„Dumnezeu poate face tot ceea ce dorește, însă face doar ceea ce este în conformitate cu Dumnezeirea.” (Sf. Epifanie)
Omul fiind creatura cea mai importantă dintre creație, având în natura sa o combinație a celor văzute și a celor nevăzute, el oricum până la urmă rămâne limitat în multe lucruri pământești, dar mai ales în cele Dumnezeiești. Dintre cele create și cele necreate, adică dintre tot ceea ce este creat și Dumnezeu este o prăpastie enormă. Dar, omul curios fiind din fire și sufletul tinzând spre cele duhovnicești, adeseori își dă întrebări și caută răspunsuri. Astfel stă și în cunoașterea voii lui Dumnezeu, care pentru un om simplu, dar chiar și pentru cel duhovnicesc, depășește puterea înțelegerii.
Voia lui Dumnezeu, este automat și dorința lui îndeplinită, pentru că el este atemporal. Este greu de înțeles asta (dar, sunt lucruri pe care nu le putem pricepe și asta e normal, suntem limitați și nu putem cunoaște tot, unele lucruri le putem doar deduce). Voia lui Dumnezeu are câteva caracteristici și ele se văd prin manifestarea ei. Voia lui Dumnezeu nu poate forța nimic, încălcând libertatea altora, fiindcă acolo unde este Dumneze, este și libertate (1 Cor. 12, 11). Dumnezeu este în stare să facă multe, dar nu face tot ce e în stare. El este Atotputernic „Că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit” (Ps. 32, 9).
Dumnezeu nu face câte poate, pentru că El este Sfânt și starea Lui este mereu absolut bună, unde nu încape răutate. El este Sfânt (Lev. 11, 14), și tot ce face El este sfânt, legea, credința, faptele, chiar și locul unde se arată. Sfințenia Lui se manifestă prin tot ceea ce face. Consecința răului în lume nu este de la El și nici nu poate fi El pricina răului. Dumnezeu fiind liber și independent de orice constrângere, Lui nu I se poate atribui răul, deoarece răul este încălcarea voii Sale, totuși, El poate îngădui răul, doar ca să depărteze de fărădelege un om sau chiar un întreg popor. Îngăduie răul pentru că I se încalcă legea lui cea sfântă. Existând o lege, atunci ar trebui să existe și o răsplată pentru îndeplinirea ei sau pentru neîndeplinirea ei. În conformitate cu această lege, Dumnezeu este Atotdrept cu fiecare persoană, răsplătind pe fiecare cum se cuvine, „dreptatea Lui rămâne în veacul veacului” (Ps. 110, 3). Voia lui Dumnezeu este desăvârșită și absolut bună, în afara ei nu există bine, de aceea și noi spunem în rugăciunea Domnească „facă-se voia Ta” (Mt. 6, 10).
***
Nimeni și niciodată nu-l va putea cunoaște pe deplin pe Dumnezeu, nici în viața asta și nici în cealaltă, pentru că o creatură se va deosebi întotdeauna de Creatorul său. Dar, dacă avem posibilitatea de a gândi, de ce să nu ne gândim la lucruri mărețe, și forma de gândire asupra unor lucruri ce țin de Dumnezeu, tot s-ar putea numi un fel de rugăciune. „… căutați și veți afla…” (Mt. 7, 7)
Ilarion Boian
Chișinău, 2020
