„Experienţa unei pierderi reproductive este cea mai profundă rană din inima unei femei”
Interviu cu dna Victoria Thorn, initiatoarea „Proiectului Rahila” din SUA de vindecare a traumei post-avort
Dna Victoria Thorn este psiholog de profesie, specialist în probleme de pierdere prenatală şi consultant în probleme de suferintă, consultant în îndrumarea spirituală şi problema traumelor. Este fondatoarea Proiectului Rahila, în 1984, şi, mai târziu a Biroului Naţional de Vindecare si Împăcare Post-avort din Milwaukee, SUA.
Domnia sa a mai mentionat ca atat femeile, cat si barbatii care sufera in urma consecintelor devastatoare ale avortului au nevoie urgenta de mai multa ingrijire pastorala. In special, aceste proiecte sunt necesare in Africa si Europa de Est. Iar aducerea Proiectului Rahila in aceste tari nu presupune multi bani sau multe resurse umane. E nevoie „de o singura persoana” pentru inceput pentru a fi instruita cum sa inceapa activitatea de vindecare. Majoritatea costurilor se refera la mediatizare si materiale informative si educationale.
Aproximativ 60 de oameni din diferite tari ale Europei, inclusiv si din Romania, dar si din America Latina si Africa au participat la Conferinta din 18 mai 2007, organizata de Institutul Ioan Paul al II-lea pentru Studii despre Casatorie si Familie din Roma, Conferinta Episcopilor Italieni si Comunitatea Emanuel. Asociatia Provita Media multumeste Companiei „Eurolines” Bucuresti, care a sprijinit deplasarea unui reprezentant al Asociatiei Provita Media la aceasta conferinta. Serviciul de Presa Catolic (Catholic News Service) scria: „O femeie din Romania a calatorit timp de 40 de ore cu autobuzul pentru a putea participa la conferinta si a duce aceste informatii in tara sa”. In pasul urmator, Asociatia Provita Media intentioneaza sa publice brosuri si materiale informative despre consilierea post-avort.
Mesajul nostru este unul de nadejde, de speranta
Asociatia Provita Media: Ce inseamna „Proiectul Rahila”?
Victoria Thorn: Proiectul Rahila este o organizatie de vindecare post-avort a Bisericii Catolice, infiintata in SUA, orasul Milwaukee, statul Wisconsin, in 1984. Numele vine din Vechiul Testament, Ieremia 31:15-17, cand Rahila isi deplange copiii. „Asa zice Domnul: «Glas se aude din Rama, bocet si plangere amara. Rahila isi plange copiii si nu vrea sa se mangaie de copiii sai, pentru ca nu mai sunt». Asa zice Domnul: «Infraneaza-ti glasul de la bocet si ochii de la lacrimi, ca vei avea plata pentru munca ta, zice Domnul si ei se vor intoarce din tara dusmana… este nadejde pentru viitorul tau». Mesajul organizatiei este cel de nadejde, de speranta. Organizatii de acest fel sunt prezente astazi pe tot cuprinsul SUA, precum si in Bahamas, Guam, Noua Zeelanda si Canada. Au inceput sa apara proiecte de acest tip si in Europa de Est, Mexic si India. Vreau sa subliniez aici ca, dupa infiintarea activitatii, este important de promovat aceasta munca, astfel incat femeile care au nevoie de ajutor sa afle despre existenta ei. Promovarea activitatii se poate face prin postere si carti de vizita, ce pot fi lasate in locurile frecventate de femei, ca magazine, piata etc. Informatii si anunturi pot fi incluse in buletinele informative ale bisericilor, in ziare, la rubrica „Anunturi”, si in alte tipuri de buletine informative. Este important ca informatiile sa ajunga la toti clericii, astfel ca ei sa stie cum sa indrepte femeile pentru ajutor. Sunt necesare si informatii despre medici de specialitate, clinici si cabinete de psihologie, care ofera, uneori, ajutorul necesar.
APM: -Cum putem sa abordam problemele unei femei care a facut un avort sau mai multe? Care sunt informatiile de baza care ar trebui sa le cunoastem?
VT: -Sarcina este un eveniment care iti schimba viata. Nu exista o alta experienta care sa schimbe atat de radical organismul uman, in mod fizic, psihic si spiritual. Din momentul conceptiei, mama si copilul sunt implicati intr-un dialog biologic. Ceea ce se intampla in organismul mamei are impact asupra organismului copilului in formare. De exemplu, daca mama trece printr-o perioada de stres major, toata chimia stresului va trece la copil, facand ca genele sa-l ajute sa se adapteze unui mediu stresant. La inceputul sarcinii, incepe dialogul chimic dintre mama si copil. De asemenea, tot in acele momente, are loc un schimb de celule intre mama si copil. Medici din diferite domenii ale stiintei medicale cunosc acest lucru. Dar exista si medici care trateaza femeile insarcinate si care nu stiu nimic despre aceasta. De cele mai multe ori, cu siguranta, femeile insarcinate, dar si parintii lor, sunt neinformati. Fenomenele se numesc „microhimerism fetal”, cand mama primeste celule de la copilul sau, si „microhimerism matern”, cand copilul primeste celule de la mama sa. Avand in vedere faptul ca mama comporta celulele oricarui copil pe care l-a conceput, este interesant sa ne gandim ca organismul unei femei comporta material genetic al oricarui barbat care este tatal copiilor conceputi de ea. Organismul ei se schimba prin aceasta experienta. Cercetatori ca Bianchi, Nelson si Stevens au descoperit prezenta unor asemenea celule la femei dupa 27 si 30 de ani de la nasterea copilului. Nu exista nici un motiv sa credem ca aceste celule dispar pur si simplu dupa atatia ani. Celulele emit si primesc neurotransmitatori.
