Sfat pentru cei deranjați de întâlnirea Patriarhului Kiril cu Papa Francisc
Deseori îmi pun întrebarea: ”De ce omul necărturar încearcă să arate că este cel mai învățat și cel mai deștept dintre toți?”. Acest gând m-a făcut să scriu articolul de față, în ciuda faptului că sunt conștient că vor urma comentarii negative din partea unora.
Întîlnirea Patriarhului Kiril I al Moscovei cu Papa Francisc, la data de 12 februarie 2016, în Havana, capitala Cubei, a făcut ca mulți creștini să uite de Dumnezeu și să înceapă a judeca Preoții. Aceștia își pun neîncetat întrebarea: ”De ce Patriarhul s-a întâlnit cu Papa?”. De asemenea, creștinii noștri (unii) sunt deranjați: ”De ce preotul pomenește pe Patriarh în timpul ecteniilor de la Sfânta Liturghie și de ce corul trebuie să răspundă la această cerere?”.
Mai jos voi relata o întâmplare (nu este unicul caz) care m-a afectat foarte mult.
Este vorba despre o doamnă (cântăreață în corul bisericesc) pe care o deranjează pomenirea Patriarhului și face din cântare un mic show, motivând că Patriarhul și-a vândut credința, iar preoții fac o greșeală pomenindu-l. O altă persoană i-a explicat că nu-i dreptul ei a judeca pe: Patriarhi, Mitropoliți, Episcopi și Preoți. Pentru aceasta însă, nu are importanță ce i s-a explicat, părerea ei fiind ”sfântă”.
Cred că nu este unicul caz când discuția Patriarhului cu Papa este pusă mai presus decât Sfânta Liturghie, care nu i se săvârșește nici Papei, nici Patriarhului, nici Mitropolitului…, ci lui Dumnezeu! Oare este dreptul nostru a judeca? Discutarea și rezolvarea acestei situații este misiunea fețelor bisericești, dar nu a unui mirean.
Îmi place mult cum zice Părintele Calistrat în una din predicile sale, referindu-se anume la această situație: ”Creștinule, nu este al tău să judeci pe slujitorii Bisericii, să spui tu că icoana Maicii Domnului trebuie așezată mai sus ca celelalte, că clopotele trebuiesc bătute la o oră anumită, că slujba merge prea repede, sau că e prea lungă… Creștinul trebuie să-și îndeplinească îndatoriile sale de Creștin Ortodox!”.
Iar aceste îndatoriri le-a arătat lamurit Mântuitorul în răspunsul dat unuia dintre ispititorii Săi, care voia să cunoască cea mai mare poruncă din Lege, zicându-i: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca și aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 37-39).
Așadar, creștinul are datorii către Dumnezeu, către sine însuși și către aproapele. Iar a judeca Patriarhii, Mitropoliții, Episcopii și Preoții, nu este îndatorirea acestuia.
Noi, creștinii ortodocși, dimpotrivă, suntem datori să ne rugăm cu mai multă osârdie, pentru cei care credem că sunt căzuți, ca prin rugăciunile noastre Dumnezeu să-i ridice. Exemplu cert în acest sens, sunt cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă să ne rugăm pentru mai marii noștri, care în timpul său erau chiar păgâni!!! Păi, dacă Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne rugăm și pentru stăpânirea păgână, cu atât mai mult noi suntem datori să ne rugăm pentru cei ce stau în Fruntea Bisericii, nu să-i judecăm. Merită să medităm profund cum putem aduce mai multe roade Bisericii: judecând sau rugându-ne pentru membrii ei!
Acest articol nu este o critică, ci un sfat pentru toți cei care judecă Preoții și Biserica.
Diacon Victor Casian
Părinte, faceți o confuzie teologică regretabilă între rugaciunea pentru oricine și regimul pomenirii ierarhice la Dumnezeiasca Liturghie (chestiunea dipticelor si intreruperea pomenirii ierarhului care învață public învățături condamnate de Sfânta Scriptură și Părinți – conform Canonului 15 de la Sinodul I-II de la Constantinopol) și între judecarea păcatelor morale ale preotilor și episcopilor și discernerea (διάκρισις) chestiunilor dogmatice (erezii, kakodoxii) exprimate public de cler.
În Ortodoxie pleroma Bisericii are un rol activ, de conștiință, profetic în Trupul Bisericii cel Viu.
Ne-o arată din plin viețile Sfintilor ortodocsi.
Comentariile sunt închise.