Perioada Triodului în Biserica Ortodoxă
În Biserica Ortodoxă începe, odată cu Duminica Vameşului şi a Fariseului – la 9 februarie în anul 2014, perioada Triodului. Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele ”tria” – trei, şi ”odi” – odă, adică cântare în trei ode/strofe.
„Etimologic privind tria în limba greacă înseamnă trei, odă înseamnă cântare, trei cântări. Denumirea aceasta este dată de Sfântul Teodor Studitul pentru că în perioada Sfântului şi Marelui Post, până la Săptămâna Mare, a alcătuit un set complet de tropare, de condace şi de icoase numite triode”, după cum a precizat Pr. Lect. Dr. Mihai Marian, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.
Numită şi perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paşti) şi urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Astfel, timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului şi până în Sâmbăta Mare (înainte de Paşti), în total 10 săptămâni.
„Această împărţire a anului bisericesc în trei perioade ţine cont şi de întreita slujire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel Perioada Octoihului scoate în evidenţă activitatea profetică, didactică sau învăţătorească a Mântuitorului Iisus Hristos, Perioada Triodului scoate în evidenţă slujirea preoţească sau arhierească a Mântuitorului Iisus Hristos centrată pe patima, moartea şi jertfirea Sa pentru întreg neamul omenesc, iar apoi Perioada Penticostarului rememorează în conştiinţa noastră demnitatea împărătească a Mântuitorului, aceea de biruitor al morţii şi deschizător al Împărăţiei Celei Veşnice”, a declarat pentru TRINITAS TV PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.
Perioada Triodului cuprinde: Duminicile pregătitoare, Postul Mare, Săptămâna Patimilor.
Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie.
Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (sau Duminica lăsatului sec de brânză); Duminicile următoare poartă denumiri specifice, după cum urmează:
1. Duminica Ortodoxiei
2. Duminica Sfântului Grigorie Palama
3. Duminica Sfintei Cruci
4. Duminica Sfântului Ioan Scărarul
5. Duminica Sfintei Maria Egipteanca
Postul Mare se încheie cu Duminica Floriilor (sau: Intrarea Domnului în Ierusalim), după care începe Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, care precede Paştile.
„Perioada Triodului în care vom intra acum este, am putea spune, cea mai frumoasă perioadă pentru că ea ne pregăteşte într-un fel pentru Sfântul şi Marele Post prin primele trei săptămâni de la începutul ei şi apoi ne pregăteşte treptat şi temeinic pentru sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Punctul central al Perioadei Triodului este fără îndoială Săptămâna cea Mare, patima şi moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În această perioadă Biserica ne cheamă la pocăinţă, la rugăciune, la iertare şi ne cheamă în acelaşi timp să ne apropiem mai mult de Dumnezeu ca şi Dumnezeu să se apropie mai mult de noi”, a mai spus PS Visarion, Episcopul Tulcii.
Triodul este şi cartea de cult care cuprinde cântările, citirile şi regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului. Denumirea cărţii provine de la numărul odelor (cântărilor) din canoanele Utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse în cartea Octoihului şi în Minei (ce cuprinde slujbele sfinţilor din fiecare lună), în Triod acestea nu sunt formate din opt (nouă) ode ci, de regulă, numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost făcută de Sfântul Teodor Studitul (†826) şi de fratele acestuia Iosif Studitul (†830), care au completat cântările mai vechi ale Sfinţilor Cosma al Maiumei şi Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.
„Cuprinde, cum spuneam, imne de o frumuseţe deosebită, între autorii Triodului amintim pe Sf. Teodor Studitul, pe fratele său Iosif Studitul, pe Sfântul Coma Episcopul Maiumei şi pe Sf. Andrei Episcopul Cretei de la care ne-a rămas frumos imn de pocăinţă – Canonul cel Mare, rânduit a se citi în perioada Postului Mare de două ori: în prima săptămână a Postului împărţit în patru stări şi apoi în joia din săptămâna a cincea când se citeşte în întregime”, a mai precizat PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.
Evoluţia istorică a Triodului
Perioada Triodului s-a dezvoltat în jurul Postului pregătitor pentru Sfintele Paşti. În secolul al IV-lea, odată cu uniformizarea datei Paştilor, prin hotărârea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitară a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor şi postul Săptămânii Patimilor), ajungându-se la actualul Post al Paştilor, de şapte săptămâni. La Ierusalim, în preajma anului 380, pelerina Egeria aminteşte chiar de opt săptămâni de post. Tot Ierusalimul este spaţiul în care apare şi o perioadă de pregătire spirituală liturgică pentru Marele Post şi în care ia naştere imnografia Triodului, reprezentată prin Sfinţii Andrei Criteanul (†740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb.
