Rudenia ca piedică, impediment, la căsătorie şi cununie
1. Preliminarii
Cuvântul căsătorie, ca termen tehnic-juridic, este folosit în următoarele înţelesuri: în înţelesul de act juridic, pe care viitorii soţi îl încheie în conformitate cu prevederile legii; în înţelesul de celebrare a căsătoriei, adică de oficiere care are loc cu ocazia încheierii actului juridic al căsătoriei; în înţelesul de stare juridică de căsătorie, adică de statut legal al soţilor, anume prevăzut de Codul familiei ; şi în înţelesul de instituţie juridică, adică de totalitate a normelor legale care reglementează căsătoria (I. Albu, Căsătoria în Dreptul roman, Cluj 1988, p. 10).
Codul familiei (1954) nu defineşte căsătoria. Legiuitorul arată numai scopul juridic al căsătoriei, precizând că „familia are la baza căsătoria legal consimţită între soţi” (art. 1, alin. 3, C.f.), adică „numai acel aspect din cuprinsul social al căsătoriei, care are semnificaţie juridică, şi care îşi găseşte rostul de a fi înserat în lege” (Idem, ibidem, p. 24).
O definitie tehnico-juridica a casatoriei, care cuprinde elementele comune ale unei casatorii o gasim in doctrina juridica, in formularea : „casatorie este uniunea dintre un barbat si o femeie, incheiata potrivit legii, in scopul de a intemeia o familie” (Idem, ibidem, p. 27).
Cununia este una din cele sapte Taine ale Bisericii, un act sfant in care se impartaseste harul Sfantului Duh, celor legal casatoriti, „care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica” (D. Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa III, Bucuresti 1978, p. 176 ; Vezi si H. Andrutsos, Dogmatica, trad. rom., p. 420).
2. Rudenia ca impediment Ia casatorie dupa Codul familiei (1954)
Codul familiei, cunoaste numai rudenia de sange sau fireasca, rudenia adoptiunii sau a infierii si starea de tutorat.
a. Rudenia de sange sau fireasca.
Potrivit prevederilor art. 6 C. fam. „este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana in gradul al patrulea inclusiv”, adica : pe de o parte, pe linie directa, intre tata si fiica (B-C), intre mama si fiu (F- G.), bunic si nepoata (A-C), bunica si nepot (E-G), strabunic si stra-nepoata (A-D), strabunica si stranepot (E-H) s.a. ; pe de alta parte, pe linie colaterala intre frate si sora (G-C) (fara deosebire dupa cum ei sunt frate bun si sora buna) (C-G) ori numai consancvini (J-C) sau uterini (G-I), unchi si nepoata (G-D), matusa si nepot (C-H), verisori primari (D-H).
Impedimentul rudeniei de sange care se opune casatoriei intre rudele apropiate este cunoscut din cele mai vechi timpuri. El s-a impus in vederea asigurarii unei descendente sanatoase, ca si pentru considerente de moralitate a relatiilor de familie (Idem, ibidem, p. 63). De aceea, incalcarea impedimentului rezultat din rudenia de sange este sanctionata atat cu nulitatea casatoriei, cat si cu incriminarea ca infractiune de incest a relatiilor sexuale dintre rudele in linie dreapta si dintre frati si surori in linie colaterala (Idem, ibidem, p. 64).
Potrivit prevederilor art. 6 al. 2, din Codul fam., pentru unele motive temeinice, se poate incuviinta casatoria intre rudele de sange pe linie colaterala (verisorii primari), de catre Consiliul popular al judetului respectiv, prin decizie motivata (a se vedea si Decret. 278/1960).
Impedimentul provenit din rudenia de sange se refera atat la rudenia din casatorie, cat si la rudenia din afara casatoriei, stabilita conform legii. In ce priveste insa rudenia din afara casatoriei nestabilita legal, adica rudenia de fapt, desi legea nu prevede, in doctrina juridica s-a impus insa interpretarea opusa, potrivit careia, „rudenia din afara casatoriei constituie impediment la casatorie prin faptul legaturii de sange, si nu dupa cum a fost sau n-a fost legal stabilita” (Idem, ibidem, p. 65 ; vezi si T. R. Popescu op. cit., p. 119). De precizat la fel ca in conformitate cu art. 79, al. 2, C. fam., impedimentul la casatorie rezultand din rudenia de sange, persista si intre infiat si rudele sale de sange, chiar si in cazul infierii cu efecte depline de filiatie fireasca, desi infiatul iese complet din familia sa fireasca si intra in aceea a infietorului.
b. Rudenia din infiere.
Potrivit prevederilor art. 7, alin. 1, C. fam., este oprita casatorie: a) intre cel care infiaza, sau ascendentii lui de o parte si cel infiat ori descendentii acestuia (A-D ; A-F ; G-D ; A-F) ; b) intre copiii celui care infiaza, de o parte si cel infiat (C-D), sau copiii acestuia de alta (C-F) ; c) intre cei infiati de aceeasi persoana (D-E).
Potrivit art. 7, alin. 1, lit. a, C. fam, sunt considerate impedimente dirimante, (atrag nulitatea casatoriei sau cununiei in caz de nerespectare), impedimentele care opresc casatoria intre infietor si infiat (A-D), infietor si descendentii infiatului (A-F), ascendentii infietorului si infiat (G-D), ascendentii infietorului si descendentii infiatului (G-F) ; iar potrivit prevederilor art. 7, alin. 1, lit. b C. fam., sunt considerate prohibitive (nu afecteaza in principiu valabilitatea casatoriei si respectiv a cununiei, ci atrag eventual sanctiuni administrative pentru administratorul sau ofiterul starii civile si respectiv a preotului care a neglijat a le observa), impedimentele care opresc casatoria intre copiii infietorului si copiii infiatului (C-F) si copiii infietorului si infiat (C-D) ; iar potrivit art. 7, al. 1, lit. c si intre cei infiati de aceeasi persoana (D-E).
Pentru motive temeinice C. fam., art. 7, alin. 2, prevede posibilitatea acordarii dispensei, adica se poate incuviinta casatoria intre persoanele prevazute de art. 7, alin. 2, lit. b si c, intre copiii infietorului si infiat (C-D), copilul infietorului si copilul infiatului (C-F) si intre cei infiati de aceeasi persoana (D-E). Dispensa se acorda in conditiile prevazute de art. 6 alin. 2 C. fam., adica in aceleasi conditii ca si dispensa de rudenie fireasca.
c. Starea de tutela.
Potrivit art. 8 C. fam., „in timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa”.
Impedimentul s-a impus pentru considerente de natura morala si este prohibitiv.
Tutorele se poate casatori cu persoana aflata sub tutela sa cind aceasta implineste virsta de 18 ani, daca nu exista alt impediment (A-B).
3. Rudenia ca impediment la cununie dupa sfintele canoane
Sfintele canoane, spre deosebire de Codul familiei pe langa rudenia fireasca sau de sange si rudenia morala a infierii si starea de tutela mai cunoaste si rudenia fizica a cuscriei, rudenia morala a logodnei religioase (bisericesti) si rudenia religioasa ca impediment, in anumite grade, la cununia religioasa, si anume:
a. Rudenia de sange.
In privinta limitelor in care rudenia de sange constituie un impediment la casatorie si cununie, s-au adoptat la inceput normele dreptului mozaic cuprinse in capitolul 18 din Levitic. Potrivit acestora, este interzisa casatoria intre rudele de sange, atat in linie directa, cat si in linie colaterala, pana in gradul trei inclusiv (A se vedea si I Cor. 7) si anume intre tata si fiica (A-C), bunic si nepoata (A-E) si strabunic si stranepoata (A-F) pe linie directa si intre frati (A-B), unchi si nepoata (A-D) pe linie colaterala.
Dreptul roman nu extindea nici el mai mult de gradul trei, impedimentul rudeniei de sange ; imparatul Teodosie cel mare l-a extins pana la gradul patru (A-F), interzicand casatoria verilor primari (C-D).
Sinodul trulan, prin can. 54 (vezi anexa textul canonului) interzice categoric casatoria intre rudele de sange de gradul patru atat pe linie directa (A-G) (strastrabunic cu strastranepoata), cat si pe linie colaterala in toate cazurile (C-D) verisori : A-M, straunchi-stranepoata.
Vasilicalele au extins acest impediment pana in gradul sase atat pe linie directa (A-I) cat si pe linie colaterala (E-M), in toate cazurile.
Sinodul intrunit la Constantinopol din 1025-1043 extinde in mod provizoriu, iar sinodul de la Constantinopol din 1166 in mod definitiv,impedimentul pana la gradul sapte in toate cazurile (A-J ; E-N).
In concluzie, regula ce poate fi stabilita pentru impedimentul la cununia religioasa in cazul rudeniei de sange este urmatoarea : Rudenia de sange, atat pe linie directa cat si pe linie colaterala, constituie un impediment la cununia religioasa pana in gradul sapte inclusiv (A-J ; C-O ; G-D, etc).
Practica vietii bisericesti a stabilit, ca pe linie directa, inrudirea de sange constituie impediment nelimitat, adica s-ar putea spune pana la infinit, desi legiuirile nu amintesc decat maximum gradul sapte, pentru ca in gradele mai indepartate nici nu este posibila vreo legatura deoarece abia daca se mai gasesc in viata cateodata rude de sange pe linie directa pana in gradul cinci, in grade superioare nu e cu putinta sa se mai afle in viata.
Cit priveste gradele acestei inrudiri pe linie colaterala, practica vietii bisericesti a stabilit urmatoarea regula: in gradele sapte, sase si cinci se poate acorda dispensa de catre episcopul eparhiot, chiar si in gradul .patru, in unele cazuri posibile, ca de exemplu intre verisorii primari (C-D). Pina in gradul trei, nu se poate cere si nici obtine dispensa, iar in cazul patru al verisorilor primari, se poate obtine dispensa numai de la sinodul plenar, pentru a nu se crea cazuri de precedenta.
b. Rudenia cuscriei
1. Rudenia cuscriei de felul I
Cu privire la rudenia cuscriei de felul I, ca impediment la cununie, Biserica s-a orientat tot dupa Levitic 18 si dupa dreptul roman, socotind ca inrudirea de acest fel constituie un impediment la casatorie pana in gradul trei in toate cazurile (A-E ; A-C ; A-D ; A-J ; A- F). Acest impediment, desi nu este prevazut pentru toate cazurile nici in Levitic si nici in legile bizantine (Vasilicale 28, 5, 3) si nici in legile bisericesti, in speta in canonul 54 VI ec. totusi in mod practic, Biserica l-a socotit impediment in toate cazurile la inceput numai pana in gradul trei, iar de la canonul 54 VI ec. pana in gradul patru inclusiv (A-L ; A-G), facand apoi si distinctia dintre linia, directa si linia colaterala, in sensul ca pe linie directa impedimentul cuscriei de felul intai a fost extins la infinit.