„Avortul nu cauzeaza in mod necesar cancerul, dar predispune femeia la el”
Dr. Bianchi, cercetator la Universitatea Tufts din Boston, a emis o ipoteza precum ca, in unele cazuri, aceste celule pot servi la repararea organismului mamei, fapt remarcat intr-un caz urmarit la o femeie care suferea o dereglare a tiroidei. Cand i-a fost indepartata glanda tiroida, s-a descoperit ca avea jumatate celule feminine si jumatate celule masculine, celule care apartineau fiului sau. Prin motivul pe care il expun aici, doresc sa subliniez faptul ca avortul nu este niciodata „un eveniment lipsit de importanta”. Faptul ca faci un avort nu sterge schimbarile biologice incepute la conceptie. Femeile poarta in ele aceste celule pana la sfarsitul vietii si astfel nu uita copilul pe care l-au purtat in uter. Mai departe, sarcina genereaza evenimente biologice in cascada destinate sa se termine cu nasterea si intarcatul. Cand intervine un avort, organismului ii trebuie un anumit timp pentru „a remedia pierderea”. In plus, rezultatul biologic, anticipat de organismul femeii nu s-a produs. E ca si cum un tren a deraiat. Epava biologica ramane. Totusi, trebuie sa mentionez ca pierderea de sarcina care apare in mod natural este un fenomen diferit. Este un eveniment declansat de organismul femeii atunci cand copilul conceput nu este viabil. Natura declanseaza procesul chimic al sarcinii si apoi tot ea il incheie. Multe studii din toata lumea au aratat ca exista o legatura dintre avort si cancerul mamar. Cei care promoveaza avortul incearca sa nege existenta acestei legaturi, insa dovezile intalnite in mai multe culturi sunt prea evidente.
Avortul nu cauzeaza in mod necesar cancerul, dar predispune femeia la el. Ar putea de asemenea aparea un risc crescut de cancer ovarian… Este important ca prima sarcina sa fie dusa la termen de mama, pentru a permite organismului ca completeze ciclul de dezvoltare a tesutului mamar care ii va oferi protectie pe termen lung la cancerul mamar. La femeile care asteapta prima sarcina, tesutul mamar trece prin patru stadii distincte de schimbare, de la stadiul de san de femeie neinsarcinata, pana la stadiul unui san cu celule mature ce se dezvolta dupa alaptat si intarcat. Cand o femeie devine insarcinata pentru prima data, eliminarea unei mari cantitati de estrogen declanseaza cresterea prolifica si rapida a celulelor mamare. In acest prim stadiu, tesutul mamar creste rapid, dar inca nu s-a maturizat pana la punctul functiei sale binecunoscute. Un biolog, daca s-ar uita la celule, ar recunoaste imediat cand femeia se afla in prima faza a primei sale sarcini. Celulele tesutului mamar in aceasta perioada se numesc celule nediferentiate. Aproximativ intre saptamana a 32-a si a 34-a de gestatie, tesutul se modifica pregatind producerea laptelui si a altor componente ale sale. Deja celulele s-au diferentiat. O data ce apare nasterea, iar alaptatul evolueaza spre intarcare, celulele se modifica din nou. Acum se numesc celule mature. Ele nu mai revin la stadiul de dinainte de sarcina. Sunt mai rezistente la efectele stimularii excesive cu estrogen, care poate fi carcinogen. Femeia a primit protectie impotriva cancerului mamar, iar sarcinile ulterioare maresc aceasta protectie.Consider ca prezenta celulelor de copii la mama pot fi responsabile de faptul o mama nu poate uita experienta avortului. Chiar si femeile foarte in varsta isi mai deplang copiii avortati sau pierduti chiar prin pierdere spontana de sarcina. Se pare ca o mama nu uita. In plus, datorita prezentei acestor celule cel putin unele femei au simptome in momentul datei presupuse a nasterii. Femeile sufera simptome cum ar fi dureri abdominale, dureri de spate, o menstra mai abundenta decat de obicei si crampe, sani sensibili si alte simptome. E ca si cum organismul sau ar incheia un proces – cel al sarcinii. Cercetatorii au descoperit ca celulele continua sa produca si sa faca schimb de neurotransmitatori si alte componente chimice inca multi ani dupa ce o sarcina a luat sfarsit. Mai este nevoie de multe cercetari in domeniu, dar este clar ca ele comunica cu organismul mamei. Ceea ce este considerat psihosomatic, ar putea fi de fapt o realitate fiziologica.
„Specialisti in vindecarea traumei, a pierderilor grele si a pierderilor de copii au scris si despre pierderea reproductiva a avortului”
APM: -Ce ne puteti spune despre modul in care sa abordam dialogul cu femeile care vor sa intre in contact cu noi?