În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregăteşte pentru postire, dar ne şi introduce încet-încet în atmosfera Postului Mare. Săptămâna care urmează Duminicii Vameşului şi Fariseului este una de dezlegare la toate (miercurea şi vinerea nu se posteşte în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una normală – adică se posteşte miercurea şi vinerea. După Duminica Înfricoşatei Judecăţi, nu se mai mănâncă carne, ci doar ouă, peşte şi produse lactate.
Perioada Triodului este singura perioadă a anului liturgic în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Răsăritene.
„Începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului ascultăm la Utrenie o cântare foarte frumoasă:Uşile pocăinţei deschide-le mie.. În prima săptămână a Sfântului şi Marelui Post observăm Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Specifică în perioada Triodului este Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite”, a mai spus Pr. Lect. Dr. Mihai Marian.
Referitor la această perioadă în sinaxarul din Triod se spune:
„Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem astăzi şi Triodul. Triodul a fost întocmit cu înţelepciune şi în chipul cel mai bun şi cum se cuvenea de mulţi dintre Sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu Părinţii noştri, făcători de cântări, insuflaţi fiind de Sfântul Duh. Primul dintre toţi Părinţii, care au izvodit cântarea triodică, adică a celor trei cântări, după părerea mea spre a închipui Sfânta şi începătoarea de viaţă Treime, a fost marele poet Cosma. El a izvodit cântările ce se cântă în marea şi sfânta Săptămână a Patimilor Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acrostih, după numele fiecărei zile. După pilda lui, şi alţi Părinţi, dar mai mult decât alţii Teodor Studitul şi Iosif Studitul, au alcătuit, cu aceeaşi râvnă ca şi Cosma, cântări pentru celelalte săptămâni ale sfântului şi marelui post al patruzecimii. Cântările lor au fost introduse în cult mai întâi în Mănăstirea Studion. În cea mai mare parte ei au alcătuit şi au cadenţat odele şi celelalte cântări ale Triodului, adunând şi alegând acestea din Sfinţii Părinţi. Aşadar, pentru că duminica se socoteşte cea dintâi dintre zile, după cum Duminica învierii se socoteşte întâia, a opta şi cea din urmă, au făcut foarte bine când au pus luni cântarea întâi, marţi cântarea a doua, miercuri cântarea a treia, joi cântarea a patra, vineri cântarea a cincea, sâmbătă cântarea a şasea, a şaptea şi celelalte două, a opta şi a noua; acestea, pentru că sunt mai de seamă, sunt comune tuturor zilelor săptămânii. Tot aşa a făcut şi dumnezeiescul Cosma la canonul din Marca Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru cântări: cântarea a şasea, a şaptea, a opta şi a noua. Mai târziu, preaînţeleptul împărat Leon a poruncit lui Marcu monahul, episcopul Idruntului, să-i facă acest canon deplin.
Cartea aceasta se numeşte pe nedrept Triod, căci nu are totdeauna trei cântări, ci are şi canoane depline. După unele păreri, şi-a luat numele său din pricină că cele mai multe canoane au trei cântări sau pentru că, după cum s-a spus, canoanele din săptămâna mare au fost alcătuite la început din trei cântări. Când Sfinţii noştri Părinţi au alcătuit această carte de slujbă, scopul lor a fost ca să ne aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a Triodului de toată binefacerea dintru început a lui Dumnezeu faţă de noi: ca să ne amintească tuturor că am fost plăsmuiţi de El; că prin călcarea poruncii, dată nouă spre încercare, am fost alungaţi din desfătarea paradisului; că am fost izgoniţi din pricina zavistiei şarpelui şi vrăjmaşului, începătorul răutăţii, doborât din pricina mândriei; că am fost îndepărtaţi de la bunătăţile raiului şi am ajuns să fim conduşi de diavol; că Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul, prin milostivirea milei Sale, a plecat cerurile şi S-a pogorât, a locuit în Fecioară şi S-a făcut om; că ne-a arătat chipul de a ne sui la cer, prin vieţuirea Sa, prin smerenia Sa mai cu seamă, prin postul, prin îndepărtarea de rele şi prin celelalte fapte ale Lui; că a pătimit, a înviat şi S-a suit iarăşi la cer; că a trimis pe Sfântul Duh Sfinţilor Lui Ucenici şi Apostoli; că Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu desăvârşit, a fost predicat de ei pretutindenea; că şi dumnezeieştii Apostoli au făcut minuni prin harul Preasfântului Duh; că în acelaşi timp au adunat, prin predica lor, pe toţi sfinţii de la marginile lumii, umplând lumea cea de sus. Acesta a şi fost la început gândul Ziditorului. Prin cele spuse s-a arătat care este scopul Triodului.
www.basilica.ro