Pe linie colaterala a fost extins mai tarziu prin analogie cu impedimentul rudeniei de sange, pana la gradul cinci (A-H), prin hotararea unui sinod intrunit la anul 996 la Constantinopol si apoi pina la gradul sase (A-I), prin hotararea unui sinod intrunit tot la Constantinopol, la anul 1199.
Drept regula cu privire la limitele in care inrudirea cuscriei de felul intai constituie un impediment la cununie, pot fi stabilite urmatoarele:
Cuscria de felul intai, pe linie directa constituie un impediment pana la infinit, iar pe linie colaterala constituie un imperiment pana in gradul sase inclusiv (A-I).
Dispensa de la acest impediment in gradele sase si cinci se acorda de catre episcopul eparhiot, iar in gradul patru, numai de catre sinodul plenar pentru a nu se crea cazuri de precedenta. Sinodul poate acorda acest drept episcopului eparhiot in anumite cazuri.
2. Rudenia cuscriei de felul II
Cuscria de felul al doilea a fost privita de Biserica dintru inceput ca impediment, la casatorie si cununie, de aceeasi greutate ca si cuscria de felul intai, Biserica orientandu-se dupa normele dreptului roman si dupa obiceiul stabilit intre crestini. Pe baza acestuia si pe baza prevederilor canonului 54 VI ec, cuscria de felul doi a fost socotita ca impediment la casatorie si cununie pana in gradul patru inclusiv (C-N ; D-P). Dar cu timpul impedimentul acestei inrudiri a fost extins pana in gradul sase inclusiv (C-T ; C-U), de catre sinodul de la Constantinopol, din anul 996.
In privinta gradului sase s-a facut insa distinctiunea ca el numai atunci constituie o piedica la casatorie, daca, cazul respectiv de inrudire, dupa cuscria de felul doi in gradul sase ar produce asa-numitul amestec necuviincios de nume sau confuzia ilicita a numelor, pe cand in cazul cand nu s-ar produce aceasta confuzie, sau acel amestec de nume, casatoria este permisa si intre rudele de gradul sase, dupa cuscria de felul doi. Aceasta randuiala s-a stabilit pe baza unui principiu exprimat de canonul 87 al Sf. Vasile cel Mare, si pe baza ei, impedimentul cuscriei de felul al doilea s-a extins pina in gradul sapte (D-U).
Chestiunea aceasta pare cel putin curioasa si frapeaza in orice caz prin faptul ca, o inrudire destul de indepartata cum este aceea a cuscriei de felul al doilea, este socotita ca impediment la casatorie de o gravitate tot atat de mare ca si inrudirea de sange, caci numai aceasta merge pana la gradul sapte inclusiv. Spre a nu da nastere la confuzii si rastalmaciri chestiunea aceasta necesita unele explicatii mai amanuntite.
Mai intai sa vedem ce se intelege prin amestecul ilicit de nume sau prin amestecarea neonesta a numelor sau prin confuzia ilicita a acestora.
De obicei toate casatoriile care au loc intre rude de sange sau intre rude de cuscrie produc un amestec de nume, in sensul ca doua persoane care pe scara inrudirii respective aveau o anumita pozitie determinata printr-un nume corespunzator, prin casatorie devin soti si dobandesc astfel un nou nume in raporturile dintre ei, fara a fi pierdut insa si vechile numiri pe care le aveau pe scara inrudirilor inainte de a se casatori. Aceste nume vechi si noi se amesteca, dar daca amestecul se produce in limita gradelor de inrudire care permit casatoria, fie cu dispensa, fie fara dispensa, amestecul de nume care se produce se cheama amestec licit sau permis, ingaduit sau onest. Cand insa, un asemenea amestec de nume se produce prin casatoria intre persoane a caror legatura anterioara de inrudire nu le permite nici cu dispensa, nici fara dispensa casatoria si ei totusi o incheie, atunci se produce amestecul ilicit de nume, adica amestecul neonest, neingaduit sau amestecul rusinos de nume. De fapt caracterul lui ilicit se trage din caracterul ilicit al casatoriei.
Un fel aparte si grav al acestui amestec ilicit de nume a fost socotit acela care se produce atunci cand prin casatoria intre doua rude de cuscrie de felul al doilea se creeaza situatia ca unele persoane care pe scara inrudirii de singe si de cuscrie se gaseau sub nivelul parental, adica sub nivelul parintilor, ajung prin casatorie, fie la nivelul parental, fie depasesc acest nivel, ajungind deasupra lui, incit in felul acesta cei ce dupa numele inrudirilor anterioare sau in care se gaseau anterior, ajung sa dobindeasca prin casatorie inrudiri egale sau echivalente cu ale parintilor sau chiar superioare acelora ale parintilor, devenind bunaoara un fiu sau un nepot quasi-cumnat al tatalui sau chiar quasi-unchi al tatalui. Acest amestec de nume este considerat neingaduit si rusinos, pentru ca prin el nu numai ca s-ar nesocoti, ci s-ar incalca de-a dreptul respectul datorat parintilor.
Deci daca se constata cu ocazia unui proiect de casatorie intre cuscrii de felul al doilea, ca s-ar produce prin casatorie un astfel de amestec ilicit de nume, atunci inrudirea respectiva de cuscrie constituie si in gradul sase si in gradul sapte un impediment la casatorie.
Un alt fel aparte de amestec ilicit de nume, totusi nu de gravitatea celui dintai, este acela care poate fi numit numai amestec prezumtiv de nume, intrucat prin insasi casatorie nu se produce un amestec ilicit de nume, ci acesta s-ar produce intr-o forma oarecare abia intre urmasi, adica intre copii (E-F). Este cazul casatoriei a doi frati (A si B), cu doua verisoare (C si D) primare pe care il mentioneaza unele scrieri vechi, dar pe care nu-l puteam socoti realmente intre cazurile care produc nici macar in .mod prezumtiv amestec necuviincios de nume, caci acest amestec nu este prin nimic mai necuviincios decat amestecul neobisnuit de nume, care se produce intre copiii diverselor rude de sange, intre care este permisa casatoria cu sau fara dispensa. Totusi, intrucat este mentionat si acesta, l-am mentionat si noi cu observatiile de rigoare. Impedimentul a fost impus printr-o hotarare a sinodului endemic de la Constantinopol intrunit sub patriarhul ecumenic Samuil I (1763-1768), la care au participat si patriarhii de Antiohia si Ierusalim.
Desi este evident ca prin amestecul de nume, care afecteaza raporturile firesti de inrudire dintre parinti si copii, ducand la rasturnarea, acestor raporturi, se poate considera ca ar fi suficient de motivata masura luata in aceasta privinta de catre sinodul de la Constantinopol din anul 996 si de catre un altul din veacul al XI-lea, totusi, in fond casatoria intre rudele in cazul carora s-ar produce prin casatoria mentionata confuzie neingaduita de nume, nu contravine scopului general al casatoriei, nici considerentelor de baza de natura religioasa, morala si fizica, care au determinat oprirea casatoriei intre care exista o inrudire mai apropiata. De asemenea aceasta confuzie de nume apare ca mai putin grava decat aceea care se produce prin casatoria intre rude de sange, chiar daca aceasta este admisa cu sau fara dispensa.
Pentru considerentele aratate, practica vietii bisericesti nu-i acorda impedimentului ce consta in amestecul ilicit de nume greutatea pe care i-a acordat-o o anumita mentalitate mai mult bizantina decat bisericeasca si care l-a si impus in veacul al X-lea, prin hotararea sinodului de la Constantinopol de la anul 996 si ca urmare si dispensa de la gradul sapte si sase a cuscriei de felul doi, in cazul cand se produce amestec de nume (in gradul sapte, acesta se produce totdeauna) este lasata la latitudinea episcopului, nu a fost rezervata sinodului.
Pe temeiul celor spuse in legatura cu inrudirea cuscriei de felul al doilea, se pot enunta urmatoarele reguli :
– Cuscria de felul al doilea constituie un impediment la casatorie si cununie in toate cazurile pana inclusiv in gradul cinci, iar in gradele sase si sapte, numai in cazul cand prin casatorie s-ar produce amestec ilicit de nume, care in gradul sapte este inevitabil.
Dispensele la acest impediment in gradele cinci, sase si sapte pot fi acordate de catre episcopul eparhiot, iar in gradul patru, numai de catre sinod.
3. Rudenia cuscriei de felul al treilea
Cuscria de felul al treilea constituie si ea un impediment dupa randuielile bisericesti, pana inclusiv in gradul trei, asa cum s-a stabilit pe cale de obicei. Este astfel oprita casatoria socrului vitreg cu nora vitrega (C-E) (gr. I) ; tatal primului sot cu mama sotului al doilea (G-M) (grad II) si sotul unei surori cu soacra celei de a doua surori (P-R) (gr. III). Randuiala aceasta nu se intemeiaza pe vreun canon, ci numai pe obicei si pe unele norme ale dreptului roman si bizantin, care au fost aplicate si in viata Bisericii si astfel s-a ajuns ca din veacul al XIII-XIV sa se generalizeze randuiala amintita, fiind totusi posibil ca in gradul trei sa se acorde dispensa si de la acest impediment.
c. Rudenia religioasa
1. Rudenia religioasa intemeiata pe actul tinerii la botez.
Rudenia religioasa intemeiata pe actul tinerii la botez a fost socotita initial ca formand impediment la casatorie, numai intre nasi si fini, adica in gradul intai (C-E). Aceasta randuiala s-a impus prin obicei si apoi a fost consacrata printr-o lege din anul 530 a imparatului Justinian (Cod. V. 4, 26).
