Cât costă casa aceea, întrebă cineva de un creştin, trecând pe lângă o casă făcută în cel mai bogat stil, cu toate cerinţele rafinate ale timpului.
– Eu nu ştiu în ce am putea-o preţui, sau cât ar costa în bani, dar ştiu cât la costat pe fostul ei stăpân.
– Ei şi cât?
– Sufletul. Într-adevăr un preţ mare. Dar câţi oameni din anturajul nostru, prieteni, vecini, cunoscuţi îşi vând sufeltul pentru preţuri şi mai mici. Se aude vocea ca un tunet al Mântuitorului: „Şi ce folos va avea omul de va dobândi lumea întreagă dar îşi va pierde sufletul său?” Ce preţ poate oare plăti omul ca să-şi mântuiască sufeltul.
Mă doare foarte mult de creştinii noştri ortodocşi. Cu câtă măiestrie îi învârşteşte diavolul. Cu câtă artă îi face pe ei să-şi piardă sufletele în goana după vânt. Cel mai dureros e că moartea nu o singură dată bate la poarta fiecăruia. Unii înţeleg, se corectează. Alţii blastămă, batjocoresc, strigă împotriva lui Dumnezeu. Majoritatea oftează, rămânând nepăsători, afirmând că aşa a fost să fie…
Doi îngeri au fost trimişi de Dumnezeu pe pământ cu o misiune specială. Dându-le Dumnezeu chip de om, aceştia au înaintat în drum toată ziua. Spre seară au bătut la poarta unui om bogat. Acesta nici nu a vrut să se uite la ei. Ia culcat în subsolul casei sale, dându-le un călcâi mucegăit de pâine. Cel mai mare dintre îngeri toată noaptea a muncit. Acolo, în subsol era o gaură. Ingerul Domnului toată noaptea a clădit-o, abea de a aţipit spre dimineaţă pentru câteva ore. Odată sculaţi, aceştia au plecat în drumul lor nepetrecuţi şi nehrăniţi de nimeni. După ce au mers toată ziua, aceştia au bătut la casa a o familie sărmană.
Bătând la poarta lor, aceştia le-a ieşit în întâmpinare, ia hrănit, le-au dat tot ce au avut mai bun, iar pe noapte iau culcat în patul lor, ei înghesuindu-se într-un colţ. Dimineaţa, când sau trezit oaspeţii bucatele erau gata pregătite. După ce aceştia au mâncat, gazda ia petrecut până la poartă, cu greu ţinându-şi lacrimile… Vaca, care le hrănea familia pierise în timpul nopţii. După ce au mers câteva stadii în linişte îngerul cel mai tânăr nu a mai putut răbda. De ce? De ce nu te-ai rugat lui Dumnezeu şi de ce ai procedat atât de incorect? Puţine ştii, ia răspuns îngerul Domnului. În casa celui bogat, după acel perete pe care l-am zidit era ascunsă o comoară. Dacă bogatul avea să o găsească, mândria şi răutatea lui avea să fie fără de margini. Iar la casa celor sărmani, în noaptea aceasta a venit moartea, după soţia gazdei noastre. Toată noaptea l-am rugat pe Dumnezeu să o lase, dar de oarece moartea nu putea să plece cu mâna goală a luat vaca, lăsând soţia bietului om în pace…
De câte ori judecăm pe nedrept. De câte ori cădem în mândrie, de câte ori căutăm averi, uitând că judecata lui Dumnezeu este alta decât cea a oamenilor… Nebunule, în noaptea aceasta voi cere de la tine sufletul tău şi toate ale tale, ale cui vor fi, întreabă Domnul nostru Iisus Hristos.
Fie în toate voia Ta, Stăpâne!