VT: -Veti observa ca nu folosesc termenul „sindromul post-avort” in textul meu. Evit acest termen din doua motive: comunitatea medicilor de specialitate din SUA refuza sa recunoasca existenta acestui sindrom. In SUA si in alte tari din lume, problema dreptului femeii la avort este atat de politizata incat este imposibil sa se permita discutii despre posibile consecinte ale procedurii, altele decat cele care ar presupune ca elibereaza femeia. Acest fapt aduce un deserviciu femeii. Indiferent de ceea ce simte cineva fata de justetea sau injustetea avortului, o femeie are dreptul la ingrijire, daca sufera sau daca are probleme. Personal, eu nu cred ca urmarile avortului sunt patologice. Cred ca este vorba de o reactie normala a unei mame, o reactie de jelire, de plangere, care si-a pierdut copilul intr-un mod traumatic si nefiresc. Este posibil ca femeia sa dezvolte moduri patologice de manifestare, ca abuzul de substante sau tulburari de alimentatie, care necesita o ingrijire terapeutica buna. Insa experienta unei pierderi reproductive este cea mai profunda rana din inima unei femei si cand ea considera ca este responsabila de acea pierdere, durerea merge chiar mai adanc. Femeile descriu aceasta pierdere ca pe o rana a sufletului. In al doilea rand, multe femei cu care am vorbit de-a lungul anilor mi-au facut si limbajul meu sensibil. Cand ne contacteaza la birou, de obicei intreaba: „Stiti ce este sindromul post-avort? Bine, eu am avut un avort, insa la mine nu se manifesta chiar asa.” Oamenii in general sustin ca un sindrom reprezinta ceva patologic – cel mai rau caz, daca doriti. Cunosc din propria mea experienta ca femeile au diverse stari de suferinta. Daca discutam despre consecintele avortului sau suferinta, putem sa ni le apropiem si pe femeile care se gandesc cu neliniste la stigmatul „sindromului”, inainte sa inceapa procesul de vindecare. Ideea ajutorului si sprijinului post-avort este ca toate femeile sunt binevenite. Nu exista un prag sau un nivel al starii de suferinta pentru care poti primi ajutor. Utilizarea cuvantului „suferinta” este acceptabila, caci majoritatea femeilor care au avut avorturi sustin ca au trecut printr-o suferinta dupa procedura de avort. In plus, specialistii in vindecarea traumei, a pierderilor grele si a pierderilor de copii au scris si despre pierderea reproductiva a avortului. Cand vreti sa faceti cunoscuta activitatea dvs., puteti scrie in pliantele sau fluturasii de prezentare: „Suferiti din cauza avortului? Ajutor confidential, sunati la Proiectul Rahila” sau „Suferiti dupa o pierdere prin avort?” Observati ca n-am pomenit de „un” avort. Multe femei au facut mai multe avorturi si daca ma voi referi doar la „un” avort, multe nu vor veni, deoarece vor crede ca ele nu intra in aceasta categorie.
„Suferinta nu dispare in mod magic si nu se evapora, daca o ignoram. Ea zace in psihicul nostru pana in momentul cand apare o alta suferinta si apoi ea poate exploda.”
APM: -Care este frecventa consecintelor post-avort?
VT: -Nimeni nu stie cu siguranta cate femei sufera de pe urma avortului. Cercetarile arata ca este posibil ca intre 1% si 10% din femeile care fac avorturi sa sufere consecinte psihice grave. De asemenea, cercetarile arata ca multe din aceste femei au avut anterior probleme de sanatate mintala. In cazul femeilor care au avut un diagnostic psihiatric inainte de a ramane insarcinate, e posibil ca boala lor sa se agraveze dupa avort. Deoarece subiectul a fost atat de politizat un timp, o buna cercetare este greu de facut. Anumite cercetari arata ca aproximativ 60% din femei au o suferinta emotionala dupa avort. Totusi, nimeni nu a facut un studiu longitudinal, in care sa urmareasca femeile in cursul vietii lor si sa vada daca nu cumva acest procentaj este chiar mai ridicat. Cifrele nu sunt atat de importante. Chiar daca numai o singura femeie ar suferi din cauza avortului, trebuie s-o ajutam. Realitatea este ca sarcina si avortul sunt evenimente care schimba viata. Avortul este un eveniment al vietii care isi schimba sensul cu timpul si cu evenimentele care vin. O femeie poate sa inceapa sa-si dea seama de pierderea sa prin avort in orice moment al vietii sale. Daca se intampla ca femeia sa aiba ulterior o pierdere de sarcina sau sa nasca un copil mort, avortul anterior va iesi la suprafata. La unele femei, acesta nu iese la suprafata pana nu imbatranesc si incep sa se gandeasca la moarte si la viata de dupa moarte. Realitatea este ca e imposibil sa stii care femei vor suferi consecinta avortului si in ce moment al vietii. Este posibil ca toate femeile care au facut un avort sa aiba de-a face cu ceea ce li s-a intamplat psihologic si spiritual la un moment dat in viata. Timp de peste 25 de ani, am avut de-a face cu femei care au facut avorturi si experienta mi-a aratat ca ele pot cere ajutor imediat dupa avort sau la batranete. Adica femeile pot fi putin nelinistite din cauza avortului, pot fi foarte nelinistite si chiar pot avea tulburari grave. Este important sa ne intalnim cu acele femei indiferent de starea psihologica sau spirituala in care se