Mai tarziu, prin canonul 53 al sinodului VI ecumenic (trulan) s-a extins impedimentul acestei inrudiri pana la gradul doi, pe motivul ca „rudenia religioasa este mai presus decat legatura cea dupa trup”, specificandu-se in termeni cat se poate de clari ca este interzisa casatoria intre nas (C) si mama finului (B), si ca, in cazul cand s-ar incheia o asemenea casatorie, ea trebuie sa fie despartita, iar cei ce o incheiasera sa fie supusi epitimiilor pentru desfranati.
In aplicarea acestei dispozitii a canonului 53 VI ec. s-au produs numeroase abuzuri, ea fiind folosita nu o singura data la determinarea divortului dintre unii soti, prin faptul ca sotul (A) fiind de obicei instruit asupra cuprinsului canonului 53 VI ec, isi tinea cu premeditare propriul sau fiu (C) la sf. botez, dupa care urma aplicarea prevederilor canonului, care dispune despartirea celor doi soti din pricina ca au devenit rude religioase de gradul II, in care este interzisa convietuirea, sotii insisi fiind supusi epitimiilor pentru desfranare. Cat priveste modul de argumentare folosit in acest canon pentru a se justifica extinderea impedimentului rudeniei religioase pana la gradul doi, este de observat ca el trebuie privit si socotit ca o formula menita sa impresioneze, dar care nu se potriveste de fapt la realitatile la care se refera in cazul concret. Caci daca este adevarat ca cele spirituale sau religioase sunt superioare celor trupesti sau materiale, in general, apoi nu este nicidecum adevarat ca pornind de la aceasta deosebire o putem aplica si la raportul dintre inrudirea religioasa si cea fizica, pentru ca este evident ca inrudirea de sange stabileste un raport de intimitate mai stransa intre cei legati prin aceasta inrudire si ca in acelasi timp, raportul respectiv se simte mai viu, mai puternic si cu o raza de cuprindere mai mare a persoanelor astfel inrudite, intre care determina nu numai un raport de intimitate mai mare. De altfel, dovada ca in felul acesta trebuie inteleasa formula folosita de canon, ne ofera atat textul canonului insusi, cat si textul canonului urmator 54 VI ec. (vezi in anexa textul), si anume, textul canonului 53 VI ec, pentru motivul ca nu extinde impedimentul rudeniei religioase decat pana la gradul doi, iar textul canonului 54 VI ec, pentru ca urmand imediat dupa textul can. 53 VI ec, si ocupandu-se tot de rudenie ca impediment la casatorie, prevede ca inrudirea de sange si de cuscrie, deci o inrudire fizica iar nu religioasa, constituie impediment la casatorie pana in gradul IV inclusiv, pe linie colaterala, iar nu numai pana in gradul doi, ca inrudire religioasa socotita superioara si mai importanta decat cea fizica. Acelasi lucru rezulta apoi si din intreaga practica ca si din intreaga legislatie ulterioara a Bisericii, privitoare la rudenia ca impediment la casatorie.
Ca urmare, cu toate ca Vasilicalele au extins pana in gradul trei, in toate cazurile (D-G), impedimentul-rudeniei religioase intemeiata pe actul tinerii la botez (Vasil. 27, 5, 14), totusi, in mod practic acest fel de rudenie s-a impus ca formand un impediment la casatorie, numai pana in gradul doi, in toate cazurile si foarte rar pana in gradul trei, in care, pe baza de obicei sau de practica s-a statornicit randuiala ca se poate obtine dispensa, pe cand in gradul unu si doi nu se poate cere si nici nu se poate obtine dispensa, tinandu-se in aceasta privinta la cele hotarate prin canonul 53 al sin. VI ec.
Ulterior, pe cale de obicei, s-a extins impedimentul chiar pana la gradul VII ca si rudenia de sange. Nu s-a generalizat insa. Nu exista nici o hotarare a vreunui sinod in acest sens.
2. Rudenia religioasa intemeiata pe actul asistarii la cununie
Cat priveste celalalt sau al doilea fel de inrudire religioasa, care se intemeiaza pe actul asistarii la cununie, el nu este prevazut in vechile randuieli canonice ale Bisericii, dar s-a impus pe cale de obicei, inrudirea aceasta fiind asimilata cu aceea care se naste din actul tinerii la botez, si stabilindu-se ca atare, ca si acest fel de inrudire, constituie ca si cel dintai, un impediment la casatorie, pana la gradul trei (B-G) inclusiv in toate cazurile, cu posibilitatea acordarii de dispensa in gradul trei. Acestui obicei ii da expresie si glava 198 din Pravila cea Mare de la Targoviste (1652), care extinde impedimentul chiar pana in gradul IV (B-I).
De altfel, Pravila cea Mare, asimileaza inrudirea religioasa, intemeiata pe actul asistarii la sf. botez, – si prin asimilare cu aceasta si inrudirea religioasa intemeiata pe actul asistarii la sf. cununie, – cu cea de sange, sub raportul intinderii impedimentului acestei inrudiri, socotind ca ea trebuie sa fie egala cu aceea a inrudirii de sange, adica pana in gradul sapte inclusiv, intre descendentii nasului si finului (P-I).
Aceasta randuiala insa nu s-a observat in mod practic decat arareori si ea a cazut in desuetudine nesocotindu-se nici in cazul nasiei de la botez, nici in acela al nasiei de la cununie, ca impedimentul acestor inrudiri ar trebui sa depaseasca gradul trei sau cel mult gradul patru de rudenie.
Precum s-a mai amintit, acest al doilea fel de inrudire religioasa nu a ramas insa in practica tuturor Bisericilor ortodoxe locale, ci numai in practica generala a Bisericii Ortodoxe Romane si a celei ortodoxe sarbe, pe cand in alte Biserici ea reprezinta doar o practica partiala, restransa la unele regiuni, cum este cazul in Biserica bulgara.
d. Rudenia morala
1. Rudenia morala intemeiata pe tutela
Cel mai simplu fel de inrudire morala, care constituie numai intr-un singur grad impediment la casatorie, este inrudirea care naste din actul tutelei. Aceasta constituie impediment la casatorie numai intre tutore (A) si persoana aflata sub tutela (B) bineinteles daca una din ele este de sexul feminin si cealalta de genul masculin, insa numai pentru durata tutelei.
Aceasta regula trebuie inteleasa insa si aplicata in functie de existenta sau inexistenta altor eventuale inrudiri care ar putea sa existe intre tutor si tutelata, in mod independent de tutela si adica vreo inrudire religioasa, vreo alta inrudine morala sau vreo inrudire de sange ori de cuscrie.
2. Rudenia morala intemeiata pe adoptiune
Asemanatoare formal cu tutela, dar deosebita prin natura sa de tutela, datorita faptului ca adoptiunea creeaza raporturi depline de familie Si pentru intreaga viata, cel putin in principiu, intre parintele adoptiv (A) si fiul adoptiv (B) sau intre cel ce infiaza si cel infiat, precum si intre ceilalti membri ai familiilor acestora, infierea sau adoptiunea constituie tocmai din aceasta pricina un impediment la casatorie, in toate cazurile, pana in gradul trei (B-D) (A-J).
Acest impediment stabilit mai intai pe cale de obicei si in privinta numarului gradelor pana la care el a fost socotit ca impediment la casatorie, s-a procedat sau s-a aplicat analogia cu numarul gradelor pana la care constituie si inrudirea nasiei la botez impediment la casatorie. Prin urmare si inrudirea adoptiunii sau infierii s-a extins pana la gradul doi inclusiv (A-I) (B-E) (B-H). Acest obicei il confirma, dandu -i consacrare egala sau juridica o novela a imparatului Leon al VI-lea filozoful, prin care se interzice casatoria intre fratii adoptivi (B-H), acestia fiind in gradul doi al inrudirii, nascut din adoptiune (Nov. 24).
Mai tarziu, tot pe calea analogiei cu inrudirea religioasa a nasiei de la botez, s-a incercat extinderea impedimentului adoptiunii pana la gradul sapte, dar in mod practic, el nu s-a extins de fapt decat pana la gradul patru inclusiv, potrivit vechilor norme ale dreptului roman.
Biserica, in trecut, binecuvantand printr-un rit special actul adoptiunii, a socotit inrudirea ce se naste din acest act un impediment pana cel mult in gradul patru, dar pe urma, cedand, practica binecuvantarii adoptiunii de catre Biserica, a redus acest impediment pana la gradul doi inclusiv, randuiala care se pastreaza si acum.
De retinut ca legile de stat, inclusiv Codul familiei (1954) din tara noastra (art. 7) extind impedimentul adoptiunii sau al infierii pana la gradul trei in toate cazurile, asa incat fata de practica bisericeasca numai cu privire la acest singur fel de rudenie este mai putin exigenta decat legile de stat, socotind-o impediment numai pana in gradul doi, pe cand in cazul tuturor celorlalte feluri de inrudiri, ea extinde mai mult impedimentele la cununie, decat impinge legile de stat impedimentele la casatorie.
3) Rudenia morala intemeiata pe actul logodnei bisericesti.
Al treilea fel de inrudire morala, ce constituie impediment la casatorie, provocand complicatii mai multe, este logodna bisericeasca, caci cea civila nu este socotita creatoare de impediment la casatorie.
In privinta logodnei se intalneste uneori parerea foarte gresita ca logodna ar putea fi permisa chiar si in unele cazuri in care nu poate fi permisa casatoria, nici in principiu si nici prin vreun fel de dispensa. Aceasta parere este nu numai gresita in sine, ci de natura sa si induca in eroare, deoarece nu constituie un act cu scop in sine si ea nu creeaza o stare civila de durata, ci numai una tranzitorie, pentru ca scopul logodnei este casatoria si exclusiv casatoria, asa incat daca s-ar permite logodirea unor persoane care nu se pot casatori, atunci se savirseste un act contrar scopului logodnei si in acelasi timp sunt induse in eroare si incurcate in viata persoane de a caror necunostinta de cauza se abuzeaza.
Ca urmare, apare ca de la sine inteles ca toate impedimentele care opresc incheierea casatoriei-constituie impedimente si la incheierea logodnei si ca nu este ingaduit sa se recurga la subterfugii de natura sa induca in eroare in aceasta privinta.
