1. Intrând în biserică, creştinul îşi face semnul Crucii de trei ori, însoţind fiecare închinare cu o metanie si zice:
„Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă”
„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”
„Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă”
2. Apoi, după ce s-a închinat către cei de-a dreapta şi de-a stânga sa, se aşează la locul său şi ascultă la psalmii şi rugăciunile citite în biserică. Creştinul nu spune rugăciuni după alegerea sa, nici nu le citeşte din cărţile de rugăciuni, decât daca vrea sa fie judecat de sfântul Apostol Pavel pentru că a părăsit adunarea Bisericii (Evr. 10:25).
3. Închinăciunile şi metaniile nu trebuiesc săvârşite potrivit dorinţei creştinului, ci potrivit rânduielilor sfinţilor apostoli şi părinţi, şi anume: la Trisagion („Sfinte Dumnezeule…”), „Veniti sa ne inchinam”, si la intreitul „Aliluia”, crestinul isi face semnul Crucii de trei ori si trei metanii. Aceasta se savarseste si atunci cand se citeste „Invredniceste-ne, Doamne”, iarasi la inceputul Doxologiei Mari („Slava intru cei de sus lui Dumnezeu…”) si dupa ce preotul spune „Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nadejdea noastra.” La fiecare strigare a preotului si atunci cand se canta „Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii…”, se cade sa isi faca semnul Crucii si o metanie. In zile obisnuite, metanii mari (inchinaciuni) se savarsesc in timpul Liturghiei:
a) cand incepe „Cu vrednicie si cu dreptate este…”
b) cand se sfarseste „Pe Tine te laudam…”
c) la sfarsitul axionului Sfintei Fecioare, „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim…” sau al inlocuitorului sau;
d) la inceputul Rugaciunii Domnesti;
e) cand Sfintele Daruri sunt infatisate pentru Impartasanie;
f) la cuvintele „Si acum si pururea si in vecii vecilor…”
La utrenia de priveghere, se face o inchinaciune la „Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, intru cantari…”.
4. Duminicile, de la Sfintele Pasti pana la Ziua Treimii, de la Nasterea Domnului si pana la Botez, si la praznicele Schimbarii la Fata si al Inaltarii Sfintei Cruci (la care se fac doar trei metanii mari, catre Cruce), Sfintii Apostoli opresc cu strasnicie ingenuncherea si metaniile mari, lucru despre care Sf. Vasile cel Mare a scris fericitului Amfilohie. Intaiul si cel de-al Saselea Sobor Ecumenic au hotarat, de asemenea, aceasta, intrucat Duminicile si celelalte praznice ale Domnului slujesc ca aducere-aminte a infierii noastre de catre Domnul, potrivit Apostolului: „Astfel dar, nu mai esti rob, ci fiu” (Gal. 4:7): caci inchinaciunile potrivite robilor nu sunt potrivite fiilor.
5. Crestinii ortodocsi nu ingenuncheaza dupa voia lor, ci mai degraba la cuvintele preotului (sau diaconului), „Iara si iara cu pace…”; obiceiurile ingenuncherii dupa voie si al lovirii pieptului cu mana vin de la ereticii apuseni si nu sunt ingaduite in Biserica Ortodoxa. Crestinii ortodocsi, potrivit randuielii Bisericii, fac inchinaciuni la vremea potrivita, plecandu-se cu fruntea pana la pamant si sculandu-se de indata.
6. In biserica, de fiecare data cand credinciosii sunt blagosloviti cu Crucea sau cu Evanghelia, cu o icoana sau cu potirul, isi fac semnul Crucii si isi pleaca capetele. Cand sunt blagosloviti cu lumanari, cu mana sau sunt tamaiati cu cadelnita, crestinii ortodocsi nu se cuvine sa faca semnul Crucii, ci doar sa isi plece capetele. Totusi, in vremea saptamanii Sfintelor Pasti, atunci cand preotul cadelniteaza avand Crucea, toti ne facem semnul Crucii si raspundem „Adevarat a inviat!” Astfel se cuvine sa deosebim intre inchinaciunile datorate lucrurilor sfinte si cele datorate persoanelor, chiar de sunt din randul preotilor.
7. Cand primeste blagoslovenie de la un preot sau de la un episcop, crestinul saruta mana dreapta a celui ce da blagoslovenia si nu isi face semnul Crucii. Nu este potrivit sa se sarute mana stanga a clericilor, caci acesta este un obicei al iudeilor, ci mana dreapta, de la care am primit blagoslovenia.
