Cum distruge „monstruoasa maşină financiară a UE” satele tradiţionale româneşti
Într-un articol publicat pe site-ul radioului german Deutsche Welle, jurnalistul şi scriitorul britanic William Blacker arată că fondurile europene pentru agricultură distrug o comoară a României: satele tradiţionale, cu arhitectura lor specifică. În lipsa unei politici naţionale de conservare a arhitecturii tradiţionale, în buza satelor cu arhitectura săsească au răsărit halele cilindrice ale secolului XXI.
Fondurile europene pentru România sunt o binecuvântare pentru economie, însă pentru mediul rural sunt un blestem deoarece arhitectura tradiţională – o comoară – dispare într-un ritm alarmant, scrie jurnalistul şi scriitorul britanic William Blacker, într-o analiză apărută pe pagina de Internet a radioului Deutsche Welle (DW). El aminteşte cum ziarele britanice erau pline la sfârşitul anilor ’80 de articole în care atrăgeau atenţia despre cum dictatorul Nicolae Ceauşescu distrugea satele istorice din România. A urmat apoi o reacţie internaţională împotriva acestui vandalism arhitectural brutal. Apoi a venit revoluţia din ’89 care a salvat totul. La numai două săptămâni de la căderea regimului comunist, Blacker a avut ocazia să vină în România, unde se aştepta să găsească multe sate rase de pe faţa pământului de lamele buldozerelor.
„În schimb, am găsit aşezări mai frumoase şi mai intacte decât oricare altele pe care le-am văzut în Est. Am constatat că planul lui Ceauşescu de a ‘sistemiza’ satele nu a fost pus de fapt în aplicare”, scrie William Blacker. Potrivit lui, nu numai că satele erau foarte frumoase, dar erau şi pline de oameni, majoritatea cu un loc de muncă. Pământurile erau în majoritate cultivate, existau păduri înfloritoare şi nicăieri nu găseai vreun semn de reclame sau neoane stradale.
Astăzi însă, notează Blacker, pentru a găsi un loc de muncă sătenii trebuie să părăsească localităţile şi să călătorească peste hotare. Pădurile sunt tăiate într-un ritm alarmant, iar satele sunt pline de mizerie de toate felurile – plastic, reclame luminoase şi neoane. Ţăranii care nu au plecat din satele tradiţionale supravieţuiesc crescând câteva animale. În august, anul acesta, Blacker a revenit în România, unde are şi o proprietate. „Am văzut cum monstruoasa maşină financiară a UE a trecut prin aceste sate. Acum sunt pline de hale cilindrice de marfă”, răsărite chiar în buza satelor care încă mai au case şi construcţii tradiţionale, spune jurnalistul. Iar maşinile introduse în agricultură, conduse de o singură persoană, înlocuiesc munca a 20 de oameni, care nu mai au de unde să-şi câştige pâinea.
Fondurile europene îi rănesc pe săraci
„Aţi putea crede că fondurile UE oferite direct fermierilor ajută – şi într-un fel chiar ajută -, dar ele le sunt oferite numai celor care au o anumită suprafaţă de teren sau un anumit număr de animale”, spune Blacker. Fermierii mai mici nu primesc aproape nimic, astfel bogaţii devin mai bogaţi, iar săracii sunt scoşi din afaceri. Abia acum vine ironia, în opinia jurnalistului: „Cei suficient de norocoşi să primească fonduri europene, de multe ori sume importante, folosesc banii pentru a construi vile somptuoase care nu au nici o legătură cu casele tradiţionale din jurul lor”. Blacker adaugă că, folosind o parte din banii repartizaţi României, UE ar fi putut să se asigure că arhitectura istorică din România este protejată. „Nu au făcut însă asta, iar rezultatul este o catastrofă culturală şi o distrugere la o scară mai mare decât ar fi reuşit vreodată Ceauşescu să facă. Ceauşescu a vrut să distrugă satele istorice din România. Acum lumea modernă şi UE fac această treabă pentru el”, conchide Blacker.
William Blacker, „ţăranul” de lângă Sighişoara
Blacker este un reputat jurnalist britanic, care semnează pentru publicaţii precum „Times”, „Daily Telegraph” sau „The Ecologist”. Însă el este şi un om pasionat de satele româneşti tradiţionale, pe care le consideră „o comoară”. Şase luni pe an, Blacker locuieşte în România – în strânse relaţii cu o comunitate de ţigani – şi unde îşi lucrează pământul pe care îl deţine într-un sat de lângă Sighişoara. A renovat peste 200 de case tradiţionale săseşti în România, ţară de care s-a îndrăgostit, deşi „are atâtea defecte”.