O singura exceptie s-a admis in chestiunea logodnei, adica in chestiunea impedimentelor la logodna si anume in privinta varstei, adica in privinta unui impediment ce dispare de la sine, prin trecerea vremii. Si tocmai tinandu-se seama de acest fapt, s-a ingaduit in trecut incheierea logodnei intre persoane care nu aveau varsta pentru casatorie si nici macar o varsta in cadrul careia se putea obtine dispensa pentru incheierea casatoriei.
In ce priveste inrudirea pe care o creeaza logodna, ea trebuie privita atat in lumina consideratiunilor de mai sus, cat si in aceea a analogiei cu casatoria sau cu actul casatoriei, pentru ca pe de o parte incheierea logodnei necesita indeplinirea acelorasi conditiuni si inlaturarea acelorasi impedimente, daca acestea exista, iar pe de alta parte, promisiunea solemna de casatorie sau arvuna casatoriei in care consta de fapt logodna, insemneaza anticiparea casatoriei si deci stabilirea prin actul logodnei a relatiilor respective de intimitate pe intreaga scara si in intreaga extensiune in care se stabilesc acestea prin actul casatoriei.
Rationand tocmai in acest chip, Biserica a asimilat logodna cu casatoria in materie de impedimente si de efecte, adica de creare a unor noi impedimente si in consecinta socoteste ca a doua casatorie, casatorie pe care o incheie orice persoana care mai inainte fusese logodita bisericeste cu alta persoana decat aceea cu care se casatoreste. Ca urmare, ea nici nu admite la hirotonie pe candidatii la preotie care au fost logoditi bisericeste ou o persoana (A – logodit cu B) si apoi s-au casatorit cu o alta persoana (B casatorit cu C). Acestia (B) sunt socotiti cu fosti casatoriti si ramasi vaduvi prin deces sau prin despartire ori divort.
Cu toate acestea, impedimentele pe care le produce incheierea logodnei pentru casatorie, au fost apreciate variat de legislatia de stat, din trecut, si de obiceiul adoptat in Biserica, mergandu-se la inceput in sensul restrangerii impedimentelor la casatorie, pe care le-ar determina logodna intre rudele celor logoditi. Astfel aceste impedimente au fost privite ori numai partial si restranse la gradul doi al rudelor de sange a oricaruia dintre logodnici (H-E), ori cel mult pana la gradul sase al acestor rude, socotindu-se insa ca impediment numai inrudirea unui logodnic cu con-sangenii celuilalt sau invers, nu insa si inrudirea din consangerii respectivi, raportati unii la altii, adica dintre consangenii unui logodnic cu consangenii celuilalt logodnic. Aceasta socotinta reprezinta insa numai o abordare si reglementare partiala a problemei, careia i se da expresie si prin can. 98 VI ec, caci nu poate scapa nimeni faptul ca tot asa precum se stabileste un raport de intimitate sau de inrudire intre oricare dintre logodnici si consangenii celuilalt, un astfel de raport se stabileste si intre consangenii unuia dintre logodnici cu consangenii celuilalt, raport care in unele cazuri poate fi chiar mai apropiat, cum ar fi acela dintre parintii, copiii sau fratii logodnicilor. Or, daca s-ar aplica dupa litera prevederilor unor legiuiri in aceasta chestiune, ar urma ca intre rudele de gradul cinci si sase ale unui logodnic si intre celalalt logodnic, in cazul desfacerii logodnei, nu s-ar putea incheia casatoria, in schimb insa ea s-ar putea incheia intre copiii celor doi logodnici, intre parintii lor si chiar intre fratii lor, ceea ce este evident o incalcare mult mai grava a raportului de intimitate dintre respectivele persoane, raport care tocmai constituie esenta rudeniei.
Din insirarea diverselor categorii sau feluri de impedimente la incheierea casatoriei si cununiei religioase s-a putut vedea ca prin aceste impedimente sau oprelisti pe care le ridica obiceiul si legea scrisa a Bisericii in calea incheierii casatoriei, se urmareste pe cat se poate crearea celor mai bune conditii pentru incheierea casatoriei, evitandu-se unele cauze de natura religioasa, morala si fizica, prin care s-ar prejudicia sanatatea morala, religioasa si fizica a familiei, daca s-ar permite incheierea casatoriei atunci cand exista vreunele din impedimentele pe care le-am enumerat.
Este de la sine inteles, ca unele dintre aceste impedimente, daca sunt prezentate de inrudiri mai apropiate, ele nu numai ca prejudiciaza casatoria si familia, ci constituie adevarate maladii, care se transmit si care duc la imbolnavirea sau la daramarea institutiei casatoriei si a familiei si prin aceasta la insasi subminarea vietii bisericesti ca si a vietii sociale in genere. La aceste consecinte se adauga in mod special acela cu totul grav atat din punct de vedere fizic cit si din punct de vedere moral sau religios, care consta in degenerarea fizica atat a sotilor care sunt rude de sange apropiate cat si a copiilor care s-ar naste din asemenea soti.
Condus de aceleasi consideratiuni de principiu si Statul s-a ingrijit din timpuri vechi de asigurarea sanatatii fizice, morale si chiar religioase a casatoriei si a familiei, nu numai prin stabilirea unor conditii speciale in acest scop, ci si prin stabilirea unor piedici in calea incheierii acelor casatorii pentru care sotii nu indeplinesc principalele conditiuni de sanatate fizica, morala si religioasa.
Si Statul nostru, tocmai in scopul de a asigura incheierea familiei in conditii cat mai bune si apoi a intemeierii familiei in conditii de sanatate, precum si a cresterii copiilor in aceleasi conditii, a venit in anul 1954 cu o legiuire complexa, care imbratiseaza toate aspectele legate de incheierea casatoriei, de familie si de copii, si care se numeste Codul Familiei. Potrivit Codului familiei nici rudenia de cuscrie, nici cea religioasa, nici rudenia logodnei nu constituie o piedica la incheierea casatoriei, ci numai tutela in gradul intai, intre tutore si persoana tutelata, cat timp dureaza tutoratul, apoi infierea pana in gradul trei inclusiv, cu posibilitatea acordarii dispensei in gradul trei si inrudirea de sange pana in gradul patru inclusiv, cu posibilitatea acordarii dispensei in gradul patru, in speta, in cazul verilor primari.
Inlaturarea impedimentelor provenite din rudenie
Impedimentele de aceasta categorie se inlatura numai prin dispensa, adica pe calea dezlegarii acestor impedimente.
Pentru acordarea dispenselor, autoritatea competenta in Biserica este episcopul si sinodul, dupa caz, iar in stat, felurite organe ale puterii de stat, iarasi dupa caz, si dupa organizarea puterii de stat. in tara noastra organul competent este Comitetul Executiv al Consiliului Popular Judetean.
Cat priveste dreptul episcopului si al sinodului de a acorda dispense, acesta nu este prevazut direct in vechile legiuiri canonice ale Bisericii, dar din aceasta pricina el nu este mai putin canonic, intrucat se intemeiaza pe un obicei indelungat, stravechi, care prin observarea lui a dobandit puterea legii scrise, asa incat pe temeiul lui, in cele mai multe cazuri, episcopul este indreptatit, sa acorde dispensa de toate impedimentele la casatorie, de la care se poate da dispensa sau de la care este posibil sa se dea dispensa, iar sinodului i s-a rezervat competenta in aceasta materie, numai pentru anumite cazuri, din motive de intarire a disciplinei si se intelege ca un atare drept poate fi rezervat sinodului in calitate de autoritate superioara. In orice caz, dreptul de a acorda dispensa de la impedimentele la casatorie, nu se intemeiaza pe obisnuita putere a episcopilor de a lega si de a dezlega, ci pe obiceiul constant, prin care i s-a conferit episcopului si apoi si sinodului dreptul de a da dispensa de la orice lege, canon sau alta randuiala bisericeasca, afara de acelea care au continut dogmatic sau continut moral, cand prin aceasta se da expresie tot unui principiu sau unui adevar de credinta. Canoanele care atesta si care presupun existenta dreptului episcopilor de a acorda dispensa de la diferite randuieli bisericesti, inclusiv de la prevederile canoanelor, se exprima in felul urmator : „Episcopul are dreptul de a dispensa pe fiii sai duhovnicesti de la observarea anumitor prescriptiuni canonice” (Can. 12, I, ec. ; 16, IV, ec. ; 102, VI, ec. ; 2, 5, 7 Ancira ; 6, 43 Cart. ; 1 Vas. c.M. ; 4, 57 Grig.).
Codul familiei (1954) nu defineşte căsătoria. Legiuitorul arată numai scopul juridic al căsătoriei, precizând că „familia are la baza căsătoria legal consimţită între soţi” (art. 1, alin. 3, C.f.), adică „numai acel aspect din cuprinsul social al căsătoriei, care are semnificaţie juridică, şi care îşi găseşte rostul de a fi înserat în lege” (Idem, ibidem, p. 24).
O definitie tehnico-juridica a casatoriei, care cuprinde elementele comune ale unei casatorii o gasim in doctrina juridica, in formularea : „casatorie este uniunea dintre un barbat si o femeie, incheiata potrivit legii, in scopul de a intemeia o familie” (Idem, ibidem, p. 27).
Cununia este una din cele sapte Taine ale Bisericii, un act sfant in care se impartaseste harul Sfantului Duh, celor legal casatoriti, „care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica” (D. Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa III, Bucuresti 1978, p. 176 ; Vezi si H. Andrutsos, Dogmatica, trad. rom., p. 420).
2. Rudenia ca impediment Ia casatorie dupa Codul familiei (1954)
Codul familiei, cunoaste numai rudenia de sange sau fireasca, rudenia adoptiunii sau a infierii si starea de tutorat.
a. Rudenia de sange sau fireasca.
Potrivit prevederilor art. 6 C. fam. „este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana in gradul al patrulea inclusiv”, adica : pe de o parte, pe linie directa, intre tata si fiica (B-C), intre mama si fiu (F- G.), bunic si nepoata (A-C), bunica si nepot (E-G), strabunic si stra-nepoata (A-D), strabunica si stranepot (E-H) s.a. ; pe de alta parte, pe linie colaterala intre frate si sora (G-C) (fara deosebire dupa cum ei sunt frate bun si sora buna) (C-G) ori numai consancvini (J-C) sau uterini (G-I), unchi si nepoata (G-D), matusa si nepot (C-H), verisori primari (D-H).
