Tema unității Bisericii Ortodoxe în spațiul dintre Prut și Nistru a generat numeroase dezbateri în ultimele decenii. Recent, un răspuns la Scrisoarea deschisă adresată Patriarhiei Române, dar venite din partea „Mitropoliei Basarabiei” a adus în discuție aspecte esențiale legate de canonicitate, jurisdicție și legitimitatea acestei structuri bisericești. Ca autor al unei scrisori deschise pe acest subiect, către Patriarhia Română, consider necesar să răspund punct cu punct afirmațiilor prezentate, din respect pentru adevăr și pentru clarificarea unor aspecte fundamentale legate de identitatea și organizarea bisericească în Republica Moldova. Atunci când i-ai niște decizii lipsite de fond, cea mai bună apărare devine atacul. Cam, așa s-a primit și în cazul răspunsului de mai sus! Ceea ce e negru apăsat, e textul Secretarului ”Mitropoliei Basarabiei”. Restul textului, e răspunsul!
M.B. 𝑴𝒂𝒏𝒊𝒑𝒖𝒍𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒕𝒆𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒄𝒂̆ – 𝑼𝒕𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒄𝒂𝒅𝒓𝒖 𝒃𝒊𝒃𝒍𝒊𝒄 𝒎𝒂𝒏𝒊𝒑𝒖𝒍𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒖
Autorul scrisorii începe prin citarea versetului Ioan 19, 23-24, referindu-se la cămașa lui Hristos ca simbol al unității Bisericii, sugerând că Mitropolia Basarabiei ar fi o „ruptură” nelegitimă a unității Bisericii Ortodoxe din Moldova.
M.B.”𝘼𝙘𝙚𝙖𝙨𝙩𝙖 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙤 𝙩𝙚𝙝𝙣𝙞𝙘𝙖̆ 𝙧𝙚𝙩𝙤𝙧𝙞𝙘𝙖̆ 𝙢𝙖𝙣𝙞𝙥𝙪𝙡𝙖𝙩𝙤𝙖𝙧𝙚, 𝙢𝙚𝙣𝙞𝙩𝙖̆ 𝙨𝙖̆ 𝙞𝙣𝙙𝙪𝙘𝙖̆ 𝙞𝙙𝙚𝙚𝙖 𝙘𝙖̆ 𝙤𝙧𝙞𝙘𝙚 𝙨𝙩𝙧𝙪𝙘𝙩𝙪𝙧𝙖̆ 𝙗𝙞𝙨𝙚𝙧𝙞𝙘𝙚𝙖𝙨𝙘𝙖̆ 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙣𝙪𝙨𝙚 𝙖𝙛𝙡𝙖̆ 𝙨𝙪𝙗 𝙟𝙪𝙧𝙞𝙨𝙙𝙞𝙘𝙩̗𝙞𝙖 𝙈𝙤𝙨𝙘𝙤𝙫𝙚𝙞 𝙖𝙧 𝙛𝙞 𝙪𝙣 𝙖𝙘𝙩 𝙙𝙚 „𝙨𝙛𝙖̂𝙨̗𝙞𝙚𝙧𝙚” 𝙖 𝘽𝙞𝙨𝙚𝙧𝙞𝙘𝙞𝙞 𝙡𝙪𝙞 𝙃𝙧𝙞𝙨𝙩𝙤𝙨. 𝙀𝙨𝙩𝙚 𝙤 𝙞𝙣𝙩𝙚𝙧𝙥𝙧𝙚𝙩𝙖𝙧𝙚 𝙛𝙤𝙧𝙩̗𝙖𝙩𝙖̆, 𝙢𝙖𝙞 𝙖𝙡𝙚𝙨𝙘𝙖̆:”
”În istoria Bisericii, structurile canonice s-au organizat conform realităților locale și istorice.”
”Însăși Patriarhia Moscovei s-a desprins de Patriarhia Ecumenică în 1589, fără a considera acest act o „rupere a unității Bisericii”.”
”Mitropolia Basarabiei a existat canonic până în 1944, când a fost desființată forțat de regimul sovietic.”