afla. Este foarte important sa tinem minte si sa nu ne asteptam ca „ele sa reactioneze asa cum credem noi ca ar trebui”. Alta realitate pe care ar trebui sa o retinem este ca femeia ar putea sa fie afectata de avort, sa simta pierderea si suferinta, dar sa dea durerile la o parte, pe moment. Acest lucru se poate intampla din cauza unor anume motive. Totusi, suferinta nu dispare in mod magic si nu se evapora, daca o ignoram. Ea zace in psihicul nostru pana in momentul cand apare o alta suferinta si apoi ea poate exploda. Acest tip de reactie se numeste suferinta de impact sau deplangere cu complicatii. Specialistii in vindecarea pierderilor grele, ca Therese Rando si William Worden au scris mai multe carti despre aceste fenomene. Este important sa tinem minte ca uneori femeile vor prezenta drept cauza a suferintei lor o alta pierdere, poate o pierdere de sarcina sau nasterea unui copil mort, pierderea unui parinte sau a unui alt copil, iar sub aceasta pierdere e posibil sa zaca pierderea anterioara a unui copil prin avort. Uneori chiar pierderea animalului favorit poate declansa suferinta. Vindecarea este diferita de la femeie la femeie. Unele femei care vin la noi, au inceput acest proces de vindecare intuitiv. Fiecare femeie progreseaza individual, in ritmul sau, pe masura ce Domnul o atrage spre iubirea Sa vindecatoare. Este absolut important sa reactionam cu compasiune la experienta femeilor care au avut avorturi sa descoperim ca au suferinte mari din cauza acestei experiente. Iubirea noastra va oglindi dragostea lui Dumnezeu, care asteapta sa se reverse cu mila asupra ei. Asa cum spunea Kahil Gibran, „viziunea vindecarii este sa vezi ceea ce nu se vede cu alti ochi”.
„In anumite culturi, avortul reprezinta o alegere impusa”
APM: -Cum se manifesta consecintele avortului la femei?
Enumerati aceste pierderi, cand puneti intrebari, dar niciodata nu o intrebati despre avort in primul rand. Uneori, femeile nu considera avortul ca fiind o pierdere reproductiva. Ele cred ca au suferit doar o procedura medicala. Pomenindu-i despre avort in asemenea fel, o ajutati sa inteleaga de ce aceasta experienta o poate nelinisti. Cercetari occidentale din domeniul activitatii creierului arata ca intre varsta de 11 si 19 ani, partea raspunzatoare de activitatea logica a creierului se „reaseaza”, astfel deciziile luate in aceasta perioada pot fi foarte defectuoase. In plus, corpul calos, partea creierului care functioneaza ca o punte intre emisfera cerebrala dreapta si cea stanga nu se dezvolta complet pana la 25 de ani aproximativ. Aceasta se pare ca este varsta cand femeile se adreseaza dupa ajutor. Este posibil ca, inaintea de aceasta varsta, o femeie sa aiba probleme cu „procesarea” completa a pierderii copilului prin avort. O femeie de orice varsta poate suferi din cauza avortului. Uneori chiar femeile in varsta sufera de pe urma unei asemenea pierderi, dar suferinta nu iese la suprafata decat in pragul mortii, cand devin foarte speriate si agitate. Daca cunoasteti manifestari ale victimelor de abuz sexual, veti recunoaste multe asemenea manifestari si la femeile care au avut avorturi. Multi medici terapeuti sau asistenti de ingrijire pastorala care cunosc pierderile din avort, sustin ca multe femei trec si prin experiente de abuz sexual. Asta nu inseamna ca abuzul a dus la avort, ci faptul ca aceste abuzuri i-au distrus limitele si i-au transmis mesaje distorsionate despre dragoste si iubire. Femeia, implicata intr-o relatie nesanatoasa, este posibil sa aiba prematur o relatie sexuala, sa devina insarcinata si sa faca un avort din cauza lipsei de sprijin din familie.
„Trauma post-avort este reactia normala a unei mame care si-a pierdut copilul intr-un mod nenatural si traumatizant”
APM: -Ce credeti despre modul in care literatura medicala prezinta consecintele avortului?
VT: -Problema este ca avortul este atat de politizat incat nimeni nu spune adevarul. In primul rand, suferinta de dupa avort a fost descrisa de oamenii care au studiat suferinta pierderii de copii acum multi ani, insa comunitatea medicala si comunitatea medicilor psihiatri ignora aceste informatii. Cred ca nu ar trebui sa vorbim de patologie in cazul consecintelor avortului, caci aceasta ar insemna sa le facem pe femeile care sufera sa para nebune. Consider ca este reactia normala a unei mame care si-a pierdut copilul intr-un mod nenatural si traumatizant. Patologia poate aparea in modul in care ea incearca sa abordeze suferinta. Exista o anumita recunoastere a consecintelor avortului si oameni din intreaga lume incearca sa se adreseze acestor probleme. Exista o noua carte scrisa de doi medici chilieni, cu sponsorizare de la Rockefeller, intitulata „Drama umana a avortului: o cautare globala a consensului” („The Human Drama of Abortion: A Global Search for Consensus”). Ei sustin ca oricine ar fi de acord ca o lume fara avorturi ar fi mai buna, dar exista doar aceste situatii dificile cu care suntem cu totii de acord – deciziile morale. Acest lucru imi spune ca toata lumea recunoaste impactul avortului asupra femeii, insa incearca sa-l diminueze.
