Înțelepciunea care lipseste crestinului.

În inima celui blând se odihnește înțelepciunea, iar sufletul celui ostenitor este scaunul nepătimirii. Lucrătorii cei răi își vor lua plată rea, iar lucătorilor celor buni li se va răsplăti cu plată bună. Cel ce întinde lațul altuia, în laț va cădea și el. Mai bun este un țăran blând decât un oștean iute și mânios. Iuțimea pierde cunoștința, iar îndelungă răbdarea o adună pe ea. Cum este un vânt tare în largul mării, așa este mânia în inima omului. Cel ce se roagă lui Dumnezeu, fuge de ispite, iar inima cea netrebnică tulbură cugetul. Să nu te înveselească prea mult pe tine băutura, nici să te saturi de bucate, ca să nu se îngrașe carnea trupului tău, că apoi te vor împresura pe tine gândurile cele spurcate. Să nu zici: „Astăzi este praznic, să bem, iar mâine este Duminica mare, să facem praznic”. Că praznicul creștinesc nu este așa, să-ți saturi pântecele. Paștile Domnului înseamnă ieșirea din răutăți, iar Cincizecimea este învierea sufletului. Praznicul lui Dumnezeu este nepomenirea de răutăți, că pe pomenitorul de rău îl va apuca plânsul, iar Cincizecimea Domnului este învierea dragostei. Cel ce urăște pe fratele său, în cumplită cădere cade. Praznicul lui Dumnezeu este înțelegerea cea adevărată, iar cine caută înțelegere mincinoasă, va muri urât. Mai bine este a flămânzi cu inimă curată, decât a prăznui cu suflet necurat. Cel ce-și curăță gândurile cele rele din inima sa, acela este cel ce și-a ucis pruncii săi cu piatră. Creștinul somnoros va cădea în rele, iar cel priveghetor este ca o pasăre ușoară. Să nu te dedai pe tine la priveghere deșartă și seacă și să nu lași cuvintele cele duhovnicești, pentru că Domnul privește în suflet și te va scoate pe tine din tot răul. Somnul cel mult înmulțește gândurile, iar privegherea cea bună le împuținează pe ele. Somnul cel mult aduce griji și necazuri, iar cel ce priveghează scapă de acestea. Îți amintești totdeauna de ieșirea ta din această lume și să nu uiți de judecata cea veșnică și nu va fi păcătuire în sufletul tău. Prin pocăință să-ți îndreptezi sufletul tău, iar prin milostenie și blândețe să-l întărești pe el, chiar de va năvăli asupra ta duhul cel grabnic. Atunci să nu-ți lași chilia ta și să n,u pierzi vremea prielnică. Că, precum cineva curățește argintul, așa se va curăți și inima ta, și precum aurul și argintul se curăță prin foc, așa și inima creștinului se curățește prin ispite. Duhul tulburării gonește lacrimile, iar duhul necazului sfărâmă rugăciunile. Leapădă de la tine mândria și slava deșartă departe să o gonești, că acela ce acum nu voiește slava, se va mări în veacul ce va să fie, întru Iisus Hristos Domnul nostrum.