Îmi pare rău de faptul că autorul, cerând ca să nu fie manipulată opinia publică, el însuși este cel care manipulează în mod deschis. Atunci când fac această afirmație, mă bazez pe cuvintele Dânsului. Citez: 𝘼𝙘𝙚𝙖𝙨𝙩𝙖 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙤 𝙩𝙚𝙝𝙣𝙞𝙘𝙖̆ 𝙧𝙚𝙩𝙤𝙧𝙞𝙘𝙖̆ 𝙢𝙖𝙣𝙞𝙥𝙪𝙡𝙖𝙩𝙤𝙖𝙧𝙚, 𝙢𝙚𝙣𝙞𝙩𝙖̆ 𝙨𝙖̆ 𝙞𝙣𝙙𝙪𝙘𝙖̆ 𝙞𝙙𝙚𝙚𝙖 𝙘𝙖̆ 𝙤𝙧𝙞𝙘𝙚 𝙨𝙩𝙧𝙪𝙘𝙩𝙪𝙧𝙖̆ 𝙗𝙞𝙨𝙚𝙧𝙞𝙘𝙚𝙖𝙨𝙘𝙖̆ 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙣𝙪 𝙨𝙚 𝙖𝙛𝙡𝙖̆ 𝙨𝙪𝙗 𝙟𝙪𝙧𝙞𝙨𝙙𝙞𝙘𝙩̗𝙞𝙖𝙈𝙤𝙨𝙘𝙤𝙫𝙚𝙞 𝙖𝙧 𝙛𝙞 𝙪𝙣 𝙖𝙘𝙩 𝙙𝙚 „𝙨𝙛𝙖̂𝙨̗𝙞𝙚𝙧𝙚” 𝙖 𝘽𝙞𝙨𝙚𝙧𝙞𝙘𝙞𝙞 𝙡𝙪𝙞 𝙃𝙧𝙞𝙨𝙩𝙤𝙨. 𝙀𝙨𝙩𝙚 𝙤 𝙞𝙣𝙩𝙚𝙧𝙥𝙧𝙚𝙩𝙖𝙧𝙚 𝙛𝙤𝙧𝙩̗𝙖𝙩𝙖̆.
E cel puțin absurd: Nicăieri și niciodată nu am afirmat că orice structură Bisericească trebuie să se afle sub jurisdicția Moscovei. Mai mult ca atât (nu e treaba mea să răspund, dar) Biserica Ortodoxă Rusă recunoaște jurisdicția tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, inclusiv și cea a Bisericii Ortodoxe Române. Mai puțin setea de expansiune a unor ierarhi caterisiți. Excepție în acest sens, din păcate nu face Patriarhia Română, care după ce și-a lărgit jurisdicția în R. Moldova, pofta a venit mâncând și deja dorește să aibă teritorii și în Ucraina.
Dacă este interpretarea mea forțată sau nu, să judece cititorii: Mai bine de 75-80% dintre toți preoții transfugi, aderenți ai ”Mitropoliei Basarabiei” au fost hirotoniți de către Ierarhii Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. Migrația au realizat-o fără scrisoare canonică. De asemenea, au loc furturi de Biserici (cazul Camencea unde lăcașul de cult este proprietate a Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove), utilizându-se cele mai josnice metode, fără ca oamenii să fie anunțați sau făcându-se uz de lacunele din Legislația Republicii Moldova și preoților oferindu-se un ”drept fals” de a ”alege” parte a cărei entități bisericești să fie. Atenționez! Practica de a migra de la o Biserică la alta nu există nicăieri, în cuprinsul Bisericilor Ortodoxe, nici măcar în Biserica Ortodoxă Română (a se vedea cazul preotului din Mitropolia Moldovei de dincolo de Prut, care a fost caterisit pentru că a vrut să plece la altă entitate bisericească în situația în care i se revindeca dreptul de proprietate asupra lăcașului de cult).
Lipsa comuniunii liturgice între cele două Mitropolii din R. Moldova, este o mărturie vie a lipsei canonicității în acest spațiu. Din cele relatate mai sus, mai putem discuta despre integritatea Cămășii lui Hristos, cel puțin în R. Moldova?