Impedimentul rudeniei de sange care se opune casatoriei intre rudele apropiate este cunoscut din cele mai vechi timpuri. El s-a impus in vederea asigurarii unei descendente sanatoase, ca si pentru considerente de moralitate a relatiilor de familie (Idem, ibidem, p. 63). De aceea, incalcarea impedimentului rezultat din rudenia de sange este sanctionata atat cu nulitatea casatoriei, cat si cu incriminarea ca infractiune de incest a relatiilor sexuale dintre rudele in linie dreapta si dintre frati si surori in linie colaterala (Idem, ibidem, p. 64).
Potrivit prevederilor art. 6 al. 2, din Codul fam., pentru unele motive temeinice, se poate incuviinta casatoria intre rudele de sange pe linie colaterala (verisorii primari), de catre Consiliul popular al judetului respectiv, prin decizie motivata (a se vedea si Decret. 278/1960).
Impedimentul provenit din rudenia de sange se refera atat la rudenia din casatorie, cat si la rudenia din afara casatoriei, stabilita conform legii. In ce priveste insa rudenia din afara casatoriei nestabilita legal, adica rudenia de fapt, desi legea nu prevede, in doctrina juridica s-a impus insa interpretarea opusa, potrivit careia, „rudenia din afara casatoriei constituie impediment la casatorie prin faptul legaturii de sange, si nu dupa cum a fost sau n-a fost legal stabilita” (Idem, ibidem, p. 65 ; vezi si T. R. Popescu op. cit., p. 119). De precizat la fel ca in conformitate cu art. 79, al. 2, C. fam., impedimentul la casatorie rezultand din rudenia de sange, persista si intre infiat si rudele sale de sange, chiar si in cazul infierii cu efecte depline de filiatie fireasca, desi infiatul iese complet din familia sa fireasca si intra in aceea a infietorului.
b. Rudenia din infiere.
Potrivit prevederilor art. 7, alin. 1, C. fam., este oprita casatorie: a) intre cel care infiaza, sau ascendentii lui de o parte si cel infiat ori descendentii acestuia (A-D ; A-F ; G-D ; A-F) ; b) intre copiii celui care infiaza, de o parte si cel infiat (C-D), sau copiii acestuia de alta (C-F) ; c) intre cei infiati de aceeasi persoana (D-E).
Potrivit art. 7, alin. 1, lit. a, C. fam, sunt considerate impedimente dirimante, (atrag nulitatea casatoriei sau cununiei in caz de nerespectare), impedimentele care opresc casatoria intre infietor si infiat (A-D), infietor si descendentii infiatului (A-F), ascendentii infietorului si infiat (G-D), ascendentii infietorului si descendentii infiatului (G-F) ; iar potrivit prevederilor art. 7, alin. 1, lit. b C. fam., sunt considerate prohibitive (nu afecteaza in principiu valabilitatea casatoriei si respectiv a cununiei, ci atrag eventual sanctiuni administrative pentru administratorul sau ofiterul starii civile si respectiv a preotului care a neglijat a le observa), impedimentele care opresc casatoria intre copiii infietorului si copiii infiatului (C-F) si copiii infietorului si infiat (C-D) ; iar potrivit art. 7, al. 1, lit. c si intre cei infiati de aceeasi persoana (D-E).
Pentru motive temeinice C. fam., art. 7, alin. 2, prevede posibilitatea acordarii dispensei, adica se poate incuviinta casatoria intre persoanele prevazute de art. 7, alin. 2, lit. b si c, intre copiii infietorului si infiat (C-D), copilul infietorului si copilul infiatului (C-F) si intre cei infiati de aceeasi persoana (D-E). Dispensa se acorda in conditiile prevazute de art. 6 alin. 2 C. fam., adica in aceleasi conditii ca si dispensa de rudenie fireasca.
c. Starea de tutela.
Potrivit art. 8 C. fam., „in timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa”.
Impedimentul s-a impus pentru considerente de natura morala si este prohibitiv.
Tutorele se poate casatori cu persoana aflata sub tutela sa cind aceasta implineste virsta de 18 ani, daca nu exista alt impediment (A-B).
3. Rudenia ca impediment la cununie dupa sfintele canoane
Sfintele canoane, spre deosebire de Codul familiei pe langa rudenia fireasca sau de sange si rudenia morala a infierii si starea de tutela mai cunoaste si rudenia fizica a cuscriei, rudenia morala a logodnei religioase (bisericesti) si rudenia religioasa ca impediment, in anumite grade, la cununia religioasa, si anume:
a. Rudenia de sange.
In privinta limitelor in care rudenia de sange constituie un impediment la casatorie si cununie, s-au adoptat la inceput normele dreptului mozaic cuprinse in capitolul 18 din Levitic. Potrivit acestora, este interzisa casatoria intre rudele de sange, atat in linie directa, cat si in linie colaterala, pana in gradul trei inclusiv (A se vedea si I Cor. 7) si anume intre tata si fiica (A-C), bunic si nepoata (A-E) si strabunic si stranepoata (A-F) pe linie directa si intre frati (A-B), unchi si nepoata (A-D) pe linie colaterala.
Dreptul roman nu extindea nici el mai mult de gradul trei, impedimentul rudeniei de sange ; imparatul Teodosie cel mare l-a extins pana la gradul patru (A-F), interzicand casatoria verilor primari (C-D).
Sinodul trulan, prin can. 54 (vezi anexa textul canonului) interzice categoric casatoria intre rudele de sange de gradul patru atat pe linie directa (A-G) (strastrabunic cu strastranepoata), cat si pe linie colaterala in toate cazurile (C-D) verisori : A-M, straunchi-stranepoata.
Vasilicalele au extins acest impediment pana in gradul sase atat pe linie directa (A-I) cat si pe linie colaterala (E-M), in toate cazurile.
Sinodul intrunit la Constantinopol din 1025-1043 extinde in mod provizoriu, iar sinodul de la Constantinopol din 1166 in mod definitiv,impedimentul pana la gradul sapte in toate cazurile (A-J ; E-N).
In concluzie, regula ce poate fi stabilita pentru impedimentul la cununia religioasa in cazul rudeniei de sange este urmatoarea : Rudenia de sange, atat pe linie directa cat si pe linie colaterala, constituie un impediment la cununia religioasa pana in gradul sapte inclusiv (A-J ; C-O ; G-D, etc).
Practica vietii bisericesti a stabilit, ca pe linie directa, inrudirea de sange constituie impediment nelimitat, adica s-ar putea spune pana la infinit, desi legiuirile nu amintesc decat maximum gradul sapte, pentru ca in gradele mai indepartate nici nu este posibila vreo legatura deoarece abia daca se mai gasesc in viata cateodata rude de sange pe linie directa pana in gradul cinci, in grade superioare nu e cu putinta sa se mai afle in viata.
Cit priveste gradele acestei inrudiri pe linie colaterala, practica vietii bisericesti a stabilit urmatoarea regula: in gradele sapte, sase si cinci se poate acorda dispensa de catre episcopul eparhiot, chiar si in gradul .patru, in unele cazuri posibile, ca de exemplu intre verisorii primari (C-D). Pina in gradul trei, nu se poate cere si nici obtine dispensa, iar in cazul patru al verisorilor primari, se poate obtine dispensa numai de la sinodul plenar, pentru a nu se crea cazuri de precedenta.
b. Rudenia cuscriei
1. Rudenia cuscriei de felul I
Cu privire la rudenia cuscriei de felul I, ca impediment la cununie, Biserica s-a orientat tot dupa Levitic 18 si dupa dreptul roman, socotind ca inrudirea de acest fel constituie un impediment la casatorie pana in gradul trei in toate cazurile (A-E ; A-C ; A-D ; A-J ; A- F). Acest impediment, desi nu este prevazut pentru toate cazurile nici in Levitic si nici in legile bizantine (Vasilicale 28, 5, 3) si nici in legile bisericesti, in speta in canonul 54 VI ec. totusi in mod practic, Biserica l-a socotit impediment in toate cazurile la inceput numai pana in gradul trei, iar de la canonul 54 VI ec. pana in gradul patru inclusiv (A-L ; A-G), facand apoi si distinctia dintre linia, directa si linia colaterala, in sensul ca pe linie directa impedimentul cuscriei de felul intai a fost extins la infinit.
Pe linie colaterala a fost extins mai tarziu prin analogie cu impedimentul rudeniei de sange, pana la gradul cinci (A-H), prin hotararea unui sinod intrunit la anul 996 la Constantinopol si apoi pina la gradul sase (A-I), prin hotararea unui sinod intrunit tot la Constantinopol, la anul 1199.
Drept regula cu privire la limitele in care inrudirea cuscriei de felul intai constituie un impediment la cununie, pot fi stabilite urmatoarele:
Cuscria de felul intai, pe linie directa constituie un impediment pana la infinit, iar pe linie colaterala constituie un imperiment pana in gradul sase inclusiv (A-I).
Dispensa de la acest impediment in gradele sase si cinci se acorda de catre episcopul eparhiot, iar in gradul patru, numai de catre sinodul plenar pentru a nu se crea cazuri de precedenta. Sinodul poate acorda acest drept episcopului eparhiot in anumite cazuri.
2. Rudenia cuscriei de felul II
Cuscria de felul al doilea a fost privita de Biserica dintru inceput ca impediment, la casatorie si cununie, de aceeasi greutate ca si cuscria de felul intai, Biserica orientandu-se dupa normele dreptului roman si dupa obiceiul stabilit intre crestini. Pe baza acestuia si pe baza prevederilor canonului 54 VI ec, cuscria de felul doi a fost socotita ca impediment la casatorie si cununie pana in gradul patru inclusiv (C-N ; D-P). Dar cu timpul impedimentul acestei inrudiri a fost extins pana in gradul sase inclusiv (C-T ; C-U), de catre sinodul de la Constantinopol, din anul 996.
