Impactul avortului asupra altora

Impactul avortului asupra altora

1) IMPACTUL AVORTULUI ASUPRA TAŢILOR COPIILOR AVORTAŢI

Reacţia  taţilor depinde de rolul lor în avort. Ei pot fi incluşi în câteva  categorii separate. Taţi care se opun în mod violent procedurii de avort. Aceşti taţi reacţionează rapid, cu furie, durere profundă, manifestând neputinţă. (Neputinţa nu este sexuală, ci umană. Este vorba de incapacitatea de a-şi proteja copilul şi partenera). Impactul este imediat. Ei vor deveni obsedaţi de hotărârea mamei copilului şi încercarea de a înţelege decizia sa. Aceşti bărbaţi nu prevăd că femeia va alege avortul. Ei vor încerca să ţină contact cu ea, uneori devin obsedaţi. Dacă aveţi de a face cu unul dintre aceşti bărbaţi imediat ce avortul a avut loc, ajutaţi-l să-şi proceseze furia. Ei sunt potenţial periculoşi şi vor lovi pe oricine, dar de obicei nu pe mama copilului. (Există cazuri de omoruri/sinucideri legate de avort. Aceste cazuri nu sunt raportate deoarece nu ştie nimeni despre avort decât cuplul.) Dacă ei îşi exprimă furia în faţa dvs., trebuie să luaţi acest lucru în serios.

Taţi care se opun avortului, dar care nu au mers la extremă casă-l oprească. Aceşti taţi exprimă o mare tristeţe şi probabil supărare. Această experienţă va urmări aceste două grupuri de bărbaţi pentru tot restul vieţii lor. Ei adesea sunt obsedaţi, în mod inconştient, să lase femeia din nou însărcinată, uneori tot pe cea care a făcut avortul (dacă mai rămân împreună).

Taţi care se pare că sunt neutri faţă de problema avortului. Ei vor susţine orice alege femeia. Ei de obicei nu manifestă simptome ale urmărilor avortului în cursul vieţii lor, decât mai târziu, când sunat gata să devină taţi din nou sau au devenit taţi şi suferă din cauza  unei pierderi de sarcină ulterioară. Puterea emoţiei îi ia prin surprindere. Taţi care forţează avortul sau ameninţă că îşi vor retrage sprijinul, dacă femeia nu alege avortul. Aceşti bărbaţi nu mai sunt încercaţi de pierderea prin avort, decât în momentul în care în viaţa lor se întâmplă o experienţă importantă de transformare şi ei se simt responsabili. Adesea aceşti bărbaţi sunt narcisişti şi continuă relaţiile care le servesc doar nevoilor lor. Taţi cărora nu li se vorbeşte despre avort decât în momentul în care acesta a fost comis. Aceşti bărbaţi pot suferi imediat şi se luptă şi cu alte sentimente deoarece au fost lăsaţi în afara luării de decizie. Ei se pot simţi foarte lezaţi şi furioşi. Un asemenea tată ar putea să înceapă să urmărească femeia, dacă ea l-a respins când a vrut să afle de ce a făcut avort şi nu l-a inclus şi pe el în luarea sa de decizie.

Taţi care nu ştiu niciodată cu siguranţă că avortul a avut loc, însă, atunci când aud despre simptomele urmărilor post-avort descrise la femei, recunosc aceste simptome la fostele lor partenere. Aceşti bărbaţi trăiesc cu o întrebare perpetuă: „Dar dacă? Mă întreb dacă…?” De obicei nu există nici un mod de a afla dacă avortul a avut loc, pentru că partenera nu mai are demult nici o relaţie cu el.

Bărbaţii descriu consecinţele post-avort în felul următor:

Vincent Rue, doctor în psihologie, scrie în articolul  „The Effects of Abortion on Men” („Efectele avortului asupra bărbaţilor”) că „bărbaţii deplâng avortul, însă e mai curând posibil ca ei să-şi nege durerea sau să-şi interiorizeze sentimentele de pierdere mai degrabă decât să şi le exprime în mod deschis. Când bărbaţii îşi exprimă durerea, ei încearcă să o facă în tipare prescrise «bărbăteşti» din punct de vedere cultural, adică supărare, agresivitate, comenzi. Bărbaţii deplâng pierderea unui avort în mod particular. Din cauza aceasta, cererile bărbaţilor de ajutor nu pot fi recunoscute adesea şi pot ignorate de cei din jurul lor”. Acesta continuă: „Un bărbat copleşit de vină, suferind nu iubeşte cu uşurinţă şi nici nu acceptă uşor dragostea. Preocuparea lui faţă de partenera sa, propria sa negare şi sentimentele sale persistente de goliciune după avort pot anula chiar şi cele mai bune intenţii. Vina sa îl poate împiedica să caute compasiune, susţinere sau afecţiune. La rândul său, el «uită» cum să răspundă reciproc la aceste sentimente.” Intervenţii Ascultaţi-l pe bărbatul afectat şi confirmaţi-i că el a fost într-adevăr tată. El poate fi furios şi noi îl putem ajuta să-şi consume furia prin efort fizic, ajutându-l să stea în afara situaţiilor în care el ar putea să rănească pe cineva implicat în avort, inclusiv femeia. El suferă profund şi noi trebuie să-i spunem acest lucru şi să-i explicăm cum funcţionează această suferinţă. Bărbaţilor le este foarte greu să îndure suferinţa. Ei doresc să „repare” lucrurile, dar nu au ce „repara”. Relaţia poate fi demult terminată, iar el să încerce să o ia de la capăt. El va fi înclinat să încerce să lase însărcinată o altă femeie, iar noi trebuie să-i spunem că nu trebuie să facă acest lucru. (Din păcate, eu nu am găsit un mod reuşit de a face acest lucru. Bărbaţii adesea  vor trece prin câteva pierderi de avort deoarece continuă să caute femeia potrivită  şi relaţia potrivită, eşuând în mod repetat). Când vorbiţi cu bărbaţii, ţineţi minte că unii dintre ei pot avea câteva pierderi de avort. El va manifesta de asemenea „neputinţa umană”, adică incapacitatea de a proteja. Va trebui să vorbiţi cu el. El poate manifesta supărare faţă de Dumnezeu în toată această experienţă a sa. Aceasta ar putea să vă ajute să subliniaţi faptul că Dumnezeu Tatăl l-a lăsat pe Fiul Său să moară şi că El suferă împreună cu noi. Invitaţi-l să lucreze asupra problemelor sale spirituale din viaţa sa, dacă doreşte acest lucru.
Căutând consolare în Sacramentul Împăcării la un confesor ar putea să-şi rezolve problemele sale spirituale. El poate face o slujbă în memoria copilului său şi pentru vindecarea tuturor celor afectaţi de avort. Soţiile lor sunt invitate să-i adopte spiritual pe copiii lui avortaţi şi aceasta ar putea însemna o vindecare imensă pentru amândoi.

2) IMPACTUL AVORTULUI ASUPRA BUNICILOR

Părinţii fetei sau ai băiatului pot fi chinuiţi de cunoaşterea unui fapt de avort  şi pierderea unui nepot de-al lor prin avort. Ei, bunicii copilului avortat deci, ar putea fi implicaţi în diverse moduri. Ei ar putea forţa avortul, ar putea să nu ştie nimic despre aceasta, până la producerea lui, să se opună avortului sau să o susţină pe fată.

Manifestări:
Tristeţe

Intervenţie Ascultaţi-le istoria. De cele mai multe ori bunica este cea neliniştită. Explicaţi-i că, de cele mai multe ori, mamele trebuie să consume această suferinţă înaintea fiicelor lor. Sugeraţi-i să abordeze suferinţa şi supărarea acum. Invitaţi-o să-şi definească sentimentele. Sugeraţi-i să scrie o scrisoare către fiica sa pe care nu i-o va da niciodată şi, de fapt, o va distruge imediat ce o va scrie. În această scrisoare, ea trebuie să-şi exprime toate sentimentele sale de supărare, dezamăgire şi tristeţe.  Să recitească scrisoarea şi apoi s-o distrugă. Invitaţi-o să poarte doliu după nepotul său şi să scrie o scrisoare, spunând toate lucrurile pe care inima sa de bunică doreşte să le spună acum. Ea poate să îngroape această scrisoare la mormântul vreunei rude apropiate. Încurajaţi-o să facă sau să cumpere un lucru comemorativ pentru acest copil pierdut. Nimeni nu trebuie să ştie despre aceasta, decât ea. Sugeraţi-i să vorbească cu un preot despre asta. Dacă ea este responsabilă de faptul că şi-a forţat fiica să facă avort, va trebui să caute Sacramentul Confesiunii ea însăşi. Sugeraţi-i să facă o slujbă pentru nepotul său, părinţii copilului şi vindecarea întregului sistem al familiei. Când fiica ei este gata să înceapă procesul de vindecare, ea va putea să-i spună fiicei sale, deoarece ea şi-a rezolvat deja problemele şi sentimentele.

