Foarte mulţi oameni din zilele noastre nu ştiu cum să se roage, pentru ce să se roage, când să se roage, unde să se roage etc. Cei care sunt sinceri şi insisitenţi reuşesc să cunoască aceste reguli minime. Însă cei care sunt mai puţin insistenţi sau mai puţin interesaţi sau mai puţin conştienţi, nu reuşesc niciodată a ajunge la nişte adevăruri existenţiale, ci trăiesc şi se sfârşesc din acestă viaţă fără nici o nădejde creştină, fără a ajunge la un sens al acetei vieţi, fără a gusta dintr-o bucurie de ordin spiritual. Cauzele sunt multiple, şi complexe, vinovaţii sunt atât ei ca persoane umane, cât şi cei care i-au născut şi crescut şi cei care i-au educat în viaţă.Rugăciunea nu te înrobeşte şi nu te îngrădeşte, ci cimpotrivă ne înnobilează şi ne dă libertate, ne luminează şi ne arată sensul vieţii noatre pământeşti. Rugăciunea ne duce într-o lume transcendentă, ne face să cunoaştem „adevărul adevărat”. Rugăciunea este de foarte multe feluri, de la cea mai simplă propoziţie sau frază sau cuvânt, până la cărţi întregi. Rugăciunea ce-a mai scurtă este Rugăciunea lui Iisus, Rugăciunea minţii sau Rugăciune inimii, cum i se mai spune. Această rugăciune cuprinde formula: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul” şi se poate spune de oricine, oriunde şi oricând. Nu este legată de timp, de loc sau de spaţiu, de petiţie sau de starea sufletească. Altfel de rugăciune este rugăciunea scrisă şi citită în fiecare zi după o anumită rânduială impusă.Este felul nostru de a întra în legatură cu Dumnezeu, prin care ne arătăm credința, nădejdea și dragostea noastră.Fiecare rugăciune are de obicei trei părți: mulțumire, cerere și mărire. Mai întâi, mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce am primit de la El, apoi îl rugăm să ne dea ceea ce ne este de trebuință într-un anumit moment, iar în al treilea rând aducem slavă și preamărim bunătatea, puterea și slava Sa.
Rugăciunile se rostesc în diferitele momente dificile ale vieţii. Numai în Bisierica Ortodoxă întâlnim asemenea comori incomensurabile, întâlnim această legătură reală între cer şi pământ, între oamenii de pe pământ cu cei ce au devenit sfinţi înaintea lui Dumnezeu, în ceruri. Numai în Ortodoxie există acestă legătură reală prin puterea Duhului Sfânt, prin energiile necreate. Sfinţenia cea mai mare şi cea mai reală o întâlnim numai în Ortodoxie. Nicăieri nu întâlnim Sfinţi, nu întâlnim această legătură între cer şi pământ, nu întâlnim puterea sfinţitoare a creaţiei, nu întâlnim sfinţenie, nu întâlnim pe Duhul Sfânt. Prin rugăciunile existente în Biserica Ortodoxă omul poate să zboare către cer. Fiecărui ins îi oferă o hrană necesară acestui zbor. Importantă este conştientizarea acestei comori.
Prot. Victor Mihalachi
