Angajați și flămânzi: portretul foametei moderne
La sfârșitul anilor 1960, 10 milioane de americani sufereau de foame, adică 5% din populație. Astăzi, la 50 de ani distanță, 49 de milioane de americani suferă de foame, adică 16%. Iar America se descurcă cel mai bine la acest capitol, la nivel mondial. Insecuritatea alimentară există în fiecare stat din America, afectând de la 2,4% din populație în Slope County, până la 35,2% în Holmes County. În 2012, 16 milioane de copii americani trăiau în cămine care aveau probleme în a asigura mesele necesare zilnic.
Foametea în lume
În 2006, Departamentul de Agricultură al Statelor Unite (USDA) a renunțat la termenul „foamete” în favoarea sintagmei „insecuritate alimentară”, însă cele două nu reflectă același lucru. În mod tradițional, cercetătorii au măsurat dimensiunea foametei prin simptomele fizice pe care le provoacă organismului, acum însă cercetătorii îi întreabă pe oameni dacă sar peste mese, dacă își fac griji că rămân fără alimente, dacă se culcă flămânzi.
În 2012, dintr-o populație de 313 milioane, aproximativ 49 de milioane de americani au răspuns cu „Da” la întrebările de mai sus, însă cu toate acestea SUA se află pe primul loc în Indexul Global al Securității Alimentare, ca țara cu cea mai bună performanță din 109 de țări cuprinse în listă.
Acest index calculează performanța pe baza a 28 de indicatori unici, care măsoară cei mai importanți factori cantitativi și calitativi ce influențează securitatea alimentară atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare. Cei 28 de indicatori se restrâng sub trei probleme fundamentale.
Accesabilitatea financiară măsoară capacitatea consumatorilor de a cumpăra alimente, vulnerabilitatea la creșterea prețurilor și prezența programelor și politicilor de sprijinire a consumatorilor. Disponibilitatea măsoară suficiența rezervei alimentare naționale, riscul ca aceasta să fie afectată, capacitatea națională de a disemina alimentele și eforturile științifice menite să dezvolte sectorul agriculturii. Calitatea și siguranța măsoară varietatea și calitatea nutrițională a dietelor obișnuite, cât și siguranța alimentelor.
În Europa, țările care au cei mai buni indecși sunt Suedia, Norvegia, Finlanda, Polonia, Germania, Franța și Marea Britanie. Romania se află pe locul 44 din 109, ceea ce înseamnă o „performanță moderată”. Cel mai prost stă la capitolul accesibilității financiare, iar anul acesta, față de 2013, România este una din țările în care s-au înregistrat cele mai mari schimbări de punctaj, cu o scădere de 3 procente. Scăderea medie de la 2013 la 2014 a fost de 1,1 puncte și s-a înregistrat în 28 din cele 109 țări.
Fața foametei moderne
În cartierul Bronx, din New York, mai mult de o treime dintre rezidenți și aproape jumătate dintre copii suferă din cauza insecurității alimentare. Însă oamenii care solicită ajutorul programelor sociale s-ar putea să ne surprindă, spune Christopher Bean, directorul unui ONG care deține o cantină pentru săracii din cartier.
„Se crede că oamenii care nu au ce mânca sunt cei care trăiesc pe străzi, dar nu e așa. Sunt familii, mame cu copii, oameni care au telefoane mobile”, spune el.
Cifrele arată cât de mult s-a schimbat peisajul în ultimii ani. Astăzi, mulți dintre cei care rabdă de foame sunt oameni care muncesc. În 2012, în 60% dintre căminele americane care aveau această problemă locuia și o persoană angajată cu normă întreagă.
Mai mult decât atât, în SUA, aproape 27% dintre cei care au nevoie de ajutoare alimentare nu se pot înscrie în programul guvernamental dedicat combaterii foametei, pentru că nu sunt de fapt destul de săraci. În timp ce progamul rămâne dedicat celor care trăiesc la 185% sub limita sărăciei, pătura de jos a clasei mijlocii suferă de foame, puțin peste limita până la care ar putea cere ajutor.
Visând la trecut
La bază, foametea în zilele noastre este de fapt o problemă a veniturilor, spune Christian Gregory, economist în cadrul departamentului de cercetare al USDA. În iunie, Gregory și alți doi colegi au publicat un raport despre insecuritatea alimentară în America post-recesiune, în care analizează cei mai mari trei factori de influență.
Intuitiv, primul este rata șomajului, care duce la o lipsă evidentă a veniturilor și în consecință, a alimentelor. Se pare că o creștere cu 1% a ratei șomajului a fost asociată cu o creștere de 0,5% a incidenței insecurității alimentare.
Al doilea factor este inflația, care în acest context arată eșecul veniturilor în a face față costurilor necesare pentru a menține un anume standard de viață. O creștere de 1% a inflației anuale, măsură prin CPI (Indicele prețurilor de consum) a fost asociată cu o creștere de 0,5% a incidenței insecurității alimentare.
Ultimul factor studiat a fost raportul dintre prețul alimentelor și prețul tuturor bunurilor și serviciilor. O creștere cu 1% a acestuia duce la o creștere cu 0,6% a incidenței insecurității alimentare.
Astăzi, venitul minim pentru o oră de muncă în Statele Unite este de 7,25 dolari. În termeni nominali, pare o creștere uriașă față de venitul de 1,60 dolari pe oră din 1968. Dar ajustându-l la rata inflației de azi și la creșterea costurilor de întreținere, medicale și de educație, anii 1968 ar părea mult mai atrăgători, cu un venit mediu pe oră de 10,94 dolari.
www.semneletimpului.ro
