O familie fără copii este o familie incompletă. Desăvârşirea unei familiei, a unui cuplu se regăseşte în venirea pe lume a copiilor. Sunt multe femei care cred că un copil reprezintă o binecuvântare de la Dumnezeu şi se simt totalmente împlinite şi fericite doar atunci când au copii. Din nefericire, societatea românească care „produce” femei de carieră, în detrimentul femeilor-mame, face ca apariţia unui copil să fie amânată din „lipsă de timp”. Multe femei de carieră ale zilelor noastre consideră că un copil este un impediment în dezvoltarea lor profesională. Dacă aceste femei ajung să aibă copil, atunci acesta este crescut de bonă, care devine practic o mamă cu normă întreagă, iar mama adevărată se converteşte, în cel mai bun caz, în mamă de duminică, tocmai pentru că ea îşi găseşte împlinirea în profesie, şi nu în viaţa de familie.
Copilul este parte integrantă a unei familii, iar venirea pe lume a unui copil este completarea dragostei dintre cei doi parteneri. O căsătorie lipsită de dragoste, dar întemeiată pe principii false, financiare sau de oricare altă natură, care nu include dragostea pentru Dumnezeu şi aproapele, transmite copilului mesajul că dragostea nu este importantă. Astfel, copilul creşte într-o familie lipsită de dragostea pentru Dumnezeu. Multe cupluri nu realizează că fiecare persoană îşi duce în viaţa aceasta lumească propriul său canon. Dacă este aleasă calea lumească, atunci bărbatul şi femeia îşi găsesc împlinirea în viaţa de familie. Naşterea de prunci, îngrijirea şi educarea copiilor în spirit creştin, deprinderea cu valorile şi iubiriea de Dumnezeu este îndatorirea părinţilor.
