce se luptă cu el îl îngustează și astfel vom ajunge postitori din fire.
- Șezînd la masa cu bucate aduți aminte de moarte și de judecată și de abia așa vei putea împiedica puțin patima. Bînd băutura, nu înceta să-ți aduci a-minte de oțetul și fierea Stăpînului și atunci desigur vei primi îndemnuri spre înfrînare, pocăință sau spre smerenie.
Sursa: ”Apostolat în Țara Fărăgașului”, nr. 41, iunie 2010.