APM: -Care credeti ca sunt cele mai devastatoare consecinte ale avortului fizice si psihice, imediate si pe termen lung?
VT: -Reactia imediata adesea include suicidul, cred ca este si cea mai grava. Insa dorinta de a deveni din nou insarcinata si de a adopta un comportament de risc, care ii poate pune viata in pericol, cum ar fi recurgerea la droguri, alcool, relatii abuzive este la fel de grava. Pe termen lung, exista o lista intreaga de simptome – inclusiv, utilizarea drogurilor si alcoolului, in special in sarcina urmatoare. Dificultatea travaliului, nasterii si atasarea dificila fata de urmatorii copii – toate au impact asupra viitorilor copii. Partea grava a efectelor depresiei, a rusinii si vinii este ca ele se reflecta si in alte lucruri. Avortul poate avea impact asupra sanatatii femeii prin boli de stres, cancer cervical sau mamar, inflamatia organelor pelviene. Este dificil sa le enumeri pe cele mai grave deoarece la fiecare femeie avortul ar putea avea diferite efecte. Sa va explic cum functioneaza organizatia pe care am infiintat-o. Aceasta nu are centre propriu-zise. Este situata intr-o Dieceza Catolica cu un numar de telefon de contact. Apoi exista o retea de preoti, specialisti in sanatate mintala, mentori spirituali, asistenti sociali, consilieri din colegii si licee, cei care lucreaza cu batranii si cei pe patul de moarte, cei care lucreaza direct cu femeile. Cand incepe vindecarea, nu vin toate femeile odata la centru pentru ajutor. In afara de aceasta, lor le este rusine si nu stiu daca este bine pentru ele sa vina. Dar, lucrul cu fiecare in parte permite femeii sa faca progrese in ritmul ei, unele mai repede, altele mai incet. Daca recurgi la un grup-model, este important sa te asiguri ca ele stiu ca este normal sa lasi o chestiune neterminata, daca n-o poti duce pana la capat. Femeilor le este teama ca vor fi respinse si cred atat de intens ca se intampla ceva rau cu ele, incat se vor preface ca progreseaza, ca sa nu se spuna despre ele ca nu corespund grupului. Exista adesea si alte probleme precum abuzul sexual si ruperea relatiilor intre parteneri, ce pot fi de asemenea abordate in cadrul procesului de vindecare. Pe masura ce mai multe femei au devenit libere sa progreseze, in unele locuri s-au organizat zile de meditatii, grupuri-model de sustinere. O prietena de-a mea a infiintat un asemenea grup destinat sa fie condus de un specialist in sanatate mintala. Este important sa fii sigur ca cele care ajuta femeile si-au rezolvat propriile probleme in acest sens. De multe ori femeile cu pierderi din avort vin sa „rezolve” problemele altor femei, fara sa si le fi rezolvat pe ale lor. Daca povestea unei femei corespunde cu a ei, ele pot fi afectate si mai mult, ceea ce nu le-ar ajuta efectiv pe femei.
„Pilulele modifica fertilitatea viitoare a femeilor si lor nu li se spune despre acest lucru”
APM: -Institutiile medicale sustin ideea reducerii mortalitatii materne prin promovarea de contraceptive. Care sunt contraargumentele dvs. la aceasta afirmatie?
VT: -Contraceptivele expun femeile la probleme suplimentare de sanatate cu efecte pe termen lung. De exemplu, pilula modifica mucusul cervical al femeii in asa fel ii scade sistemul de aparare la bolile cu transmitere sexuala. Daca e vorba de o femeie tanara care ia contraceptive, acestea ii modifica cervixul in asa fel incat ea este expusa mai mult infectiilor. Femeile care utilizeaza frecvent pilule vor alege tipul de partener care nu le este pe potriva. In principiu, femeile sunt atrase de mirosul (feromonii) barbatilor asemanator cu cel al tatalui sau al fratelui lor. Acest lucru poate duce la probleme de fertilitate daca cuplul ramane impreuna. Femeia care nu utilizeaza contraceptive va fi atrasa de un barbat care este in proportie de 80% un complement al sau. Sunt mai multe de spus aici, dar sa spunem in principiu ca pilulele modifica fertilitatea viitoare a femeilor si nu li se spune despre acest lucru. Mai departe, daca tinerele femei incep sa ia pilule timp de cativa ani, ele pot fi predispuse la riscul cancerului mamar. Apoi, pilula contribuie la reducerea unor anumite vitamine si microelemente din organismul nostru si acest lucru trebuie sa puna probleme de sanatate. Depo-Provera are si alte efecte, inclusiv „spalarea” calciului din oasele tinerelor femei, in momentul in care oasele lor ar trebui sa acumuleze calciu. Ele perturbeaza centrul din creier care coordoneaza alimentatia, astfel incat unele femei adauga in greutate. Cancerul mamar este de asemenea un risc in acest caz.
