Nu are importanţă dacă apropierea fizică este mai mică sau mai mare, pentru că şi cel mai mic gest aparţine sferei căsătoriei, sferei dăruirii, sferei identificării; adică pentru faptul că aceşti oameni, doi fiind, încep să devină unul, înainte de începutul căsniciei lor, cunoştinţa şi dragostea lor se pervertesc. Când asemenea manifestări încep să existe înainte de vremea lor şi înainte de Taina Cununiei, cei doi devin victime ale slăbiciunii lor.
Căsătoria îi îmblânzeşte pe oameni, îi aduce cu picioarele pe pământ, îi face oameni, îi cizelează, îi ajută să se smerească şi să dobândească cunoaşterea de sine. În afara căsătoriei, cu unele excepţii, toţi ar fi fost fiare neîmblânzite. Prin Taina Cununiei, viaţa sexuală se desfăşoară sub harul lui Dumnezeu şi rămâne Taină şi se binecuvântează ca Taină, prin rânduiala specială a Bisericii. Altfel, înseamnă desfrânare.
Doi tineri se cunosc şi conform duhului epocii care domneşte, al curetului care domină, conform cu ceea ce se scrie, se spune, se perindă înaintea lor, se apropie, iar legătura tinerilor începe să fie mai strânsă. Se cunosc şi se iubesc. Să o facă atât cât le stă în putinţă! Dar când relaţia începe să ia o întorsătură nepotrivită, când scopul nu este acela de a se cunoaşte unul pe celălalt, de a înţelege dacă pot deveni o familie, dacă sunt de acord sau nu, așadar când cunoştinţa lor nu are acest sens, ci are doar conotaţie sexuală, atunci ce cunoaştere şi ce iubire este aceea? Din nefericire, tinerii nu pot înţelege aceasta, sau dacă înţeleg, se arată neputincioşi. Aşadar, fără să fi avut loc căsătoria, experiază cele ale căsătoriei. Nu are importanţă dacă apropierea fizică este mai mică sau mai mare, pentru că şi cel mai mic gest aparţine sferei căsătoriei, sferei dăruirii, sferei identificării; adică pentru faptul că aceşti oameni, doi fiind, încep să devină unul, înainte de începutul căsniciei lor, cunoştinţa şi dragostea lor se pervertesc.Când asemenea manifestări încep să existe înainte de vremea lor şi înainte de Taina Cununiei, cei doi devin victime ale slăbiciunii lor.
Femeia trebuie să cunoască psihologia bărbatului, pentru ea însăşi. Să nu se încreadă mult în cuvinte.
De cealaltă parte, tânărul trebuie să cunoască psihologia femeii şi să nu interpreteze, să nu creadă după cum îi convine cuvintele, comportamentul, atitudinea tinerei ‒ atitudine care, aşa cum am spus, poate să aibă un alt mobil, să slujească altă necesitate, nicidecum cea pe care o crede tânărul.
(Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Adolescenţă, feciorie, căsătorie, Editura Bizantină, Bucureşti, 2010, p. 68)
Sursa: www.doxologia.ro