3) SUPRAVIEŢUITORII AVORTULUI

Indivizii care au supravieţuit încercării avortului (avorturi nereuşite) vor fi frământaţi toată viaţa lor de chestiuni existenţiale. Un mic studiu arată că cei care au suferit astfel de traume pot avea încercări repetate de suicid în aceeaşi perioadă a anului când a fost făcută încercarea nereuşită de avort. Unii indivizi pot pierde fraţi gemeni în încercări nereuşite de avort. Ei vor suferi profund şi vor fi marcaţi de răni psihologice profunde din cauza pierderii fratelui geamăn şi atacul asupra vieţii lor. Cei ai căror mame au avut intenţii să-i avorteze dar nu şi-au dus planul până la capăt ar putea suferi din cauza sentimentului „de a nu aparţine acestei lumi”. Intenţia iniţială a intervenit în progresul normal al relaţiei prenatale. Unele persoane au pierdut câţiva fraţi şi surori prin avort. Când li se dă posibilitate, ei vor suferi profund din cauza pierderii fraţilor/surorilor lor. Acest lucru apare de obicei în viaţa adultă. Cei care au pierdut fraţi şi surori mai mari pot purta în organismul lor celule din fraţii lor avortaţi şi astfel sunt conştienţi de faptul că ei au existat. (Acest fenomen se numeşte microhimerism al fraţilor/surorilor.) Cei care au pierdut fraţi sau surori şi au intenţii de a avorta personal ar putea lua mai uşor decizia de a avorta.

Intervenţie: Există răni existenţiale profunde care necesită a fi investigate. Ar putea exista o furie împotriva mamei care a încercat să-i avorteze, vina supravieţuitorului că sora/fratele a murit şi el/ea nu. Invitaţi-i să scrie o scrisoare copilului avortat. Ei au adesea un simţ clar al celui care a murit şi invitaţi-i să-l jelească. Sugeraţi-i să facă o slujbă pentru vindecarea întregii familii.

4) IMPACTUL AVORTULUI ASUPRA ALTOR FRAŢI/SURORI

Copiii supravieţuitori într-o familie pot manifesta sindromul supravieţuitorului la fel ca şi în cazul copiilor care şi-au pierdut sora sau fratele din cauza cancerului sau a unui anume accident.

Ei suferă de sindromul „copilului de înlocuire” sau „copilului ales”. Acestor copii ar putea să li se impună mari aşteptări, care de obicei sunt aproape imposibil de realizat. Lor li s-ar putea reproşa de către părinţi că sunt copii „de înlocuire” şi nu copii unici în felul lor. Părintele adesea se uită la ei, întrebându-se: „Ce ar putea fi acest copil?” în ochii săi. Uneori un părinte rănit, într-un acces de furie ar putea spune: „Mai bine te avortam pe tine decât pe celălalt!” Astfel de cuvinte rănesc profund.

Adesea aceşti copii au o experienţă a lipsei de afecţiune adecvată între ei şi mama lor sau relaţia dintre ei şi mamă s-a schimbat ca urmare a avortului.

Unii copii ştiu intuitiv că cineva din familia lor lipseşte. În cursul terapiei, copilul supravieţuitor desenează întreaga familie, inclusiv copiii pierduţi prin avort sau prin pierdere de sarcină. (Microhimerismul  fraţilor/surorilor ar putea explica acest lucru).

Intervenţie: Cel mai mare cadou pe care îl puteţi face acestor copii este să îi ascultaţi şi să recunoaşteţi pierderea pe care au suferit-o. Având pe cineva cu care să vorbească despre aceasta îi ajută pe ei foarte mult. Confirmaţi-le cât de mult au fost doriţi de Domnul. Aceasta ar putea fi complicat, însă numai recunoaşterea că cineva i-a ascultat şi i-a crezut poate face foarte mult în începerea procesului de vindecare. Ei pot lua parte la o slujbă pentru fraţii lor pierduţi prin avort şi pentru vindecarea părinţilor lor. Invitaţi-i să cunoască că în Comuniunea Sfinţilor noi suntem încă legaţi în mod spiritual de aceşti membri ai familiei, iar aceşti membri sunt intermediari puternici pentru noi. Invitaţi-i să scrie o scrisoare fratelui/sorei pierduţi prin avort  şi să spună că îl/o poartă în inimă. Pot să pună această scrisoare undeva, într-un loc plin de sens pentru ei.