APM: -Cum caracterizati atitudinea medicilor de avort fata de femeile care avorteaza si ce li se intampla lor dupa aceea?
VT: -Medicii de avort ar trebui sa taca in general, daca avem in vedere ceea ce fac. Ei nu vor sa mai aiba de-a face cu femeile dupa avort. Si aici se duce o mare lupta daca sa le spuna femeilor sau nu despre consecintele si complicatiile posibile ale avortului. Este singurul cabinet medical unde nu ti se spune exact despre posibilele complicatii de dupa operatie. Unii medici de avort au declarat ca sunt ingrijorati de faptul ca anumite femei vin de repetate ori pentru avorturi. Organizatiile medicilor de avort au seminarii in care vorbesc despre stres, divort si abuzul de alcool. Sa ne amintim ca medicii de avort, cel putin cei din SUA, fac o GRAMADA de bani. Medicii de avort nu respecta femeile. Daca femeia vine pentru al doilea sau al treilea avort, acest lucru ii deranjeaza pe ei insisi. Ei nu vor sa ingrijeasca dupa aceea femeia caruia i-au facut avort. Ei fac avortul, dar nu sunt siguri ce ar putea sa faca daca ar aparea o problema dupa aceea.
„In Statele Unite, exista studenti in medicina care refuza sa invete procedurile de avort”
APM: Care este atitudinea medicilor de avort fata de avortul chirurgical si in special fata de cel chimic? A aparut vreo diferenta in abordarea lor in lumea medicala, in ultimii 10-15?
VT: Nu demult am citit un articol foarte interesant. Se referea la opinia unui medic de avorturi care spunea cat de mult ii plac avorturile chimice, deoarece el nu trebuie sa fie implicat direct in procedura de avort. In urma cu 10-15 ani, toate avorturile erau chirurgicale de anumite tipuri si ei aproape toti preferau avorturile in primele luni de sarcina, prin utilizarea aspiratorului, pentru ca era dureros si pentru ei sa vada copilul. Avorturile tardive, care necesita dezmembrarea copilului, ii deranjeaza in aceeasi masura, si pe ei si pe asistentele medicale, care trebuie sa reasambleze corpul bebelusului, ca sa se asigure ca au scos toate partile. In Statele Unite, exista studenti in medicina care au incercat de-a lungul timpului sa refuze sa invete procedurile de avort. In prezent, organizatiile pro-avort, fac din nou presiuni asupra scolilor de medicina ca acest lucru sa devina obligatoriu, deoarece scade numarul medicilor care fac avorturi.
APM: -Ce aspecte ale avorturilor chirurgicale si chimice sunt ignorate din punctul dvs. de vedere?
VT: -Toate aspectele… Medicii de obicei nu le spun femeilor care sunt riscurile fizice si psihice, astfel ca femeile sunt luate, uneori, prin surprindere. Femeile care fac avorturi chimice sunt expuse riscului in mai multe feluri. Uneori, lor li se spune sa faca un avort chirurgical, daca cel chimic n-a reusit. Prin urmare, femeia plateste de doua ori pentru un avort. Ea ia pilula de avort singura si poate dura cateva zile pana se intampla ceva, iar in acest timp femeia sufera. Cand, in sfarsit, avortul chimic se declanseaza, femeia se poate afla oriunde si nu va sti ce sa faca cu ramasitele copilului. E adevarat, copilul poate fi atat de mic incat nu poate fi vazut, dar nu este intotdeauna cazul, deoarece medicii uneori mint femeile in ce priveste varsta gestationala a copilului. Femeia poate face o infectie si, cand merge la spital, ea nu mai spune de pilula de avort, iar medicii ii dau analgezice. Au existat cel putin 12 femei care au murit astfel din cauza septicemiei. Cred ca au existat si multe alte morti. Insa, cand ai o problema si mergi la spital, medicii nu te intreaba de avort si pot exista cazuri cand femeia nu le spune despre avort, iar, ulterior, moare. Atunci cauza mortii sale va fi inregistrata ca fiind o infectie. Si nu ai cum urmari acest lucru.
APM: -Exista legislatie in SUA sau in alte tari pe care le-ati vizitat, legislatie care sa se refere la consecintele avortului?
VT: Nu exista nicaieri. Avortul a fost politizat prea mult. Toata lumea incearca sa diminueze aceste probleme, desi au aparut cateva carti noi care arata ca nimanui nu-i place avortul, insa el pune probleme morale. Este foarte curios…
APM: -Ce institutii ale statului in SUA ofera vindecarea traumelor avortului? Faceti referire atat la institutiile de stat, cat si la cele neguvernamentale.