In privinta gradului sase s-a facut insa distinctiunea ca el numai atunci constituie o piedica la casatorie, daca, cazul respectiv de inrudire, dupa cuscria de felul doi in gradul sase ar produce asa-numitul amestec necuviincios de nume sau confuzia ilicita a numelor, pe cand in cazul cand nu s-ar produce aceasta confuzie, sau acel amestec de nume, casatoria este permisa si intre rudele de gradul sase, dupa cuscria de felul doi. Aceasta randuiala s-a stabilit pe baza unui principiu exprimat de canonul 87 al Sf. Vasile cel Mare, si pe baza ei, impedimentul cuscriei de felul al doilea s-a extins pina in gradul sapte (D-U).
Chestiunea aceasta pare cel putin curioasa si frapeaza in orice caz prin faptul ca, o inrudire destul de indepartata cum este aceea a cuscriei de felul al doilea, este socotita ca impediment la casatorie de o gravitate tot atat de mare ca si inrudirea de sange, caci numai aceasta merge pana la gradul sapte inclusiv. Spre a nu da nastere la confuzii si rastalmaciri chestiunea aceasta necesita unele explicatii mai amanuntite.
Mai intai sa vedem ce se intelege prin amestecul ilicit de nume sau prin amestecarea neonesta a numelor sau prin confuzia ilicita a acestora.
De obicei toate casatoriile care au loc intre rude de sange sau intre rude de cuscrie produc un amestec de nume, in sensul ca doua persoane care pe scara inrudirii respective aveau o anumita pozitie determinata printr-un nume corespunzator, prin casatorie devin soti si dobandesc astfel un nou nume in raporturile dintre ei, fara a fi pierdut insa si vechile numiri pe care le aveau pe scara inrudirilor inainte de a se casatori. Aceste nume vechi si noi se amesteca, dar daca amestecul se produce in limita gradelor de inrudire care permit casatoria, fie cu dispensa, fie fara dispensa, amestecul de nume care se produce se cheama amestec licit sau permis, ingaduit sau onest. Cand insa, un asemenea amestec de nume se produce prin casatoria intre persoane a caror legatura anterioara de inrudire nu le permite nici cu dispensa, nici fara dispensa casatoria si ei totusi o incheie, atunci se produce amestecul ilicit de nume, adica amestecul neonest, neingaduit sau amestecul rusinos de nume. De fapt caracterul lui ilicit se trage din caracterul ilicit al casatoriei.
Un fel aparte si grav al acestui amestec ilicit de nume a fost socotit acela care se produce atunci cand prin casatoria intre doua rude de cuscrie de felul al doilea se creeaza situatia ca unele persoane care pe scara inrudirii de singe si de cuscrie se gaseau sub nivelul parental, adica sub nivelul parintilor, ajung prin casatorie, fie la nivelul parental, fie depasesc acest nivel, ajungind deasupra lui, incit in felul acesta cei ce dupa numele inrudirilor anterioare sau in care se gaseau anterior, ajung sa dobindeasca prin casatorie inrudiri egale sau echivalente cu ale parintilor sau chiar superioare acelora ale parintilor, devenind bunaoara un fiu sau un nepot quasi-cumnat al tatalui sau chiar quasi-unchi al tatalui. Acest amestec de nume este considerat neingaduit si rusinos, pentru ca prin el nu numai ca s-ar nesocoti, ci s-ar incalca de-a dreptul respectul datorat parintilor.
Deci daca se constata cu ocazia unui proiect de casatorie intre cuscrii de felul al doilea, ca s-ar produce prin casatorie un astfel de amestec ilicit de nume, atunci inrudirea respectiva de cuscrie constituie si in gradul sase si in gradul sapte un impediment la casatorie.
Un alt fel aparte de amestec ilicit de nume, totusi nu de gravitatea celui dintai, este acela care poate fi numit numai amestec prezumtiv de nume, intrucat prin insasi casatorie nu se produce un amestec ilicit de nume, ci acesta s-ar produce intr-o forma oarecare abia intre urmasi, adica intre copii (E-F). Este cazul casatoriei a doi frati (A si B), cu doua verisoare (C si D) primare pe care il mentioneaza unele scrieri vechi, dar pe care nu-l puteam socoti realmente intre cazurile care produc nici macar in .mod prezumtiv amestec necuviincios de nume, caci acest amestec nu este prin nimic mai necuviincios decat amestecul neobisnuit de nume, care se produce intre copiii diverselor rude de sange, intre care este permisa casatoria cu sau fara dispensa. Totusi, intrucat este mentionat si acesta, l-am mentionat si noi cu observatiile de rigoare. Impedimentul a fost impus printr-o hotarare a sinodului endemic de la Constantinopol intrunit sub patriarhul ecumenic Samuil I (1763-1768), la care au participat si patriarhii de Antiohia si Ierusalim.
Desi este evident ca prin amestecul de nume, care afecteaza raporturile firesti de inrudire dintre parinti si copii, ducand la rasturnarea, acestor raporturi, se poate considera ca ar fi suficient de motivata masura luata in aceasta privinta de catre sinodul de la Constantinopol din anul 996 si de catre un altul din veacul al XI-lea, totusi, in fond casatoria intre rudele in cazul carora s-ar produce prin casatoria mentionata confuzie neingaduita de nume, nu contravine scopului general al casatoriei, nici considerentelor de baza de natura religioasa, morala si fizica, care au determinat oprirea casatoriei intre care exista o inrudire mai apropiata. De asemenea aceasta confuzie de nume apare ca mai putin grava decat aceea care se produce prin casatoria intre rude de sange, chiar daca aceasta este admisa cu sau fara dispensa.
Pentru considerentele aratate, practica vietii bisericesti nu-i acorda impedimentului ce consta in amestecul ilicit de nume greutatea pe care i-a acordat-o o anumita mentalitate mai mult bizantina decat bisericeasca si care l-a si impus in veacul al X-lea, prin hotararea sinodului de la Constantinopol de la anul 996 si ca urmare si dispensa de la gradul sapte si sase a cuscriei de felul doi, in cazul cand se produce amestec de nume (in gradul sapte, acesta se produce totdeauna) este lasata la latitudinea episcopului, nu a fost rezervata sinodului.
Pe temeiul celor spuse in legatura cu inrudirea cuscriei de felul al doilea, se pot enunta urmatoarele reguli :
– Cuscria de felul al doilea constituie un impediment la casatorie si cununie in toate cazurile pana inclusiv in gradul cinci, iar in gradele sase si sapte, numai in cazul cand prin casatorie s-ar produce amestec ilicit de nume, care in gradul sapte este inevitabil.
Dispensele la acest impediment in gradele cinci, sase si sapte pot fi acordate de catre episcopul eparhiot, iar in gradul patru, numai de catre sinod.
3. Rudenia cuscriei de felul al treilea
Cuscria de felul al treilea constituie si ea un impediment dupa randuielile bisericesti, pana inclusiv in gradul trei, asa cum s-a stabilit pe cale de obicei. Este astfel oprita casatoria socrului vitreg cu nora vitrega (C-E) (gr. I) ; tatal primului sot cu mama sotului al doilea (G-M) (grad II) si sotul unei surori cu soacra celei de a doua surori (P-R) (gr. III). Randuiala aceasta nu se intemeiaza pe vreun canon, ci numai pe obicei si pe unele norme ale dreptului roman si bizantin, care au fost aplicate si in viata Bisericii si astfel s-a ajuns ca din veacul al XIII-XIV sa se generalizeze randuiala amintita, fiind totusi posibil ca in gradul trei sa se acorde dispensa si de la acest impediment.
c. Rudenia religioasa
1. Rudenia religioasa intemeiata pe actul tinerii la botez.
Rudenia religioasa intemeiata pe actul tinerii la botez a fost socotita initial ca formand impediment la casatorie, numai intre nasi si fini, adica in gradul intai (C-E). Aceasta randuiala s-a impus prin obicei si apoi a fost consacrata printr-o lege din anul 530 a imparatului Justinian (Cod. V. 4, 26).
Mai tarziu, prin canonul 53 al sinodului VI ecumenic (trulan) s-a extins impedimentul acestei inrudiri pana la gradul doi, pe motivul ca „rudenia religioasa este mai presus decat legatura cea dupa trup”, specificandu-se in termeni cat se poate de clari ca este interzisa casatoria intre nas (C) si mama finului (B), si ca, in cazul cand s-ar incheia o asemenea casatorie, ea trebuie sa fie despartita, iar cei ce o incheiasera sa fie supusi epitimiilor pentru desfranati.
In aplicarea acestei dispozitii a canonului 53 VI ec. s-au produs numeroase abuzuri, ea fiind folosita nu o singura data la determinarea divortului dintre unii soti, prin faptul ca sotul (A) fiind de obicei instruit asupra cuprinsului canonului 53 VI ec, isi tinea cu premeditare propriul sau fiu (C) la sf. botez, dupa care urma aplicarea prevederilor canonului, care dispune despartirea celor doi soti din pricina ca au devenit rude religioase de gradul II, in care este interzisa convietuirea, sotii insisi fiind supusi epitimiilor pentru desfranare. Cat priveste modul de argumentare folosit in acest canon pentru a se justifica extinderea impedimentului rudeniei religioase pana la gradul doi, este de observat ca el trebuie privit si socotit ca o formula menita sa impresioneze, dar care nu se potriveste de fapt la realitatile la care se refera in cazul concret. Caci daca este adevarat ca cele spirituale sau religioase sunt superioare celor trupesti sau materiale, in general, apoi nu este nicidecum adevarat ca pornind de la aceasta deosebire o putem aplica si la raportul dintre inrudirea religioasa si cea fizica, pentru ca este evident ca inrudirea de sange stabileste un raport de intimitate mai stransa intre cei legati prin aceasta inrudire si ca in acelasi timp, raportul respectiv se simte mai viu, mai puternic si cu o raza de cuprindere mai mare a persoanelor astfel inrudite, intre care determina nu numai un raport de intimitate mai mare. De altfel, dovada ca in felul acesta trebuie inteleasa formula folosita de canon, ne ofera atat textul canonului insusi, cat si textul canonului urmator 54 VI ec. (vezi in anexa textul), si anume, textul canonului 53 VI ec, pentru motivul ca nu extinde impedimentul rudeniei religioase decat pana la gradul doi, iar textul canonului 54 VI ec, pentru ca urmand imediat dupa textul can. 53 VI ec, si ocupandu-se tot de rudenie ca impediment la casatorie, prevede ca inrudirea de sange si de cuscrie, deci o inrudire fizica iar nu religioasa, constituie impediment la casatorie pana in gradul IV inclusiv, pe linie colaterala, iar nu numai pana in gradul doi, ca inrudire religioasa socotita superioara si mai importanta decat cea fizica. Acelasi lucru rezulta apoi si din intreaga practica ca si din intreaga legislatie ulterioara a Bisericii, privitoare la rudenia ca impediment la casatorie.
