Cuvântul Blagocinului de Orhei la Adunarea Generală pentru întroducerea „Bazelor Ortodoxiei” în şcoli

„Cel ce iubeşte pe Dumnezeu are în mod firesc înclinaţia spre studii”, afirmă Sfinţii Părinţi care prin viaţa lor au dovedit că setea de cunoaştere nu poate fi separată de dragostea faţă de Dumnezeu şi făptura Sa. Înalta cultură face din om o persoană cunoscută, respectată şi apreciată de către toţi.

Cred că nu trebuie să convingem pe nimeni că societatea noastră are nevoie de o profundă renaştere spirituală, la care poate contribui Biserica.

Nu este nimic nou. Este vorba doar de revenirea la o tradiţie milenară, întreruptă în perioada ateismului – duşman de moarte al credinţei în Dumnezeu şi al educaţiei creştine a copiilor.

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor” (Lc. IX, 14). Nu  întîmplător aceste cuvinte din Sfânta Evanghelie cea de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, stau la baza Pastoralei  Întâi Stătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Î.P.S Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi a Întregii Moldove. În ele se cuprinde nu numai un îndemn adresat celor mari, dar şi o poruncă pe care le-o dă Mîntuitorul: de a nu-i opri pe copii în înaintarea spre Împărăţia Cerurilor şi de a-i ajuta la aceasta.

În majoritatea statelor Europei religia este disciplină şcolară, sub diferite denumiri: Educaţie religioasă (Austria, Danemarca, Germania, Grecia şi Irlanda), Educaţie moral-religioasă (Anglia), Morală şi educaţie religioasă (Portugalia), Creştinism, Religie şi Etică (Norvegia), Mişcări ideologice religioase (Olanda), Religie (Finlanda, Italia şi Spania), în Rusia ОСНОВЫ ПРАВОСЛАВНОЙ КУЛЬТУРЫ. În România, învăţămîntul religios se desfăşoară sub deviza: „Nici un liceu fără Dumnezeu!”. În statele Uniunii Europene se promovează un sistem de învăţămînt care valorifică potenţialul educativ al religiei.

Despre necesitatea educaţiei religioase în Republica Moldova se vorbeşte de aproape douăzeci de ani, însă problema a rămas nerezolvată.

De ce în cazul Matematicii, Chimiei, Biologiei sau altor obiecte din programa şcolară nu este nevoie de adoptarea legilor, iar necesitatea studierii bazelor adevăratei credinţe a poporului acestei ţări trebuie pusă la vot?

De ce pledăm anume pentru predarea Bazelor Ortodoxiei? Pentru că astăzi, din cauza îndepărtării de credinţă şi de adevărul mîntuitor, oamenii ajung la indiferenţă religioasă ori la erezie, renunţă la comorile nepieritoare ale Ortodoxiei, la valorile morale şi naţionale, inclusiv dragostea de atrie.

Superioritatea absolută şi veşnică a credinţei şi a moralei ortodoxe se explică prin aceea că Însuşi Dumnezeul cel ceresc a descoperit-o omenirii: „Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, zice Mîntuitorul Iisus Hristos, ca să mărturisesc adevărul şi oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan XIII, 8).

Ortodoxia este una cu fiinţa poporului nostru. Credinţa i-a însoţit întreaga viaţă şi toate strădaniile. Nu poţi nega secole de istorie şi cultură inspirate de credinţa religioasă. Biserica a binecuvîntat şi a sprijinit, prin cuvînt şi faptă, lupta şi jertfele poporului pentru apărarea pămîntului strămoşesc şi independenţă naţională. Stau ca mărturii vii multe nume de ierarhi, călugări şi preoţi care au sprijinit lupta unor străluciţi voievozi din trecut: Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi alţii. Bisericile şi mănăstirile au fost primele şcoli de la noi; în sfintele locaşuri s-au copiat manuscrise vestite şi s-au tipărit primele cărţi de istorie sau de învăţătură creştină. Nu putem să-i trecem cu vederea pe vrednicii de pomenire mitropoliţi Varlaam, Dosoftei, Petru Movilă şi Gavriil Bănulescu Bodoni, care au contribuit la luminarea minţii şi la apărarea dreptei credinţe. Iar credinţa este singurul izvor de fericire pămîntească şi cerească.

Pentru a afla adevăratul sens al vieţii pămînteşti, precum şi ceea ce ne aşteaptă în viaţa viitoare, avem nevoie de Cuvîntul lui Dumnezeu, păstrat neschimbat şi vestit lumii de Sfînta noastră Biserică Ortodoxă. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune: „Nădejdea noastră este Biserica, adăpostul nostru este Biserica, şi mîntuirea noastră este tot numai Biserica Ortodoxă”.

Nu este uşor să afli drumul spre lumină după atîţia ani de negare a credinţei, de combatere sistematică a religiei. Iată de ce cursul Bazele Ortodoxiei le va ajuta elevilor să înţeleagă Cuvîntul Domnului şi să-l urmeze; le va descoperi trăirea duhovnicească a Sf. Părinţi şi a marilor peronalităţi din istoria ţării noastre, care au slujit Biserica; le va explca veşnicele adevăruri evanghelice; le va ajuta să găsească răspuns la întrebările ce-i frămîntă.

Viitorul generaţiilor din prezent şi al celor de mîine se formează astăzi, şi el trebuie întemeiat pe lumina adevăratelor valori spirituale şi tradiţionale ale poporului nostru. Dacă legătura cu Dumnezeu nu este cultivată din copilărie, mai tîrziu devine imposibilă. Lecţiile de Ortodoxie au menirea să reverse în sufletele copiilor şi tinerilor balsamul duhovnicesc al trăirii credinţei străbune, al iubirii de aproapele şi al mîntuirii.

Între Biserică şi Şcoală trebuie să existe o legătură temeinică. Unul din aspectele acestei probleme îl constituie organizarea temeinică şi desfăşurarea exigentă a procesului de educaţie şi instruire religioasă. În istorie avem destule exemple care ne adeveresc că numai prin credinţă se pot păstra adevăratele valori.

Să nu ne lăsăm intimidaţi, nici influenţaţi de cei care se opun iniţiativei de organizare a referendumului, ci, mînuind cu pricepere armele dreptăţii, să luptăm împotriva lucrurilor distrugătoare de suflet. Avînd rugăciunea în gînd, să alegem binele, săvîrşind poruncile lui Dumnezeu.

Cu aceste gînduri, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse cu belşug din Harul Duhului Său cel Sfînt, pacea peste sufletele noastre, să ne lumineze calea spre a fi mai buni, mai înţelepţi şi mai înţelegători în ascultarea şi împlinirea Adevărului Dumnezeiesc.

Aşadar, lucraţi la mîntuire, şi veţi avea din belşug, lumină, cinste şi pace sufletească.

HRISTOS A ÎNVIAT!      –       ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Arhimandrit NICODIM (Vulpe), blagocin de Orhei