M.B.”În istoria Bisericii, structurile canonice s-au organizat conform realităților locale și istorice.”
Biserica Ortodoxă nu și-a format jurisdicția una peste cealaltă. Sinodul III Ecumenic, canonul 8: ”Să se respecte în anumite situații și pretutindeni în eparhii, ca nimeni, dintre episcopii iubitori de Dumnezeu să nu-și lărgească jurisdicția sa asupra eparhiilor ce nu-i aparțin… să nu se încalce regulile părinților și să nu lăsăm aroganța autorităților seculare să se strecoare în sânul Bisericii și să nu ne pierdem treptat și pe neobservate acea libertate, pe care nea dăruit-o cu Scump Sângele Său, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a eliberat întreaga omenire”. Teritoriul nostru, este model în acest sens: În 1812 au venit rușii: jurisdicția Mitropoliei Moldovei a încetat. În 1918 au plecat rușii, de astă dată jurisdicția rușilor a încetat: Nu au stat unii peste ceilalți. Nu s-au format 2 biserici paralel, pentru că e absurdă însăși ideea a două Biserici Ortodoxe în unul și același teritoriu, când noi spunem în Simbolul de credință despre existența doar a Unei, Sfinte, Sobornicești și Apostolicești. Ar fi cu totul straniu, ca în spațiul canonic al Patriarhiei Române, să apară o altă structură, pe la București, sau Brașov, sau Constanța, care să fie spre exemplu în ascultarea Patriarhiei Bulgare, sau Sârbe, nu? Realitatea istorică a ultimelor decenii e de așa natură că: Aici exista o structură bisericească canonică, în anul 1992, când s-a plămădit ideea creării acestei structuri schismatice, care rupe din Cămașa lui Hristos.
M.B. ”Însăși Patriarhia Moscovei s-a desprins de Patriarhia Ecumenică în 1589, fără a considera acest act o „rupere a unității Bisericii”.”
Da și a fost recunoscută imediat de Patriarhia Ecumenică. Aceeași ruptură a realizat-o și Patriarhia Română. Cum v-ați uita, ipotetic vorbind, la momentul în care Patriarhia Ecumenică și-ar anula autocefalia acordată Patriarhiei Române și ar declara din nou drepturile sale asupra acestui teritoriu? Cu Ucraina cum au făcut-o, spre exemplu…
M.B. ”Mitropolia Basarabiei a existat canonic până în 1944, când a fost desființată forțat de regimul sovietic.”
Episcopia Chișinăului și a Hotinului cu o istorie de mai bine de 100 de ani la fel a fost desființată. Reținem că ”Mitropolia Basarabiei” a fost formată pe teritoriul integral al Episcopiei Chișinăului, fără a schimba hotarele. Despre asta, din păcate se tace…
M.B. ”2. 𝑪𝒐𝒏𝒕𝒆𝒔𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒄𝒂𝒏𝒐𝒏𝒊𝒄𝒊𝒕𝒂̆𝒕̗𝒊𝒊 𝑴𝒊𝒕𝒓𝒐𝒑𝒐𝒍𝒊𝒆𝒊 𝑩𝒂𝒔𝒂𝒓𝒂𝒃𝒊𝒆𝒊 – 𝑶 𝒎𝒊𝒏𝒄𝒊𝒖𝒏𝒂̆ 𝒅𝒆𝒎𝒐𝒏𝒕𝒂𝒕𝒂̆”
Autorul scrisorii sugerează că Mitropolia Basarabiei ar fi „necanonică” și că orice episcop hirotonit în cadrul ei își pierde statutul canonic. Această afirmație este complet falsă și contrazisă de faptele istorice și juridice:
M.B.”Mitropolia Basarabiei este parte integrantă a Patriarhiei Române și este recunoscută de aceasta ca structură canonică.”