Ca urmare, cu toate ca Vasilicalele au extins pana in gradul trei, in toate cazurile (D-G), impedimentul-rudeniei religioase intemeiata pe actul tinerii la botez (Vasil. 27, 5, 14), totusi, in mod practic acest fel de rudenie s-a impus ca formand un impediment la casatorie, numai pana in gradul doi, in toate cazurile si foarte rar pana in gradul trei, in care, pe baza de obicei sau de practica s-a statornicit randuiala ca se poate obtine dispensa, pe cand in gradul unu si doi nu se poate cere si nici nu se poate obtine dispensa, tinandu-se in aceasta privinta la cele hotarate prin canonul 53 al sin. VI ec.
Ulterior, pe cale de obicei, s-a extins impedimentul chiar pana la gradul VII ca si rudenia de sange. Nu s-a generalizat insa. Nu exista nici o hotarare a vreunui sinod in acest sens.
2. Rudenia religioasa intemeiata pe actul asistarii la cununie
Cat priveste celalalt sau al doilea fel de inrudire religioasa, care se intemeiaza pe actul asistarii la cununie, el nu este prevazut in vechile randuieli canonice ale Bisericii, dar s-a impus pe cale de obicei, inrudirea aceasta fiind asimilata cu aceea care se naste din actul tinerii la botez, si stabilindu-se ca atare, ca si acest fel de inrudire, constituie ca si cel dintai, un impediment la casatorie, pana la gradul trei (B-G) inclusiv in toate cazurile, cu posibilitatea acordarii de dispensa in gradul trei. Acestui obicei ii da expresie si glava 198 din Pravila cea Mare de la Targoviste (1652), care extinde impedimentul chiar pana in gradul IV (B-I).
De altfel, Pravila cea Mare, asimileaza inrudirea religioasa, intemeiata pe actul asistarii la sf. botez, – si prin asimilare cu aceasta si inrudirea religioasa intemeiata pe actul asistarii la sf. cununie, – cu cea de sange, sub raportul intinderii impedimentului acestei inrudiri, socotind ca ea trebuie sa fie egala cu aceea a inrudirii de sange, adica pana in gradul sapte inclusiv, intre descendentii nasului si finului (P-I).
Aceasta randuiala insa nu s-a observat in mod practic decat arareori si ea a cazut in desuetudine nesocotindu-se nici in cazul nasiei de la botez, nici in acela al nasiei de la cununie, ca impedimentul acestor inrudiri ar trebui sa depaseasca gradul trei sau cel mult gradul patru de rudenie.
Precum s-a mai amintit, acest al doilea fel de inrudire religioasa nu a ramas insa in practica tuturor Bisericilor ortodoxe locale, ci numai in practica generala a Bisericii Ortodoxe Romane si a celei ortodoxe sarbe, pe cand in alte Biserici ea reprezinta doar o practica partiala, restransa la unele regiuni, cum este cazul in Biserica bulgara.
d. Rudenia morala
1. Rudenia morala intemeiata pe tutela
Cel mai simplu fel de inrudire morala, care constituie numai intr-un singur grad impediment la casatorie, este inrudirea care naste din actul tutelei. Aceasta constituie impediment la casatorie numai intre tutore (A) si persoana aflata sub tutela (B) bineinteles daca una din ele este de sexul feminin si cealalta de genul masculin, insa numai pentru durata tutelei.
Aceasta regula trebuie inteleasa insa si aplicata in functie de existenta sau inexistenta altor eventuale inrudiri care ar putea sa existe intre tutor si tutelata, in mod independent de tutela si adica vreo inrudire religioasa, vreo alta inrudine morala sau vreo inrudire de sange ori de cuscrie.
2. Rudenia morala intemeiata pe adoptiune
Asemanatoare formal cu tutela, dar deosebita prin natura sa de tutela, datorita faptului ca adoptiunea creeaza raporturi depline de familie Si pentru intreaga viata, cel putin in principiu, intre parintele adoptiv (A) si fiul adoptiv (B) sau intre cel ce infiaza si cel infiat, precum si intre ceilalti membri ai familiilor acestora, infierea sau adoptiunea constituie tocmai din aceasta pricina un impediment la casatorie, in toate cazurile, pana in gradul trei (B-D) (A-J).
Acest impediment stabilit mai intai pe cale de obicei si in privinta numarului gradelor pana la care el a fost socotit ca impediment la casatorie, s-a procedat sau s-a aplicat analogia cu numarul gradelor pana la care constituie si inrudirea nasiei la botez impediment la casatorie. Prin urmare si inrudirea adoptiunii sau infierii s-a extins pana la gradul doi inclusiv (A-I) (B-E) (B-H). Acest obicei il confirma, dandu -i consacrare egala sau juridica o novela a imparatului Leon al VI-lea filozoful, prin care se interzice casatoria intre fratii adoptivi (B-H), acestia fiind in gradul doi al inrudirii, nascut din adoptiune (Nov. 24).
Mai tarziu, tot pe calea analogiei cu inrudirea religioasa a nasiei de la botez, s-a incercat extinderea impedimentului adoptiunii pana la gradul sapte, dar in mod practic, el nu s-a extins de fapt decat pana la gradul patru inclusiv, potrivit vechilor norme ale dreptului roman.
Biserica, in trecut, binecuvantand printr-un rit special actul adoptiunii, a socotit inrudirea ce se naste din acest act un impediment pana cel mult in gradul patru, dar pe urma, cedand, practica binecuvantarii adoptiunii de catre Biserica, a redus acest impediment pana la gradul doi inclusiv, randuiala care se pastreaza si acum.
De retinut ca legile de stat, inclusiv Codul familiei (1954) din tara noastra (art. 7) extind impedimentul adoptiunii sau al infierii pana la gradul trei in toate cazurile, asa incat fata de practica bisericeasca numai cu privire la acest singur fel de rudenie este mai putin exigenta decat legile de stat, socotind-o impediment numai pana in gradul doi, pe cand in cazul tuturor celorlalte feluri de inrudiri, ea extinde mai mult impedimentele la cununie, decat impinge legile de stat impedimentele la casatorie.
3) Rudenia morala intemeiata pe actul logodnei bisericesti.
Al treilea fel de inrudire morala, ce constituie impediment la casatorie, provocand complicatii mai multe, este logodna bisericeasca, caci cea civila nu este socotita creatoare de impediment la casatorie.
In privinta logodnei se intalneste uneori parerea foarte gresita ca logodna ar putea fi permisa chiar si in unele cazuri in care nu poate fi permisa casatoria, nici in principiu si nici prin vreun fel de dispensa. Aceasta parere este nu numai gresita in sine, ci de natura sa si induca in eroare, deoarece nu constituie un act cu scop in sine si ea nu creeaza o stare civila de durata, ci numai una tranzitorie, pentru ca scopul logodnei este casatoria si exclusiv casatoria, asa incat daca s-ar permite logodirea unor persoane care nu se pot casatori, atunci se savirseste un act contrar scopului logodnei si in acelasi timp sunt induse in eroare si incurcate in viata persoane de a caror necunostinta de cauza se abuzeaza.
Ca urmare, apare ca de la sine inteles ca toate impedimentele care opresc incheierea casatoriei-constituie impedimente si la incheierea logodnei si ca nu este ingaduit sa se recurga la subterfugii de natura sa induca in eroare in aceasta privinta.
O singura exceptie s-a admis in chestiunea logodnei, adica in chestiunea impedimentelor la logodna si anume in privinta varstei, adica in privinta unui impediment ce dispare de la sine, prin trecerea vremii. Si tocmai tinandu-se seama de acest fapt, s-a ingaduit in trecut incheierea logodnei intre persoane care nu aveau varsta pentru casatorie si nici macar o varsta in cadrul careia se putea obtine dispensa pentru incheierea casatoriei.
In ce priveste inrudirea pe care o creeaza logodna, ea trebuie privita atat in lumina consideratiunilor de mai sus, cat si in aceea a analogiei cu casatoria sau cu actul casatoriei, pentru ca pe de o parte incheierea logodnei necesita indeplinirea acelorasi conditiuni si inlaturarea acelorasi impedimente, daca acestea exista, iar pe de alta parte, promisiunea solemna de casatorie sau arvuna casatoriei in care consta de fapt logodna, insemneaza anticiparea casatoriei si deci stabilirea prin actul logodnei a relatiilor respective de intimitate pe intreaga scara si in intreaga extensiune in care se stabilesc acestea prin actul casatoriei.
Rationand tocmai in acest chip, Biserica a asimilat logodna cu casatoria in materie de impedimente si de efecte, adica de creare a unor noi impedimente si in consecinta socoteste ca a doua casatorie, casatorie pe care o incheie orice persoana care mai inainte fusese logodita bisericeste cu alta persoana decat aceea cu care se casatoreste. Ca urmare, ea nici nu admite la hirotonie pe candidatii la preotie care au fost logoditi bisericeste ou o persoana (A – logodit cu B) si apoi s-au casatorit cu o alta persoana (B casatorit cu C). Acestia (B) sunt socotiti cu fosti casatoriti si ramasi vaduvi prin deces sau prin despartire ori divort.