8. Potrivit invataturilor Sfintilor Parinti, semnul Crucii se face dupa cum urmeaza: degetul mare si primele doua degete ale mainii drepte sunt unite la varfuri, iar celelalte degete stranse in palma. Apoi ne atingem fruntea, pieptul, umarul drept si cel stang si ne plecam usor. De cei ce se insemneaza cu toate cele cinci degete, sau de cei ce se apleaca inainte sa savarseasca Crucea, sau doar isi vantura mana prin aer sau in fata pieptului, Sf. Ioan Gura de Aur graieste: „Diavolii se bucura de aceste gesturi nebunesti”. Pe de alta parte, semnul Crucii, facut cum se cuvine, cu credinta si evlavie, ii ingrozeste pe diavoli, micsoreaza suferintele pricinuite de pacate si pogoara harul dumnezeiesc.
RÂNDUIELI PENTRU METANII ŞI SEMNUL CRUCII
SEMNUL CRUCII FĂRĂ METANII:
1. La mijlocul celor Sase Psalmi, la intreitul Aliluia, de trei ori.
2. La inceputul Crezului.
3. La otpust – „Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru…”
4. La inceputul citirii din Sfanta Scriptura: Evanghelia, Apostolul sau Vechiul Testament.
SEMNUL CRUCII CU O METANIE:
1. La intrarea sau iesirea din biserica – de trei ori.
2. La fiecare cerere a ecteniilor.
3. La strigarea preotului ce da slava Sfintei Treimi.
4. La cuvintele, „Luati, mancati…”, „Beti dintru acesta toti…”, „Ale Tale dintru ale Tale…” si „Sfintele, Sfintilor!”
5. La cuvintele „Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii…”
6. La cuvintele „Sa ne inchinam…”, „Slavim…”, „Preamarim…” si „Cadem inaintea…”
7. In vremea „Aliluia”, „Sfinte Dumnezeule”, „Veniti sa ne inchinam” si „Slava Tie, Hristoase Dumnezeule”, ca si inainte de otpust, se face semnul Crucii cu o metanie, de trei ori.
8. In vremea celei dintai si a celei de a noua cantari a canonului, la intaiul stih catre Domnul, catre Maica Domnului sau catre Sfantul respectiv.
9. Dupa fiecare stihira – in vreme ce strana, incheind cantarea, isi face semnul Crucii.
10. In vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o metanie, de trei ori; dupa cele doua cereri ramase, facem semnul Crucii cu o metanie, o singura data.
SEMNUL CRUCII CU O METANIE MARE (INCHINACIUNE):
1. In vremea posturilor, la intrarea si iesirea din biserica – de trei ori.
2. In vremea posturilor, la fiecare „…te marim” din stihurile Imnului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.
3. La inceputul lui „Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatalui…”
4. Dupa „Pe Tine te laudam…”
5. Dupa axionul Maicii Domnului sau inlocuitorul acestuia.
6. La strigarea „Si ne invredniceste pre noi, Stapane…”, ce pregateste Rugaciunea Domneasca.
7. Atunci cand Sfintele Daruri sunt infatisate pentru Impartasanie, si, iarasi, dupa Impartasanie.
8. In vremea Postului Mare, la Pavecernita Mare, cand se canta „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu…” si la fiecare din cererile ce insotesc aceasta; la Vecernie, dupa „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te” si la cele doua cantari ce urmeaza.
9. In vremea posturilor, la sfarsitul fiecarei parti a rugaciunii „Doamne si Stapanul vietii mele…”
10. In vremea posturilor, la cele trei cereri de incheiere – „Pomeneste-ma, Doamne, cand…”
METANIE FARA SEMNUL CRUCII:
La cuvintele:
1. „Pace tuturor”
2. „Binecuvantarea Domnului cu voi…”
3. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos…”
4. „Si sa fie milele marelui Dumnezeu…”
5. La strigarea diaconului „Si in vecii vecilor” (dupa „Ca sfant esti Dumnezeul nostru…”)
SEMNUL CRUCII NU SE FACE:
1. In timpul psalmilor.
In vremea ecteniilor, de catre strana, care da raspunsurile.
Savarsirea semnului Crucii si a metaniilor este ingaduita doar dupa incheierea cantarii, ci nu in timpul cuvintelor de incheiere ale acesteia.
Metaniile mari (inchinaciunile) nu sunt ingaduite Duminicile; de la Craciun pana la Boboteaza; de la Pasti pana la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbarii la Fata; si la praznicul Inaltarii Crucii (in afara de cele trei inchinaciuni ale Crucii).
Inchinaciunile inceteaza cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului si nu se fac iarasi pana dupa „Invredniceste-ne, Doamne…” in vremea Vecerniei din ziua praznicului.