Este parte integrantă a Patriarhiei Române și este recunoscută DOAR de Patriarhia Română. Exact cum Crimeea este parte a Federației Ruse și este recunoscută doar de Federația Rusă. Sau exact cum Transnistria, este recunoscută doar de Federația Rusă, dar de fapt, oficial nici de ea… E o structură necanonică, de la ”reactivarea” ei, având la rădăcini substrat politic și episcop caterisit, transfug de altfel ca și majoritatea preoților din această entitate, stăruind în racolarea preoților și a parohiilor din Biserica canonică Ortodoxă din Moldova, a cărei canonicitate, sub nici o formă nu poate fi pusă la îndoială. Citez din Sfintele Canoane: Canonul 129 (133) a Sinodului din Cartagina: „Dacă cineva (Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove) … a păstorit un teritoriu timp de trei ani și nimeni nu a cerut acest teritoriu (Patriarhia Română), atunci nu-l va mai cere niciodată, mai ales dacă în această perioadă a existat episcop care să o facă și nu a făcut-o.” Canonul 17 a Sinodului IV Ecumenic stabilește un termen de treizeci de ani pentru a purta dispute cu privirea la proprietatea chiar și a unor parohii individuale: „Parohiile din fiecare eparhie … trebuie să rămână neschimbat sub autoritatea episcopilor responsabili de acestea – mai ales dacă timp de treizeci de ani au avut, fără îndoială, parohiile date în jurisdicția și conducerea lor ”.
P.S. Amintesc autorului acestui demers despre o datorie a sa, de a-mi prezenta actele, prin care Patriarhia Română ar fi încercat revindecarea acestui teritoriu între anii 50-90. Aștept deja mai bine de un an!
M.B. ”Reactivarea Mitropoliei Basarabiei în 1992 a fost confirmată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a recunoscut dreptul acestei Mitropolii de a exista și de a funcționa în Republica Moldova.”
CEDO, a recunoscut și căsătoriile homosexuale, nu? La fel, CEDO a impus în nenumărate rânduri Statele semnatare să achite amenzi, pentru că nu vor să le recunoască căsătoriile, inclusiv și România. Asta nu înseamnă că Dvs., recunoașteți și aprobați tacit tot ceea ce ne bagă pe gât CEDO, sau că deciziile CEDO fac legea în ”Mitropolia Basarabiei”. În aceeași ordine de idei, vă aduc aminte despre faptul că în R. Moldova, la Ministerul Justiției sunt înregistrate peste 10 culte, care poartă în titulatura lor cuvântul ”ortodox”. Bănuiesc că recunoașterea de către Stat a acestor entități, nu constituie un argument forte pentru a avea comuniune liturgică cu ei. De exemplu cu așa numitul ”Arhiepiscop Filaret Pancu” care se află în ascultarea unui alt schismatic ”Filaret, Patriarh al Ucrainei”… Șirul schismaticilor recunoscuți de Stat, poate continua. Sunt sigur, că cu nimeni dintre ei nu aveți comuniune liturgică…
M.B. ”Autorul omite deliberat faptul că Patriarhia Moscovei însăși are structuri paralele în diverse teritorii, inclusiv în Ucraina și în state occidentale, fără a-și pune la îndoială propria legitimitate.”
În Ucraina, nu poate să nu aibă. Nu uitați că sute de ani, Ucraina a fost teritoriul canonic al Patriarhiei Ruse, botezul creștin acolo primindu-l Cneazul Vladimir. În Ucraina avem doar o structură Canonică, pe care o recunoașteți și Dvs.: Cea care îl are ca întâistătător pe Mitropolitul Onufrie (e adevărat că referitor la schismaticul Epifanie, Patriarhia Română tace: Se vede că nu vrea să se certe cu Patriarhul Bartolomeu). Iar anularea unui Tomos, dat cu sute de ani în urmă de către Patriarhul Bartolomeu, este cel puțin stranie.
În același timp, sub nici o formă nu vreau să răspund în numele Patriarhiei Ruse. Ei, au suficienți prelați, care să-i reprezinte. Durerea mea e legată de schisma din R. Moldova și de deciziile Patriarhiei Române legate de acest spațiu, care duc Ortodoxia la dezbinare.