Cu toate acestea, impedimentele pe care le produce incheierea logodnei pentru casatorie, au fost apreciate variat de legislatia de stat, din trecut, si de obiceiul adoptat in Biserica, mergandu-se la inceput in sensul restrangerii impedimentelor la casatorie, pe care le-ar determina logodna intre rudele celor logoditi. Astfel aceste impedimente au fost privite ori numai partial si restranse la gradul doi al rudelor de sange a oricaruia dintre logodnici (H-E), ori cel mult pana la gradul sase al acestor rude, socotindu-se insa ca impediment numai inrudirea unui logodnic cu con-sangenii celuilalt sau invers, nu insa si inrudirea din consangerii respectivi, raportati unii la altii, adica dintre consangenii unui logodnic cu consangenii celuilalt logodnic. Aceasta socotinta reprezinta insa numai o abordare si reglementare partiala a problemei, careia i se da expresie si prin can. 98 VI ec, caci nu poate scapa nimeni faptul ca tot asa precum se stabileste un raport de intimitate sau de inrudire intre oricare dintre logodnici si consangenii celuilalt, un astfel de raport se stabileste si intre consangenii unuia dintre logodnici cu consangenii celuilalt, raport care in unele cazuri poate fi chiar mai apropiat, cum ar fi acela dintre parintii, copiii sau fratii logodnicilor. Or, daca s-ar aplica dupa litera prevederilor unor legiuiri in aceasta chestiune, ar urma ca intre rudele de gradul cinci si sase ale unui logodnic si intre celalalt logodnic, in cazul desfacerii logodnei, nu s-ar putea incheia casatoria, in schimb insa ea s-ar putea incheia intre copiii celor doi logodnici, intre parintii lor si chiar intre fratii lor, ceea ce este evident o incalcare mult mai grava a raportului de intimitate dintre respectivele persoane, raport care tocmai constituie esenta rudeniei.
Din insirarea diverselor categorii sau feluri de impedimente la incheierea casatoriei si cununiei religioase s-a putut vedea ca prin aceste impedimente sau oprelisti pe care le ridica obiceiul si legea scrisa a Bisericii in calea incheierii casatoriei, se urmareste pe cat se poate crearea celor mai bune conditii pentru incheierea casatoriei, evitandu-se unele cauze de natura religioasa, morala si fizica, prin care s-ar prejudicia sanatatea morala, religioasa si fizica a familiei, daca s-ar permite incheierea casatoriei atunci cand exista vreunele din impedimentele pe care le-am enumerat.
Este de la sine inteles, ca unele dintre aceste impedimente, daca sunt prezentate de inrudiri mai apropiate, ele nu numai ca prejudiciaza casatoria si familia, ci constituie adevarate maladii, care se transmit si care duc la imbolnavirea sau la daramarea institutiei casatoriei si a familiei si prin aceasta la insasi subminarea vietii bisericesti ca si a vietii sociale in genere. La aceste consecinte se adauga in mod special acela cu totul grav atat din punct de vedere fizic cit si din punct de vedere moral sau religios, care consta in degenerarea fizica atat a sotilor care sunt rude de sange apropiate cat si a copiilor care s-ar naste din asemenea soti.
Condus de aceleasi consideratiuni de principiu si Statul s-a ingrijit din timpuri vechi de asigurarea sanatatii fizice, morale si chiar religioase a casatoriei si a familiei, nu numai prin stabilirea unor conditii speciale in acest scop, ci si prin stabilirea unor piedici in calea incheierii acelor casatorii pentru care sotii nu indeplinesc principalele conditiuni de sanatate fizica, morala si religioasa.
Si Statul nostru, tocmai in scopul de a asigura incheierea familiei in conditii cat mai bune si apoi a intemeierii familiei in conditii de sanatate, precum si a cresterii copiilor in aceleasi conditii, a venit in anul 1954 cu o legiuire complexa, care imbratiseaza toate aspectele legate de incheierea casatoriei, de familie si de copii, si care se numeste Codul Familiei. Potrivit Codului familiei nici rudenia de cuscrie, nici cea religioasa, nici rudenia logodnei nu constituie o piedica la incheierea casatoriei, ci numai tutela in gradul intai, intre tutore si persoana tutelata, cat timp dureaza tutoratul, apoi infierea pana in gradul trei inclusiv, cu posibilitatea acordarii dispensei in gradul trei si inrudirea de sange pana in gradul patru inclusiv, cu posibilitatea acordarii dispensei in gradul patru, in speta, in cazul verilor primari.
Inlaturarea impedimentelor provenite din rudenie
Impedimentele de aceasta categorie se inlatura numai prin dispensa, adica pe calea dezlegarii acestor impedimente.
Pentru acordarea dispenselor, autoritatea competenta in Biserica este episcopul si sinodul, dupa caz, iar in stat, felurite organe ale puterii de stat, iarasi dupa caz, si dupa organizarea puterii de stat. in tara noastra organul competent este Comitetul Executiv al Consiliului Popular Judetean.
Cat priveste dreptul episcopului si al sinodului de a acorda dispense, acesta nu este prevazut direct in vechile legiuiri canonice ale Bisericii, dar din aceasta pricina el nu este mai putin canonic, intrucat se intemeiaza pe un obicei indelungat, stravechi, care prin observarea lui a dobandit puterea legii scrise, asa incat pe temeiul lui, in cele mai multe cazuri, episcopul este indreptatit, sa acorde dispensa de toate impedimentele la casatorie, de la care se poate da dispensa sau de la care este posibil sa se dea dispensa, iar sinodului i s-a rezervat competenta in aceasta materie, numai pentru anumite cazuri, din motive de intarire a disciplinei si se intelege ca un atare drept poate fi rezervat sinodului in calitate de autoritate superioara. In orice caz, dreptul de a acorda dispensa de la impedimentele la casatorie, nu se intemeiaza pe obisnuita putere a episcopilor de a lega si de a dezlega, ci pe obiceiul constant, prin care i s-a conferit episcopului si apoi si sinodului dreptul de a da dispensa de la orice lege, canon sau alta randuiala bisericeasca, afara de acelea care au continut dogmatic sau continut moral, cand prin aceasta se da expresie tot unui principiu sau unui adevar de credinta. Canoanele care atesta si care presupun existenta dreptului episcopilor de a acorda dispensa de la diferite randuieli bisericesti, inclusiv de la prevederile canoanelor, se exprima in felul urmator : „Episcopul are dreptul de a dispensa pe fiii sai duhovnicesti de la observarea anumitor prescriptiuni canonice” (Can. 12, I, ec. ; 16, IV, ec. ; 102, VI, ec. ; 2, 5, 7 Ancira ; 6, 43 Cart. ; 1 Vas. c.M. ; 4, 57 Grig.).
Anexa :
– Rudenia din logodna bisericeasca :
– Casatoria cu logodnica altuia e oprita (98. VI. ; 22 Ioan Postitorul).
– Rudenia de sange.
– Rudenia de sange este oprita pana in gradul IV inclusiv (verii primari)
(54. VI.).
– Este interzisa casatoria intre nepot si matusa (gr. III pe linie colat.) (11
Tim. Alex.).
– Rudenia cuscriei:
– Rudenia din cuscrie interzisa pana in gradul IV inclusiv (54.VI.ec.) (tata si fiul cu mama si fiica – gr. 2 ; tata si fiul cu doua surori; – mama si fiica cu doi frati – gr. 3 ; doi frati cu doua surori) (gr. 4).
Casatoria intre cei inruditi (rudenia de sange si cuscrie) in gradele de mai sus se desface, iar respectivii „sa cada sub canon de sapte ani” (54. VI).
– „Femeia daca se va marita cu doi frati, sa se scoata (din comunitate) pana la moarte” (2 Neoc).
– „Cel ce a luat pe sotia fratelui sau nu se va primi inainte de a se desparti de ea” – 23 Vas.c.M.
– Cel ce se casatoreste cu sora primei sale sotii, sa fie supus pedepsei adulterului. – 78, 87 Vas.c.M. 11 Tim. Alex.
– Fiul sa nu i-a de sotie pe concubina tatalui sau. Vas. c.M.
– Un sot nu se poate casatori cu soacra sa, sau cu fiica sotiei sale dintr-o alta casatorie. 87 Vas.c.M.
– Rudenia religioasa :
– Rudenia religioasa este oprita pana in gradul 2 (nasul cu mama vaduva a finului, 53. VI ec).
Sanctiuni.
– Cel ce incheie casatorie cu o persoana cu care stie ca e inrudit, in gradele in care canoanele opresc casatoria, „va primi epitimia adulterului” – 68 Vas.c.M.
– Clericul sa nu binecuvinteze casatoria la incheierea careia se impun impedimente canonice. 11 Tim. Alex.
– Cei ce incheie casatorie, de canonicitatea careia sunt gresit convinsi, sa fie tratati mai blind. – 26.VI.; 27 Vas.c.M.; 13 Teofil Alex.
Nota:
1. In afara de rudenie, la casatorie mai sunt si alte piedici sau impedimente:
– Alienatia mintala : 2, 3, 4, Tim. Alex.
– Lipsa consimtamantului partilor : 38, 40, 42 Vas.c.M. ;
– Casatoria existenta legal: 87, 93.VI. ; 46, 77, 80 Vas.c.M.
– Hirotonia : 26 ap ; 6.13.VI; 1. Neoc.
– Votul castitatii : 16.IV; 44,VI ; 19 Ane.; 6, 18 Vas.c.M.
– Postul Pastilor : 52 Laod.
Rapirea : 27.IV; 92.VI; 22, 30 Vas.c.M.
2. Codul Familiei mai interzice casatoria: – barbatului care n-a implinit 18 ani si femeii care n-a implinit 16 ani (art. 4) (cu posibilitatea obtinerii dispensei pentru femeia care a implinit 15 ani); – celor casatoriti (art. 5).
Codul familiei opreste casatoria:
– Intre rudele (de sange) in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv (art. 6), cu posibilitatea obtinerii dispensei din partea Comitetului executiv al Consiliului Popular judetean, pentru motive temeinice de casatorie a rudelor de sange in linie colaterala de gradul al patrulea.
Este oprita casatoria :
a. intre cel care infiaza sau ascendentii lui, de o parte, si cel infiat ori descendentii acestuia, de alta;
b. intre copiii celui care infiaza, de o parte, si cel infiat sau copiii acestuia, de alta.
c. intre cei infiati de aceeasi persoana.
Pentru motive temeinice, casatoria intre persoanele prevazute la lit. b. si c. de mai sus poate fi incuviintata potrivit dispozitiilor art. 6, alin. 2. (art. 7).
– In timpul tutelei, casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa (art. 8).
– Este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lovit vremelnic in facultatile mintale, cat timp nu are discernamtotul faptelor sale (art. 9).
