Te-aș întreba și eu ce au scris Sfinții Părinți despre role, biciclete, baschet și alte asemenea. Dar aș îndrepta discuția pe un făgaș greșit. Important este ceea ce au scris Sfinții Părinți despre faptul că trupul nu trebuie neglijat. Era ridicol să scrii despre avantajele sportului într-o vreme în care tinerii își ajută părinții la toate muncile cîmpului și picau de pe picioare din cauza efortului depus. Dar, în zilele noastre, cînd o mulțime de tineri își tocesc fundul pe băncile facultăților sau la birou, sportul trebuie privit cu mai multă crispare. (Nu vorbesc de sporturile extreme, care pun în pericol viețile celor care le practică; aceștia Îl șantajează pe Dumnezeu, despre Care consideră că trebuie să le poarte de grijă oricît de inconștienți ar fi.)
Hristos nu le cere tinerilor să renunțe dintr-o dată la toate manifestările sufletului lor. Le cere să renunțe doar la păcat. Îi pune să renunțe la desfrîu, la băutură, la sex, la minciună, la muzica care îi îndobitocește, la filme care îi vatămă. Îi pune să renunțe la tot ce le murdărește sufletul. Dar, cerîndu-le să trăiască în lume ca și cum nu ar fi din lume, nu le cere să se transforme în niște roboți în care să nu încapă decît programele de rugăciune, mătănii, pocăință, slujbe. Hristos îi călăuzește pe tineri spre cunoașterea adevăratei iubiri și a adevăratei libertăți. Cei care, din rîvnă exagerată, renunță de exemplu la sport – deși organismul lor are nevoie de mișcare – riscă să devină farmaliști. (Nu zic că nu fac bine cei care reușesc să își consume energia fizică pe care o au prin mățănii și închinăciuni. Oricum, cei care fac mătăniile sau încinăciunile ca pe un sport riscă să transforme rugîciunea într-o formă de culturism.)
Sportul, spun că este chiar necesar tinerilor, pentru a-și consuma energie altfel decît în discoteci.
Sursa: ”Tineretul și sexualitatea”, Danion Vasile, pag. 10-12.