M.B. ”3. 𝑪𝒓𝒊𝒕𝒊𝒄𝒂 𝒏𝒖𝒎𝒊𝒓𝒊𝒊 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒆𝒑𝒊𝒔𝒄𝒐𝒑 𝒗𝒊𝒄𝒂𝒓 𝒅𝒊𝒏 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊𝒂 – 𝑼𝒏 𝒂𝒓𝒈𝒖𝒎𝒆𝒏𝒕 𝒍𝒊𝒑𝒔𝒊𝒕 𝒅𝒆 𝒕𝒆𝒎𝒆𝒊”
M.B.”Se sugerează că desemnarea unui episcop vicar pentru Mitropolia Basarabiei din afara Republicii Moldova este o dovadă a lipsei de autonomie. Acest argument este fals, având în vedere că:”
M.B.”Numirea episcopilor este prerogativa Bisericii Mame, care alege persoanele potrivite pentru misiunea bisericească, independent de criterii geopolitice.”
Atunci când vorbești și te lauzi cu autonomia, dar conducerea vine din afară, sau atunci când scenariul anilor 20 se repetă și preoții sunt schimbați din România în R. Moldova și din R. Moldova în România, conștientizezi, că aici nu e vorba despre prerogativa Bisericii Mame, ci despre impunerea unui control riguros (o să-l simțiți). Și ești la fel de conștient, că la mijloc e tocmai criteriul geopolitic. Dar, se pare că în R. Moldova devine deja o normalitate, ca cele mai importante poziții cheie să fie coordonate de persoane din România: BNM, mai nou Institutul Național de Justiție, și deja structura necanonică a Patriarhiei Române, care are și secretar și ”Episcop Vicar”.
M.B.”Patriarhia Moscovei însăși a numit episcopi în afara Rusiei, fără a considera acest lucru o „lipsă de autonomie” pentru structurile sale externe.”
Evident, dar nici nu le-au prezentat pe acestea ca pe niște Biserici Autonome, cum se pretinde a fi ”Mitropolia Basarabiei”.
M.B.”Peste 50% din populația Republicii Moldova are cetățenie română, ceea ce face ca numirea unui episcop român să fie un act firesc și legitim.”
E cel mai amuzant argument. Pentru toți este mai mult decât clar faptul că cetățenii Republicii Moldova și-au dorit Pașaportul Românesc nu bazându-se pe principiul identității naționale, ci pentru a avea posibilitatea de a munci în Comunitatea Uniunii Europene, sau pentru a avea mobilitate. Realitatea, am văzut-o în cadrul recensământului din 2024, dezastruoasă de altfel. Sper să aveți înțelepciunea de a nu mai invoca acest ”argument” niciodată, pentru că nu ține și nu are absolut nici un temei. Nu vă mințiți pe voi înșivă. Cu același succes, ar putea pretinde și Federația Rusă la Transnistria, unde mai bine de 50% din populație deține cetățenia Federației Ruse.
M.B. 4. 𝑰𝒑𝒐𝒄𝒓𝒊𝒛𝒊𝒂 𝒂𝒄𝒖𝒛𝒂𝒕̗𝒊𝒆𝒊 𝒅𝒆 „𝒆𝒙𝒑𝒂𝒏𝒔𝒊𝒐𝒏𝒊𝒔𝒎 𝒆𝒄𝒍𝒆𝒛𝒊𝒂𝒔𝒕𝒊𝒄”
M.B. Patriarhia Moscovei acuză Patriarhia Română de „expansionism”, deși timp de peste un secol a impus ierarhi ruși în Basarabia. După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812, toți episcopii și mitropoliții numiți în Basarabia au fost ruși, având scopul clar de a rusifica biserica și de a suprima influența românească.