Fondurile europene pentru România sunt o binecuvântare pentru economie, însă pentru mediul rural sunt un blestem deoarece arhitectura tradiţională – o comoară – dispare într-un ritm alarmant, scrie jurnalistul şi scriitorul britanic William Blacker, într-o analiză apărută pe pagina de Internet a radioului Deutsche Welle (DW). El aminteşte cum ziarele britanice erau pline la sfârşitul anilor ’80 de articole în care atrăgeau atenţia despre cum dictatorul Nicolae Ceauşescu distrugea satele istorice din România. A urmat apoi o reacţie internaţională împotriva acestui vandalism arhitectural brutal. Apoi a venit revoluţia din ’89 care a salvat totul. La numai două săptămâni de la căderea regimului comunist, Blacker a avut ocazia să vină în România, unde se aştepta să găsească multe sate rase de pe faţa pământului de lamele buldozerelor.
„În schimb, am găsit aşezări mai frumoase şi mai intacte decât oricare altele pe care le-am văzut în Est. Am constatat că planul lui Ceauşescu de a ‘sistemiza’ satele nu a fost pus de fapt în aplicare”, scrie William Blacker. Potrivit lui, nu numai că satele erau foarte frumoase, dar erau şi pline de oameni, majoritatea cu un loc de muncă. Pământurile erau în majoritate cultivate, existau păduri înfloritoare şi nicăieri nu găseai vreun semn de reclame sau neoane stradale.
Astăzi însă, notează Blacker, pentru a găsi un loc de muncă sătenii trebuie să părăsească localităţile şi să călătorească peste hotare. Pădurile sunt tăiate într-un ritm alarmant, iar satele sunt pline de mizerie de toate felurile – plastic, reclame luminoase şi neoane. Ţăranii care nu au plecat din satele tradiţionale supravieţuiesc crescând câteva animale. În august, anul acesta, Blacker a revenit în România, unde are şi o proprietate. „Am văzut cum monstruoasa maşină financiară a UE a trecut prin aceste sate. Acum sunt pline de hale cilindrice de marfă”, răsărite chiar în buza satelor care încă mai au case şi construcţii tradiţionale, spune jurnalistul. Iar maşinile introduse în agricultură, conduse de o singură persoană, înlocuiesc munca a 20 de oameni, care nu mai au de unde să-şi câştige pâinea.
Fondurile europene îi rănesc pe săraci
„Aţi putea crede că fondurile UE oferite direct fermierilor ajută – şi într-un fel chiar ajută -, dar ele le sunt oferite numai celor care au o anumită suprafaţă de teren sau un anumit număr de animale”, spune Blacker. Fermierii mai mici nu primesc aproape nimic, astfel bogaţii devin mai bogaţi, iar săracii sunt scoşi din afaceri. Abia acum vine ironia, în opinia jurnalistului: „Cei suficient de norocoşi să primească fonduri europene, de multe ori sume importante, folosesc banii pentru a construi vile somptuoase care nu au nici o legătură cu casele tradiţionale din jurul lor”. Blacker adaugă că, folosind o parte din banii repartizaţi României, UE ar fi putut să se asigure că arhitectura istorică din România este protejată. „Nu au făcut însă asta, iar rezultatul este o catastrofă culturală şi o distrugere la o scară mai mare decât ar fi reuşit vreodată Ceauşescu să facă. Ceauşescu a vrut să distrugă satele istorice din România. Acum lumea modernă şi UE fac această treabă pentru el”, conchide Blacker.
William Blacker, „ţăranul” de lângă Sighişoara
Blacker este un reputat jurnalist britanic, care semnează pentru publicaţii precum „Times”, „Daily Telegraph” sau „The Ecologist”. Însă el este şi un om pasionat de satele româneşti tradiţionale, pe care le consideră „o comoară”. Şase luni pe an, Blacker locuieşte în România – în strânse relaţii cu o comunitate de ţigani – şi unde îşi lucrează pământul pe care îl deţine într-un sat de lângă Sighişoara. A renovat peste 200 de case tradiţionale săseşti în România, ţară de care s-a îndrăgostit, deşi „are atâtea defecte”.
Adrian Popa – Cotidianul