VT: -Din cate stiu, nu exista institutii de stat care sa se ocupe de consecintele femeilor care au facut un avort. Ingrijire in urma traumei avortului ofera Biserica Catolica prin „Proiectul Rahila” si reteaua sa, prin centrele de criza a sarcinii, care propun studiul Bibliei pentru a ajuta femeile, ocazional printr-o congregatie a unei confesiuni, alta decat Biserica Catolica. Sinodul Luteran pentru Viata din statul american Missouri are un numar de centrala unde oamenii pot suna dupa ajutor. De-a lungul timpului, am instruit multi specialisti in sanatate mintala, care observa consecinte ale avortului la clientii lor si acesti specialisti stiu cum sa ajute in mod individual pe femeile care au nevoie de asta. Exista site-uri pe internet, unde femeile pot scrie si cere ajutor. Acestea sunt agentii private si majoritatea dintre ele se bazeaza pe credinta. Exista un site de recuperare post-avort in San Francisco, care incearca sa puna la dispozitie toate site-urile pro-vita. Se numeste „Exhale” (aproximativ, „Rasufla usurata” – nota trad.) si il puteti gasi pe Internet. Exista si cateva clinici de avort, foarte putine, care incearca sa ajute femeile, dar intr-un mod cu totul ciudat.
APM: -In ce masura avortul chimic si chirurgical favorizeaza cresterea bolilor cu transmitere sexuala?
VT: -Chlamidia nu este diagnosticata adesea in momentul avortului, iar procedura avortului extinde boala, care poate duce la inflamatia organelor pelviene.
„Adolescentele sunt atat de speriate ca nu gasesc o alta solutie decat avortul si, dupa avort, sufera foarte mult”
APM: -Consecintele avortului sunt aceleasi, la femeile mai in varsta si la cele mai tinere? Ce se intampla cu fetele de 18-19 ani sau chiar mai mici, care avorteaza? Numarul tinerelor din aceste grupe de varsta a crescut in Romania, in ultimul timp.
VT: -Tinerele femei nu-si prea dau seama ce li se intampla, dar au o mare suferinta. Cercetarile privind activitatea creierului arata ca unei femei ii vine greu sa „proceseze” (sa inteleaga, nota trad.) ce s-a intamplat cu ea inainte de 25 de ani, cand puntea, care uneste emisfera dreapta a creierului cu cea stanga, nu e complet dezvoltata. La inceputul activitati noastre, noi am observat ca aproape nu veneau femei sub 25 de ani. Acum vin si cele mai tinere. Conform unor studii, adolescentele care fac avorturi au un risc de 10 ori mai mare de a recurge la suicid in primele 6 luni de la avort. Ele sunt atat de speriate ca nu gasesc o alta solutie decat avortul si dupa aceea ele sufera foarte mult. Unele au acces la internet si vad ca si alte fete ca ele sufera la fel si pot gasi ajutor mai repede. Trebuie sa le sustinem macar pana la data probabila a nasterii, explicandu-le ca inca nu au un echilibru hormonal stabil, ca trebuie sa manance cantitati mici de proteine de cateva ori pe zi, pentru a-si stabiliza nivelul zaharului din sange, ca au nevoie de exercitii fizice, de o scurta plimbare in fiecare zi. Trebuie sa le facem sa inteleaga ca un somn scurt de 20 de minute le poate ajuta sa lupte cu nesomnul de noapte. Cred ca din cauza ca mama poarta celule ale copiilor conceputi, creierul ei este „programat” pentru intreaga perioada a sarcinii. Femeile se vor plange de anumite simptome in ziua probabila a nasterii, ca: menstra dificila, dureri de spate, dureri de stomac, fragilitate a sanilor. Dupa aceasta perioada, ea poate aborda pierderea, dar uneori, nu va putea. Uneori, ea face un pas inapoi si sta in asteptare. Ea ar putea reveni, insa are nevoie de o echilibrare si, asa cum am spus, s-ar putea sa nu se vindece complet pana la 25 de ani.
„Este greu sa ajuti o femeie cand nici macar nu-si aminteste cate avorturi a facut”
APM: -Ce stiti despre consecintele avortului in tarile Europei de est?
VT: -Consecintele avortului in Europa de Est sunt foarte mari. Stiu acest lucru de la oameni din Polonia si Rusia, precum si din vizita mea in Ucraina. Situatia este complicata si de faptul ca unele femei au facut mai multe avorturi, de cele mai multe ori din motive economice. Este greu sa ajuti o femeie cand ea nici macar nu-si aminteste cate avorturi a facut. E greu sa deplangi atatia copii. Dumnezeu chiar trebuie sa faca parte din vindecarea sa, ca ea sa poate merge inainte. Medicii cu care am discutat in Ucraina mi-au povestit despre paciente cu 15 pana la 20 de avorturi. Informatiile pe care le avem ne arata ca femeile din Rusia au facut in medie 9 avorturi. Mai este cazul sa intreb daca e un numar mic?
APM: -Ati conceput „Proiectul Rahila” ca un centru bazat pe „un element puternic spiritual” cu o „componenta psihoterapeutica”. Cunoasteti si alte abordari in vindecarea traumelor avortului in SUA?
