Pricina pentru care a fost făcut omul stăpîn pe sine, este că, așa ne-a iubit Stăpînul Hristos, să fim liberi; că, adică, numai cu voia noastră să-L iubim și voia Lui să o facem, iar nu siliți. Că, și tu nu primești cu bucurie să-ți fie slugă cineva, atunci cînd îl știi pe el legat în obezi, ci cînd el, după a sa voie, te slujeste și te iubește pe tine. Apoi, cu atît mai mult, Dumnezeu nu voiește și-i pare rău de răutățile noastre și nu încetează, învățîndu-ne pe noi, prin Sfintele Scripturi și prin prooroci. Așa și Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu, întrupîndu-Se, ar fi putut, adică, să piardă pe toți cei ce greșesc și se abat de la Dînsul; dar nu aceasta iubește El, ci ca, de voia sa, fiecare din noi să ne lipim de Dînsul. Pentru aceasta, și osînda a rînduit-o, dar și Împărăția a făgăduit-o. Ca, adică, singuri să ne alegem noua înșine ori Raiul, ori osînda, fiindcă suntem facuți de Dumnezeu, de sine stătători, că, ori de ne mîntuim, ori de pierim, cu voia noastră să fie.
Mulți zic că, adică, din firea noastră, suntem manioși sau desfrînați și de aceea, nu putem noi să ne păzim de acestea. Dacă-i așa, atunci spune-mi mie: De te-ai afla furînd, sau desfrînîndu-te undeva și ai vedea pe cineva trecînd alături, oare ai zice că de nevoie și din fire faci așa ? Nu, ci îndată ai fugi și ai înceta de a face răul acela. Și dacă frica omenească a putut schimba ceea ce se făcea, apoi, cu atît mai mult, nu o va schimba frica de Dumnezeu, Care va să judece viii și morții ? Spune-mi mie, dar, cînd asupra slugii sale se mînie stăpînul și-l bate, și îi spune cuvinte rele, pentru ce sluga aceea rabdă și nu se răzbună ? Acela rabdă, știindu-se vinovat în fata omului, ci lui Dumnezeu vinovați suntem; pentru aceea, dar, rabdă, frate, invinuirile și ocările și nu te răzbuna.
Deci, de credeți în Dumnezeu, fraților, sîrguiți-vă să faceți cele plăcute Lui. Pentru că, dacă mintea fiecăruia va sta inaintea lui Dumnezeu, atunci rob îi va fi ei trupul. Iar dacă cineva își iubește trupul, unuia ca acela toate voile lui i se fac si nu va moșteni Imparatia Cerului si nu se va putea mîntui.
Sursa: Proloagele, Vol.II, pag. 591
Foto: doxologia.ro
