Psihologul Oana Nica ne vorbeste despre credinta si nevoia de simboluri religioase care sa ne protejeze caminul
„Paradoxal, ne pierdem credinta chiar atunci cand ne este foarte greu, probabil pentru ca nu a fost zidita in adancul nostru, caci altfel am intelege ca unul din sensurile dificultatilor este tocmai cel de a ne intari credinta. Daca totusi, o bunica, o mama, o intamplare sau altcineva din viata noastra a apucat sa ne faca recunoscuta credinta atunci, in acele momente de ratacire, de uitare sau de deznadejde, ne vom ridica ochii catre icoana din casa sau din biserica ca spre locul de unde vin toate si spre care pleaca toate.
Oamenii simt nevoia de icoane pentru ca au nevoie de ceva mai inalt decat propria intelegere si de impartasirea suferintelor, necazurilor sau neintelesurilor cu divinitatea. Icoana alcatuita de mana omului dupa canoane sfinte, pastreaza misterul revelatiei si reda omului harul dumnezeiesc, atat de usor de pierdut printre multele sale ingrijorari, urgente cotidiene, care par insolvabile si care, din pacate, il atrag adesea in capcana atotputerniciei.
Oare cum ar fi daca n-ar exista icoanele? Ne-am mai aminti la fel de des sa ne inchinam, sa spunem o rugaciune, sa cerem iertare, ne-am mai aminti de lipsurile si defectele noastre la fel? Oare n-am cadea in pacatul iubirii limitate de sine, care include, cel mai adesea, un bine personal redus la a avea, excluzand azi, din ce in ce mai mult, sensul lui „a fi”?
Icoana purifica, transforma, sfinteste, reaminteste de partea divina din noi insine si ca nu ne apartinem in totalitate asa cum suntem indemnati sa credem, la fel cum nici ceilalti nu ne pot apartine, oricat de bine si necesar ni se pare pentru o liniste si siguranta efemere.
Toate acestea pot fi spuse si au relevanţa pentru cel care crede, care considera icoana nu un simplu obiect artizanal cu functie estetica data de frumusetea culorilor sau a materialului din care e alcatuita. Privirea omului de azi se pleaca in fata privirii sfinte doar daca aceasta reprezinta un reper de netagaduit pentru el. „
Psiholog Oana Nica
Sursa: www.casa-gradina.ro