VT: -Multe programe utilizeaza modelul studierii Bibliei care este limitat in timp. Problema e ca adesea femeia nu este gata sa faca urmatorul pas in acest proces de vindecare si ea va aparea la fiecare etapa la fel ca la inceputul procesului, asa incat grupul sa nu o judece, dar ea nu va incheia procesul inceput. Este important sa te asiguri ca femeile stiu ca este bine sa se „ataseze” de aceasta activitate de vindecare si sa devina parte a unei retele de ingrijire post-avort. Uneori, la o femeie, exista mai multe traume, care apar la suprafata in timpul procesului. Uneori, exista trauma abuzului, care o face pe o femeie foarte vulnerabila. Este important sa ai oameni care sa lucreze cu ea dupa aceea, pentru vindecarea abuzului, daca va fi nevoie. Exista un alt model, psihoterapeutic, folosit de unele organizatii de sprijin, care poate fi aplicat cu rezultate foarte bune. Unele grupuri organizeaza intalniri la sfarsitul saptamanii, pe langa alte activitati, sau pentru a sta impreuna. Din nou, trebuie sa existe si un ajutor din afara. Uneori, cum experienta vindecarii este foarte intensa, chiar atunci cand a inceput vindecarea, trebuie sa stim ca procesul de vindecare deschide mai multe rani.
APM: -Cu cine mai colaborati, in afara de preoti? Colaborati cu ginecologi, psihologi?
VT: -Da, cu preoti, voluntarii de la centrele in criza de sarcina, cu oricine ar putea sa se intalneasca cu o femeie care sufera.
APM: -Institutiile medicale sunt interesate in ceea ce faceti?
VT: -Deloc! Instruirea medicala le-a spalat creierul multor medici care cred ca avortul nu le face rau femeilor. Exista cativa medici pro-vita, care lucreaza cu organizatiile pro-vita si care refuza sa faca avorturi.
APM: -Ce credeti despre consilierea inainte de avort? Credeti ca medicii ginecologi ar putea sa faca o astfel de consiliere?
VT: -Chiar credeti ca ei ar putea consilia femeia?!… Cred ca o femeie care se duce sa faca avort este atat de speriata de circumstantele sale, incat toate cuvintele bune nu vor fi auzite. Cred ca in primul rand ar trebui sa o calmam; poate cu un anumit tip de masaj, o anumita muzica si sa-i aratam bunavointa noastra, si apoi sa incercam sa o ajutam. Sa o facem sa se calmeze incet-incet, ca ea sa se relaxeze putin, sa nu mai fie atat de stresata. Nu stiu daca ginecologii ar face asta. Problema aici este ca avortul este o sursa de bani pentru medic.
APM: -Care este atitudinea medicilor americani fata de sindromul post-avort?
VT: -Majoritatea medicilor nu vor sa auda de el, numai medicii pro-vita il recunosc.
„Sustinatorii avortului lucreaza mult ca sa le inchida gura celor care le vorbesc femeilor despre impactul avortului”
APM: – Societatea americana este informata suficient in ceea ce priveste consecintele avortului? Sanatatea unei natiuni intregi este in joc.
VT: -Sunt de acord cu dvs., dar in SUA societatea nu este informata suficient. Sustinatorii avortului lucreaza mult ca sa le inchida gura oamenilor, care le vorbesc femeilor despre impactul avortului. Cand incercam sa propunem legi ca macar femeile sa cunoasca riscurile la care se expun, ei incearca sa le blocheze, sustinand ca procedura avortului este alta decat in celelalte operatii si ca femeile nu ar intelege acest lucru. Mai mult, miscarea pro-avort lucreaza pentru a face femeile sa spuna ca sunt bucuroase ca au facut un avort. E trist… Femeile sunt utilizate ca niste pioni in aceasta lupta.
APM: -Ce credeti despre decizia de a se inmormanta fetii, inclusiv cei sub 5 luni de gestatie, care s-au nascut morti prematur sau au fost pierduti prin avort spontan? Aceasta masura a fost propusa ca o noua reglementare pentru cimitirele din regiunea Lombardia, Italia.
VT: -As sustine o asemenea masura. Acest lucru ar oferi oamenilor un loc unde sa mearga sa planga. Femeile uneori ma intreaba ce se intampla cu ramasitele copiilor lor si este foarte greu sa le spui ca au fost incinerate impreuna cu alte deseuri medicale.
APM: -Care ar fi sfatul dvs. pentru noi, ca ortodocsi, care am dori sa dezvoltam activitati de ajutorare a femeilor care sufera din cauza avortului?
VT: -Modelul „Proiectul Rahila” ar putea sa fie aplicabil si in Biserica Ortodoxa, pentru ca aveti marturisirea [ca Taina – nota trad.]. Am instruit preoti de alte confesiuni, care nu au marturisirea ca sacrament si am observat ca a mers mai greu. Exista iertare in experienta marturisirii si femeia are nevoie de ea. Am descoperit ca, uneori, femeile protestante cereau sa vada un preot catolic. Cred ca preotii s-au intalnit de multe ori cu astfel de situatii, dar nu au avut suficiente informatii ca sa ajute femeile. Gasesc ca ei sunt foarte receptivi la informatiile noastre. Am descoperit ca specialistii din domeniul sanatatii mintale sunt foarte deschisi, mai ales daca au avut cazuri in practica lor. Femeile religioase sunt deschise si foarte bune adesea in aceasta munca. Sa stiti ca femeile din mai multe tari merg la manastirile de maici pentru consiliere si marturisire, pentru ca taxa specialistilor in sanatate mintala este mare si nu este la indemana acestora in mai multe tari. Preotii trebuie sa insoteasca femeile in acest drum al lor spre vindecare, precum si personalul astfel instruit.
Pentru mai multe intrebari si/sau sugestii va rugam să adresa: provitamedia@gmail.com
© Asociatia Provita Media