Nu Patriarhia Moscovei ci autorul Scrisorii deschise, e primul fals ce trebuie demontat. Falsul continuă prin afirmarea că toți episcopii și mitropoliții au fost ruși, se uită intenționat că primul Mitropolit: Sfântul Ierarh Gavriil Bănulescu Bodoni, a fost român, a deschis școală teologică, tiparniță și a organizat viața bisericească aici în cel mai frumos mod, ceea ce ierarhii Mitropoliei Moldovei nu au făcut-o. Este știut faptul că nu prea ajungeau pe aici ierarhii români în vizite canonice.
Reamintesc, că în toată această perioadă de timp, Biserica Ortodoxă din acest spațiu nu a fost una independentă. Independența, Biserica din R. Moldova și-a obținut-o în 1993. În același timp, vă reamintesc că preoții rămași, nu și-au trădat poporul și nu au devenit fugari, lăsând poporul în gura lupului. Au fost gata să meargă în Siberii de gheață, să mărturisească credința cu prețul propriei vieți, dar să rămână păstori autentici. Ori, de cealaltă parte, din păcate nu o singură dată am fost trădați: 1812, 1940, 1944, etc. Sunt sigur, că astăzi, scenariul s-ar repeta și din nou ”Mitropolia Basarabiei” și-ar face valiza cu tot cu ”ierarhii” săi, dacă am fi ocupați (cuvintele nu-mi aparțin, au fost rostite de un preot din cadrul acestei structuri).
Spațiul dintre Nistru și Prut, a fost și rămâne o monedă de schimb între marile puteri, iar cineva se folosește de noi doar atunci când au interesul. Nu e excepție în acest sens nici Patriarhia Română, iată de ce ”expansionismul”, e mai mult decât doar o idee. Ucraina e și ea victimă în acest sens… E o idee care se materializează în R. Moldova și se dorește a fi viabilă și pentru Ucraina..
Lipsită de logică este și afirmația că: ”Patriarhia Rusă menține structuri artificiale”. Mai bine de 1500 mănăstiri și biserici, vorbesc despre un organism viu, care nu este întreținut de banii Guverne străine cu milioane de euro anual (bănuiesc ăsta ar fi și motivul necesității unui vicar contabil), ci se autogestionează și întreține cu ajutorul ctitorilor și a oamenilor de bună credință din Țară, iar reziliența Ei în fața tuturor provocărilor a fost testată, inclusiv și în timpul comunismului ateist al secolului trecut. Mărturisirea care au făcut-o în cadrul Recensământului, unde vedem 95% de ortodocși, cred că vorbește de la sine.
În concluzie, îndemn repetat să mediteze toți cei care nasc structuri necanonice, la capacitatea de a rezista a Bisericii Ortodoxe din Moldova, pe care nici porțile iadului nu o vor birui. Subiectul canonicității și al jurisdicției ecleziastice trebuie analizat în lumina Sfintelor Canoane, a tradiției și a realităților istorice. Este important ca orice decizie privind viața bisericească să se bazeze pe principii solide, nu pe interese temporare sau considerente externe Bisericii. Ortodoxia din Republica Moldova a dovedit reziliență de-a lungul istoriei, păstrând comuniunea cu plinătatea Bisericii Ortodoxe Universale. În acest context, orice inițiativă care generează dezbinare trebuie analizată cu luciditate și discernământ. Sper ca aceste clarificări să aducă mai multă lumină asupra subiectului și să fie un punct de reflecție pentru cei interesați de unitatea autentică a Bisericii lui Hristos.
Preot Iulian Rață
Președintele Sectorului Sinodal Activitate Misionară
P.S. Am scris acest material lângă moaștele Sfântului Nicolae, cu gândul la Sinodul I Ecumenic, care la fel despre unitatea credinței vorbea. Desigur că, pentru unii prelați din cadrul Mitropoliei Basarabiei, textul de mai sus nu va însemna nimic. Gândul meu se îndreaptă spre cei pentru care valorile Ortodoxiei mai sunt o valoare. Nu e târziu pentru nimeni să stea în Adevăr! Hristos, pe Tâlharul de pe Cruce l-a iertat… Azi, în Roma am sărutat și Crucea tâlharului! Doamne, ajută-ne să dăm dovadă de pocăința tâlharului de pe cruce…