Încurajaţi-i să găsească un mod de a comemora pe acest membru al familiei pierdut prin avort, poate pentru ei acest lucru ar însemna cumpărarea unui obiect de artă sau plantarea unui pom sau arbust.  Amintiţi-le că în caz că planta moare ei nu trebuie să facă altceva decât să planteze una nouă. Oamenii adesea dau un anumit sens acestei plante  şi dacă ea moare, le poate cauza o tulburare emoţională.

5) IMPACTUL AVORTULUI ASUPRA ALTOR RUDE ŞI PRIETENI

Aceşti oameni au aflat despre avort. Ei s-ar putea să fi ştiut dinainte că avortul s-a produs sau  au aflat mai târziu.  Ei împărtăşesc tristeţea şi neliniştea părinţilor precum şi simţul pierderii copilului prin avort. Ei pot fi invitaţi să fie naşii spirituali ai copilului pierdut şi au nevoie să fie încurajaţi să continue să-i iubească pe părinţi necondiţionat, în timp ce sunt în proces de vindecare. Uneori părinţii nu s-au vindecat încă dar dragostea unui prieten sau a unei rude este atât de importantă pentru a-i ajuta să se menţină pe linia de plutire. Ei nu pot forţa vindecarea cuiva care nu este gata, însă ar putea eventual să le împărtăşească informaţii despre vindecare post-avort şi să le indice resurse de vindecare pe plan local în mod neoficial. Aceasta se aplică doar dacă ei au aflat despre avort direct de la părţile implicate. Dacă au auzit de la altcineva, încurajaţi-i să se roage pentru acea persoană. Trebuie să respectăm confidenţialitatea chiar cu tot zelul nostru de a vrea să ajutăm pe cineva să se vindece. În asemenea caz, rugăciunea pentru cei car au nevoie de vindecare este răspunsul cel mai bun.

6) VICTIMELE SECUNDARE ALE AVORTULUI
Acestea sunt soţiile bărbaţilor în familiile anterioare ale cărora au existat avorturi, dar ei nu au fost implicaţi direct în avort. Ele suferă încercând să înţeleagă durerea partenerului şi să le fie de ajutor. Adesea ele sunt foarte confuze faţă de experienţa prin care trec.

7) IMPACTUL AVORTULUI ASUPRA PRIETENILOR PĂRINŢILOR CARE AU AVORTAT

Adesea cei care caută vindecare pot fi prietenii unui cuplu în care femeia este însărcinată. Ei le pot da sfaturi şi o pot atrage în decizia avortului pe gravidă. Cuplul din care face parte gravida poate accepta sau respinge aceste sfaturi, însă, după aceea, vor fi primii care vor observa schimbările din comportamentul prietenilor. Ei ar putea căuta ajutor în încercarea lor de a înţelege ce s-a întâmplat cu prietenii lor.

8) IMPACTUL AVORTULUI ASUPRA MEMBRILOR FAMILIEI EXTINSE

Fraţii sau surorile copilului avortat ar putea şti despre avort. Ei ar putea fi foarte îngrijoraţi cu privire la schimbările pe care le observă la cei dragi. S-ar putea să se întrebe despre: cum să faciliteze vindecarea şi nevoia lor personală de a-i plânge pe copiii pierduţi prin avort.
Verii copilului avortat uneori recunosc pierderea unei persoane din familia lor.
O dată ce suspiciunea lor se confirmă, ei au nevoie să-l deplângă pe copilul pierdut prin avort şi să se împace cu mătuşa sau unchiul, dacă aceştia sunt importanţi pentru el/ea. Se pare că plângerea este cea mai evidentă la cei care sunt mai apropiaţi ca vârstă de copilul pierdut prin avort.

9) IMPACTUL AVORTULUI ASUPRA CELOR CARE FAC AVORTURI

Cei car fac avorturile trec printr-un mare stres în munca lor. La întrunirile lor generale, le sunt propuse seminarii de management al stresului. Cei care fac avorturi suferă din cauza alcoolismului, a divorţurilor şi accidentelor. Mulţi care lucrează în domeniu au propriile lor istorii despre avort.

Traducere: Asociatia Provita Media